1,110 matches
-
fi putut face să treacă mai ușor "dincolo". Dom' locotenent, nu mă lăsați, imploră rănitul cu glas întretăiat. Prin gura însângerată, respirația se strecoară greu, convulsionat. Stai liniștit, sunt aici. Mâna însângerată a lui Carol prinde palma locotenentului. O strânge înspăimântat. Țineți-mă de mână, domn locotenent. Strângeți tare. Mi-e așa de frică...șoptește el cu buze livide, muribunde. Clipește greoi din pleoape, cu privirea ațintită spre tavan, plecat deja către o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un gheizer de foc țâșnește spre cer. Arme, brațe, picioare, bucăți de trupuri zboară peste tot. Corpul lui primește în plin unda de șoc, rostogolindu-l câțiva metri înapoi. Printre împușcăturile care nu mai contenesc, se aude o voce strigând înspăimântată: Zurük! Zurük!160 Valul atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de Întrebări roiesc În jurul acestei idei pentru a-i determina substanța. Și El e singur, și singurătatea Lui e fără Îndoială tristă ca toate singurătățile”. Marga Popescu tresări. O asemenea vorbire nu mai auzise pînă atunci și se Întrebă, aproape Înspăimîntată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gîndi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gîndurilor, dar căldura după-amiezii de vară Îi moleșea, voința că rămase Întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Își Întoarse privirea către mine, zîmbi: - Nu-ți fie teamă, primul judecător Îți vei fi tu Însuti, iar tu nu ai greșit, pentru că Între lege și neputință, ai salvat ideea de bine În slujba bunei-credințe. - Așa ceva nu se poate, strigai Înspăimîntat... El dispăru, și noaptea aceea de vară mi se păru colosală cînd, de teama singurătății, deschisei ferestrele. 4. De atunci totul căzu În uitare. Era la sfîrșitul verii cînd o scrisoare a Învățătorului ne anunță, pe mine și pe soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să spună că aceste întrebări sânt naive, e vorba de un cu totul alt Dumnezeu. Care? Nu se putea ca mama să nu fi știut că fulgerele și tunetele din timpul unei revărsări a cerului aveau o cauză precisă, totuși, înspăimîntată, se închina când geamurile casei noastre erau zgâlțâite de suflul trăsnetelor apropiate. În același timp știa că există o lume invizibilă de ființe care ne puteau îmbolnăvi. Se scula dimineața de tot, în plină iarnă, și deschidea toate geamurile odăii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se ridică, se apropie de patul mamei și se culcă alături. Nimic altceva, s-a culcat chiar întors cu spatele. Tăcerea s-a așternut o vreme asupra casei. Și deodată mama s-a trezit și i-am auzit glasul parcă înspăimîntat: Ce e cu tine aici? Ei, ce e cu tine?" Tata nu i-a răspuns, părea adormit buștean (poate chiar adormise, băuse la nuntă, totuși ceva îmi spunea că nu dormea nicidecum) și atunci, indignată, vocea mamei a revenit: "Ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
E copilul aici! Sau: nu ți-e rușine de copil? Dar mama, spre uimirea mea, nu le pronunță. Deci nu din pricina mea nu trebuia să vie el în patul ei. Îl zgîlțîi: "Pleacă de-aici!", cu un fel de oroare înspăimîntată că s-ar fi putut ca el să nu plece și atunci ce se va întîmpla cu ea? Tata scoase un fel de mârâit, tuși, se mișcă și tăcu mai departe. Și atunci mama pronunță cuvântul "rușine", dar nu cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se împotrivea ca o leoaică, realmente, și fu un viol nesfârșit înșurubat și crâncen care o domoli în cele din urmă, șoaptele aprinse încetară, închise ochii și doar un murmur fără cuvinte, ca un cântec de fetiță abandonată în pădure, înspăimîntată, dar inocentă, i se mai auzea parcă direct din adâncul ființei... Apoi înțelesei, adică mi se confirmă ceea ce ca nu intuise că i se poate întîmpla: pentru întîia oară de când o cunoșteam avea parcă forțele sufletești istovite. Îmi spuse că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
anterioară la dragostea pe care o avusese pentru mine. În cealaltă fracțiune mintea mi se întunecă, mă aplecai peste masă și o apucai de fălci și îi desfăcui gura: "Cum îndrăznești? șuierai. Cum îndrăznești? spusei iarăși și îi dădui drumul înspăimîntat, căci simțeam în mine o astfel de ură și de violență încît instinctul îmi șopti că o puteam omorî în clipa aceea dacă nu mă stăpâneam. Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce putea să facă! Era el înalt, dar n-avea puterea să sară la bătaie și l-a adus în stare să se urce și să urle prin copaci!... Da, dragă, am crezut c-a înnebunit! își desfăcu ea brațele înspăimîntată retrospectiv. Să stai alături de nevasta ta legitimă și să te vezi luat peste picior de... un străin, cum să nu-ți vie să te urci prin copaci și să urli? Mai bine se băteau, era mai bărbătește, dar nu să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândind că acel mort e un om și deci și noi o să zăcem astfel într-o zi fără viață, această divină senzație că sîntem vii și că restul nu se privește s-a turburat în mine atât de tare, încît înspăimîntat am ieșit imediat afară și am plecat: copilul Sibilei era acel monstru de coșmar pe care îl credeam o emanație a ființei mele, a creierului meu rătăcit în tenebrele somnului. În realitate eu îl văzusem în vis cu mult înainte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi pus căciula pe-o ureche și pe-aici ți-e drumul. (Ce bizar suna în gura mamei acest cuvânt din jargonul puștesc, valencia!) Ai răbdat, cum am răbdat și eu. Ai înghițit ca și mine! O! exclamă ea parcă înspăimîntată, cât ai mai suferit! Te pomenești că i-ai cerut și iertare, ți-oi fi plecat și fruntea lângă patul ei...", "Nu, mamă, fii liniștită, nu mi-am plecat nici o frunte, zisei foarte degajat, aproape vesel. Ași fi făcut-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
străduiră să lege brațele și picioarele femeii care se zbătea ca turbată. Cearșafurile zburară. O lovitură de picor îl aruncă pe un mediteh, timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de metal topit îi ardeau pielea și plouau pe haine. Strângea din dinți și-și încuraja aparatul de sudură cu înjurături bizare. ― Nouă metri, opt metri! Hudson anunțase această ultimă cifră cu o voce ascuțită. Se uita în jur, vizibil înspăimântat. ― Nu se poate, insistă Ripley, deși propriul detector îi furniza aceeași informație. Ar trebui să fie aici, înăuntru. ― Exact, așa e! Privește! El înclină aparatul pentru a-i arăta ecranul mic și cadranele. Ripley încercă să regleze sensibilitatea propriului detector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
strigă el, tremurând și de-abia rostind cuvintele. Însă deodată își văzu portofelul în mâinile mele. — Cred că dumneavoastră l-ați pierdut, am spus eu cât mai calm și sec. (De altminteri așa și trebuia.) El stătea în fața mea absolut înspăimântat și câtva timp parcă nu putu înțelege nimic; apoi își duse iute mâna la buzunarul lateral, căscă gura de spaimă și se plesni peste frunte. — Doamne! Unde l-ați găsit? Cum? I-am explicat cât mai scurt, în cuvintele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un lucru, pentru că nu-l știți: m-am uitat la chipul ei! Încă de dimineață, văzându-i portretul, nu-l puteam suporta... Uite, Vera Lebedeva are ochii cu totul altfel; mie... îmi e frică de chipul ei! adăugă el extrem de înspăimântat! — Vă e frică? — Da, e nebună! șopti prințul, pălind. — Asta o știți sigur? întrebă Evgheni Pavlovici extrem de curios. — Da, sigur. De-acum o știu sigur. Acum, în ultimele zile, m-am convins de asta! — Atunci de ce v-o faceți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din palme. Rogojin stătea întins, nu se mișca și părea că nu-i aude și nu-i vede mișcările; dar ochii îi străluceau tare prin întuneric, larg deschiși și ficși. Prințul se așeză pe scaun și începu să-l privească înspăimântat. Se scurse așa vreo jumătate de oră; deodată Rogojin începu să țipe și să râdă cu hohote, ca și cum ar fi uitat că trebuie să vorbească în șoaptă: — Pe ofițer, pe ofițer... ți-amintești cum l-a plesnit pe ofițerul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lăsat complet pe dinafară, căci lucrurile trebuie să fie foarte clare : de o parte cei mulți și obidiți, de cealaltă, clasa exploatatorilor. Însă momentul de maximă deformare manipulatorie a istoriei este cel în care Alexandru Ipsilanti îi asigură pe boierii înspăimântați că averile lor nu vor fi împărțite norodului de către răsculați : „Câtă vreme suntem noi aici, proprietatea va fi respectată, nu aveți a vă teme”. Tudor apare deci ca un lichidator al proprietății private, un promotor al naționalizării cu japca, ce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
adunați în jurul lui Isus pentru ultima cină de Paști înaintea crucificării sale. Artistul prezintă momentul cu cea mai mare încărcătură emoțională, când Cristos spune: Unul dintre voi mă va trăda. Emoția apostolilor domină compoziția: la stânga lui Cristos, Iuda se retrage înspăimântat. Isus rămâne neclintit în centru arătând cu mâinile întinse către pâinea și vinul de pe masă. Leonardo combină diferite reacții individuale și temperamente într‑o compoziție unitară. Perspectiva geometrică cu ajuto‑ rul căreia este redată camera, concen‑ trează atenția celui ce
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
cer pieri. Inspăimîntați, mezii o luară la fugă, în vreme ce lidienii, avertizați, se luară după dușmani nimicindu-i. O altă eclipsă s-a produs în timpul asedierii Siracuzei - 310 î.e.n., de cartaginezi. Siracuzanii au vrut să deschidă porțile și să se predea înspăimîntați. Comandantul, tiranul lor Agatalos, s-a arătat la fel de mare psiholog, pe cât era de războinic. El a afirmat în fața întregii oștiri, că astrologii i-au explicat situația: eclipsa este un semn rău pentru asediatori, nu pentru asediați. Ințelegînd că zeii sunt
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
păcatele noastre”. Cumplita dramă n-a durat decât un sfert de ceas, după spusele unor martori oculari. Deci, mai Întâi a căzut capul vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi pe rând capetele celor trei copiii, până la ultimul și, cel mai mic, care Înspăimântat de ceea ce a văzut a ezitat și a spus că se va face musulman. Această ezitare a fiului cel mic a fost un tremur al ființei sale, acea neliniște pe care a avut-o Hristos când a spus: ,,Dumnezeul Meu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
secolul al XVIII-lea, cu socoteală ca să-și găsească norocul și să rămâie În țara noastră, când au văzut desăvârșirea meșteșugului și au auzit prea dulcea fireasca glăsuire a lui Șărban și a celorlalți dascăli din neamul nostru s-au Înspăimântat și singur judecânduse că nu iaste trebuincios, nearătându-se În multe zile, s-au Întors și au murit În țara lui“. Îl Întâlnim ca peveț, În 1689, cântăreț, În 1699, grămătic, În 1714 și după 1720 protopsalt sau dascăl plin
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
pentru a fi răspândită în lumea întreagă. Voltaire a profețit pieirea Bisericii lui Hristos, dar în realitate și-a profețit pieirea lui; Biserica a rămas și va dăinui până la sfârșitul veacurilor. Doctorul care l-a îngrijit până în clipa morții, mărturisește înspăimântat, că muribundul era chinuit de groaznice mustrări de cuget, din care cauză aiura. Abia atunci și-a dat el seama cum ar fi trebuit să trăiască și ce-l așteaptă după moarte, căci îi zise doctorului: Dacă-mi prelungești 24
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și limitat al existenței umane este mai primordial decât omul* însuși". Se ocupă de Kant, dar numai pentru a stabili caracterul mărginit al "rațiunii pure". Analizele sale îl duc la concluzia că "lumea nu-i mai poate oferi nimic omului înspăimântat". "Grija" îi pare a depăși prin adevărul ei categoriile raționamentului, încât nu se gândește decât la ea și nu vorbește decât despre ea. Îi enumeră înfățișările: plictiseala, când omul banal încearcă să o niveleze în el însuși și să o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
umple, ce-ar fi viața altceva decât disperare?" Acest strigăt nu-l va putea opri din drum pe omul absurd. A căuta ceea ce e adevărat nu înseamnă a căuta ceea ce ai dori să găsești. Dacă, pentru a scăpa de întrebarea înspăimântată: "Ce-i oare viața?", trebuie, ca și măgarul, să te hrănești cu trandafirii iluziei, spiritul absurd, decât să se resemneze la minciună, preferă să adopte fără să ezite răspunsul lui Kierkegaard: "disperare". La urma urmei, un suflet hotărât o va
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]