1,219 matches
-
cu barba impunătoare, i se părea un stăpân nespus de înțelept, căruia i se cuvine numai ascultare și supunere. Se resemnă deci să-și iubească puișorul în taină și să-și ferească mângâierile de ochii lui Bologa. În schimb, își înteți îngrijirile religioase, întreținînd mereu vie credința în sufletul lui Apostol. În privința aceasta avea toată libertatea din partea soțului care, deși nu era credincios, îngăduia religia în educație ca un mijloc pentru dezvoltarea fanteziei. Apostol, potolit și timid, fără tovarăși de jocuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul de notar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la plecare că a venit doar să le strângă mâinile. După plecarea lui, directorul băncii "Parvana" obs-erbă că locotenentul n-avea decorațiile pe piept, iar contabilul, că n-a suflat nici un cuvânt despre război... Zilele următoare fierberea în orășel se înteți, mai cu seamă din pricina unor zvonuri ciudate. Pe de o parte, se spunea că lucrurile se vor împăca în curând, fiindcă cineva a văzut pe Apostol, chiar în mijlocul pieții, întîlnindu-se cu Marta și vorbind; pe de altă parte însă se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat... Căruța hurduca atât de rău, că gândurile lui Apostol se încurcară. Își dădea seama și totuși continua cu încăpățînare să povestească sublocotenentului "cazuri" și să-i explice că intenția lui... Hurducările se întețeau și Apostol era nenorocit că vor sosi în Făget înainte de a fi avut vreme să se lămurească deplin, să înțeleagă și sublocotenentul cum stau lucrurile, ca și cum ar fi fost în fața unui judecător de care atârna soarta lui. 3 Cam în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iar copiilor mei le-am insuflat întotdeauna respect pentru valorile eterne ale romậnismului. Am privit de fiecare dată cu lacrimi în ochi drapelul înălțậnduse pe catarg, m-am simțit mậndră în uniforma de soldat, iar bătăile inimii mi s-au întețit la ecourile Imnului Național. Nicăieri nu mam simțit mai fericită ca acasă! Niciunde și nicicậnd nu voi conteni să iubesc acest pămậnt! Carpații mă salută cu crestele lor, Dunărea îmi cậntă din apele ei, Moldova și Bucovina îmi glăsuiesc din
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
greu să definesc dacă e doar din cauza amintirilor care-mi vin în minte, ofticat la culme că mi-am futut viața și nu înțeleg de ce, sau chiar mi-e rău pe bune. Am transpirat instantaneu și ritmul inimii s-a întețit, nefiresc dat peste cap parcă de niște bătăi mai puternice. Mai răscolesc în cutia cu fotografii, imaginară sau reală, nu m-am hotărât încă dacă să te anunț că ar în față o cutie cu fotografii sau să te las
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-l aducem nevătămat. Auta se învioră. Ridică de pe soclul ei o statuie mică de marmură a unui zeu. Tot atunci auzi un șuier prelung. Când să arunce statuia în soldatul ce se apropia de el, Auta auzi că șuierul se întețește și un gând fulgerător îi trecu prin minte: "Pleacă fără mine. Se tem!" Dar în aceeași clipă auzi strigătul cîrmaciului: - Fugi! Ne-au luat luntrea! Auta ridică ochii în sus și înțelese: luntrea zbura trecând spre miazăzi. Cine o luase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu mai sunt enjocurile te ajută. Sau cel puțin așa se Întâmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl târăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lângă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lângă mine, care Îi conferă o nuanță scârboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vorba și eventual să vă îndrume ce aveți de făcut. - Ca prin farmec cei doi s-au mai înveselit, obrajii lor parcă s-au colorat mai tare. Trecuseră deja două ore. Afară întunericul coborâse peste oraș. Gerul și viscolul se întețeau. - O sticlă de vin și două cafele, zice proprietarul porcului. - Vă rog să serviți arătând cu mâna spre Cotnarul cu nuanțe gălbui. Invitația m-a trezit la realitate. - Și zici că ai porcul bolnav? îl întreb eu. - Da, și tocmai
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
vibreze, plutele dând semnale de atenție. Crapi, bibani și carași au început să umple juvelnicele pe jumătate. Se făcuse ora zece. Dar ghinion. Dinspre digul barajului a început un vânt din ce în ce mai mare și în circa douăzeci de minute s-a întețit. Valuri tot mai mari au început să lovească malurile făcând imposibil controlul undițelor și pripoanelor. Moroșanu zice: - Cred că trebuie să ne schimbăm locurile tocmai pe dalele digului unde apa este calmă și unde putem să pescuim în voie. Am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
practic, o ieșire spectaculoasă din cadrul normat al confruntării, a cărei miză nu mai este de ordin pragmatic-persuasiv, ci exclusiv afectiv și estetic. În cea de-a treia serie a Biletelor..., așa cum am arătat la începutul acestui demers, Arghezi, deși își întețește atacul, revine la tonul persiflant și/sau sarcastic, astfel că, privită global, confruntarea cu Iorga, dacă adăugăm și abordarea satirico-alegorică, tipologizantă, a "Savantului", din Tablete din țara de Kuty (al cărei substrat polemic, de asemenea, nu poate fi ignorat), ne
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de departe, zgomotul de securi când se doboară copacii unei păduri; apoi, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îi ucide cu mâna lui, așază lângă rug amfore pline cu miere și ulei. Apoi, plângând, încearcă să aprindă rugul, care însă nu ia foc, iar atunci invocă vântul de apus și pe cel de miazănoapte, care vin, viforoase, și întețesc focul; focul arde noaptea întreagă, în cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
geme și îi caută prin văi îndurerat și mânios și nu-i găsește. Ahile geme după omul pe care îl iubise cel mai mult între oameni și îl caută printre amintiri și zadarnice vise. Iar în alt loc, în timp ce vânturile întețesc flăcările rugului lui Patrocles, Ahile, care ocolește focul cu pași lenți, este asemuit cu un tată în ceasul în care trebuie să și ardă pe rug fiul iubit, mort înainte de vreme, înainte de nuntă. Cum murise și Patrocles, tânăr și fără
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de departe, zgomotul de securi când se doboară copacii unei păduri; apoi, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îi ucide cu mâna lui, așază lângă rug amfore pline cu miere și ulei. Apoi, plângând, încearcă să aprindă rugul, care însă nu ia foc, iar atunci invocă vântul de apus și pe cel de miazănoapte, care vin, viforoase, și întețesc focul; focul arde noaptea întreagă, în cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
geme și îi caută prin văi îndurerat și mânios și nu-i găsește. Ahile geme după omul pe care îl iubise cel mai mult între oameni și îl caută printre amintiri și zadarnice vise. Iar în alt loc, în timp ce vânturile întețesc flăcările rugului lui Patrocles, Ahile, care ocolește focul cu pași lenți, este asemuit cu un tată în ceasul în care trebuie să și ardă pe rug fiul iubit, mort înainte de vreme, înainte de nuntă. Cum murise și Patrocles, tânăr și fără
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lustra, mobila, pereți... Roxana, încordată și îngrozită, abia a putut pronunța cuvântul cutremur, stins, fără vlagă. Noel, într-o fracțiune de secundă, se repede ca un tigru la copil și îl înșfacă din patul ei, trezind-o. Văzând că se întețește în loc să se oprească, o apucă și pe Roxana și ies pe ușa din dos, cu chiu cu vai, afară. În urma lor începuse să pârâie grinzile, să se desfacă și să se prăbușească treptat. Acest treptat fiind doar un minut. Roxana
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
nu înseamnă a trăda trecutul și nici a-l lumina mai mult decât a fost, poate chiar dimpotrivă, căci se întâmplă să citim cu ochi care nu mai văd lumina de atunci. Totuși, această lectură nouă și vie, care se întețește din însăși flacăra simbolului, comunică simbolului ceva din propria ei viață, redându-i intensitatea și aducându-l în actualitate. Narațiunea și imaginea sunt aceleași, dar ele vibrează la alte niveluri ale conștiinței și ale percepției, în medii mai mult sau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
grecești , slave, arabe, turcești și georgiene și s-a creat în arhitectură un stil caracteristic denumit brâncovenesc. Învinuit de trădare de către turci, a fost omorât la Constantinopol în 1714 împreună cu cei patru fii ai săi. footnote>, și Constantin Cantemir. Brâncoveanu întețește pe câțiva boieri moldoveni împotriva Domnului, între care Miron și fratele său Velișcu ș.a. Cantemir află uneltirile; el lasă lucrurile sale și ale dușmanilor, în judecata lui Dumnezeu și nu voiește să-și iee răzbunarea sau să-i pună la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a păstrat un an de neutralitate. 1877... aprilie... Veștile că turcii se pregătesc să invadeze România, pentru a ocupa mai multe poziții pe teritoriul nostru; a distruge căi ferate și a cuceri chiar Gheorghe TESCU 72 Bucureștiul, reședința guvernului, se întețiră în ultima vreme. Dacă până atunci se manifestară încă ezitări în stabilirea unei atitudini precise față de evoluția „crizei orientale“, cronica bucureșteană înregistrează fapte și opinii care încep să precizeze un nou curs politicii externe românești. Problema ieșirii din expectativă, a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să se dezlănțuie cu o furie de nestăvilit. În răstimpuri, pădurea răsuna de câte un strigăt de fiară flămândă, ori a vreunei prăzi, a cărei viață
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]