1,269 matches
-
onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful plini de zel. În locul lui stătuse maiorul Stavri, care măsura din ochi distanța și înălțimea la care era ridicată talpa. De la ultima defilare patrularea se întețise și în fiecare seară cei mai mulți dintre locuitori erau adunați în lungul Străzii Mari și înaintea apelului strigau la comandă: "Ura" și "Să trăiți!" După ce a reușit să se apropie cît de cît de Vilă s-a zgîriat din păcate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Plecând în armată lăsasem celui mai bun prieten al meu tot ceea ce aveam, haine, cărți, manuscrise, fotografii, scrisori... Petrecusem împreună prin cafenele acele ore de credință comună în destinul nostru literar, când se spune tot și nimic, într-o euforie întețită de pahar, pe care el cerea mereu să fie din nou umplut. Miron Paraschivescu, care ne ajutase să debutăm, spunea despre el că "are geniu" și făcea din mână în aer elipse largi însoțite de înjurături de admirație, adică unul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Burzo, dosarul Băncii Dacia Felix, dosarul Funar, dosarul Ciupe. Am înțeles că eram relativ izolat în demersurile mele. Deși aveam colegi la Cluj care instrumentau și ei dosare de corupție interesante. Am avut discuții cu colegii mei, pentru că atacurile se întețiseră, iar presa îmi acorda o atenție deosebită și mă insulta. Nu pot să nu recunosc că erau alții care priveau pozitiv ceea ce făceam. Deja nu mă mai simțeam confortabil. Adică îmi dădeam seama că de unul singur puteam să fac
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
goană, și țipete, și fluierături - și iată că ulița deșteptată în capătul celălalt se ridică în picioare ca un singur om și oprește fuga urmăritului cu o grindină repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
muri și altcineva va trebui să facă piatra mea funerară și mormintele celor care vor muri după mine. Cum s-ar zice, sculptorul a murit, opera lui continuă. Poate și credeam în ceea ce ziceam. Dar acum? Ascult vântul care se întețește uneori. Printre scânduri, nu văd nici o stea. Sper că din pricina norilor. Simt, se apropie, totuși, nu mai poate să întîrzie prea mult. Încă o noapte, două, trei, cîte? La gândul acesta, îmi vine să fac un pas de dans și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și acum te las să vezi la lucru viermii de mătase și să-i admiri." Ușa se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercînd
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
coc strugurii. Oricum, era o zi cum sunt multe în zonă, adică obișnuită. Dintr-o dată, însă, cerul a început să se afume. Era pe amurgitelea. S-a trezit din senin și o boare de vânt, care ușor-ușor s-a întețit și a devenit mai întâi vânt în toată regula, apoi furtună în toată puterea cuvântului. Oa- menii nu s-au speriat, pentru că prin acea parte de Franță asemenea fenomene nu sunt prea rare. Nici ploaia care a prins să ca-dă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda evidenței viscolului care se întețea și care, pentru orice minte lucidă, condamna la inutilitate mânuirea, fie ea japoneză, a lopeții la o astfel de oră. Dar logica niponă, căci, îmi spun, trebuie să existe și așa ceva, se ordonează după cu totul alte principii decât cele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Andrei Vlădescu era lângă mine și mi-a zis că s-a făcut târziu și ar fi bine să mergem. Nu știu ce oră se făcuse. Afară erau aceeași lumină slabă și aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Anglia. Nu cumva ne duc În altă parte? — Nu acum... Domnul Maxted arătă prin Întuneric spre vasul carbonifer care ardea dincolo de dig. Jim urmări fumul care se ridica din suprastructura vasului, de peste tot, În afară de coș. Focul din sala motoarelor se Întețise și vasul strălucea precum cărbunii dintr-un furnal. Acesta era vaporul care ar fi trebuit să-i ducă În altă parte, spre terenurile de execuție de dincolo de Soochow. Cu toată ușurarea, Jim se simțea dezamăgit. — Ce e cu rațiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca o ninsoare orizontală prin amintirea unei dimineți de iarnă. Și, ca în clipa unei magii, pe toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-o viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În fundul stomacului. Se gândise la același lucru de când aflase. Își făcuse griji tot drumul dinspre Mastrick Încoace. Îl eliberaseră pe Hoitar fără să-l fi acuzat și alt copil murise. Ba chiar Îl dusese cu mașina pe tip! Lapovița se Întețea, transformându-se În rafale de zăpadă adevărată, pe măsură ce Logan se strecura cu mașina de serviciu pe drumul plin de șanțuri care ducea la ferma Hoitarului. Adăposturile se iveau din beznă, iar farurile mașinii descopereau ușile deschise. Bandă albastră de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de gânduri... În chilioară m-am băgat în așternut, cu gând să adorm, dar... multă vreme somnul n-a vrut să se apropie de mine. Am ieșit afară și m-am așezat pe băncuța de la portiță. Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr-un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
blând mâna. Cu o mișcare bruscă, i-a Întors-o și, ridicând-o la buze, i-a sărutat palma. — Isabelle! Șoapta lui se contopea cu muzica și parcă au plutit și mai aproape unul de celălalt. Respirația fetei s-a Întețit. — Nu pot să te sărut, Isabelle, Isabelle? Cu buzele Întredeschise, ea a Întors capul spre el În Întuneric. Dintr-o dată i-a asaltat un zvon de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de amintirea Donnei Cantrell - iubirea lui fierbinte, înecată în fluviul Hudson. Claire spuse: — E vreo problemă, Ted? Norm Kostenz atinse brațul femeii, ca și cum ar fi vrut să-i spună „Chestii de bărbați”. Danny se strâmbă, căci durerile lui musculare se întețiseră cu adevărat. — Nu, doar că mi-ai amintit de o persoană pe care o cunoșteam. Claire zâmbi. — Ți-am amintit eu sau ceva din ce-am spus? Danny făcu o grimasă exagerată. — Și una, și alta, Claire. — Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și începu să râdă demențial, simțind o durere în șale. Tocmai salvase viața celui mai periculos și mai generos bărbat pe care îl întâlnise vreodată, dar nu avea nici cea mai mică posibilitate să i-o spună. Râsul i se înteți până încât se văzu nevoit să se așeze pe o bancă din stația de autobuz. Râse până când poanta îl epuiză - apoi îngheță. Danny Upshaw îl bătuse pe Gene Niles. Polițiștii de la municipiu îi urau pe polițiștii de la comitat. După ce Niles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lumânării ce pâlpâia ca aripile unei molii scrisoarea de pe care picături gălbui de ploaie șterseseră cerneala. Fusese scrisă cam cu douăzeci de zile înainte de către superiorul său, părintele Muñoz din Ōsaka. Acesta înfățișa starea de fapt din Ōsaka unde se întețea ura față naifu de la Edo și tot mai mulți supuși ai acelor daimyō înfrânți în bătălia de la Sekigahara treceau în serviciul stăpânului din Ōsaka. După această introducere, părintele Muñoz îl înștiința că șeful Ordinului Sfântul Petru din Kinki trimisese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu era acela al unui războinic luptând o bătălie demnă, bărbătească, ci semăna mai degrabă cu bârfele și intrigile folosite de eunucii chinezi. Tumultul oceanului începu să se audă și mai tare decât înainte, ca și cum ar fi încercat să-i întețească furia misionarului. Acesta apropie lumânarea de marginea scrisorii lui Diego. Sub limbile flăcării, hârtia acoperită cu scrisul acela copilăresc deveni castanie, apoi se mistui pâlpâind ca aripile unei molii. Chiar și după ce șterse în acest fel izvorul mâniei sale, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
timp mă întreb dacă au cerut din inimă să fie botezați? Ce vrei să spui? întrebă același episcop de adineauri. — V-am spus deja. Cum a început prigoana, jumătate din creștinii japonezi au pierit ca un fum. Dacă prigoana se întețește, fără îndoială că încă jumătate din cei rămași se vor lepăda de credința creștină fără nici o remușcare. Decât să-i botezăm ar fi mai bine să vedem în ce fel putem să-i ajutăm să-și păstreze credința, și decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi va păsa de voi. — Pot să-mi văd mai departe de viața mea și fără să mă gândesc la El. — Oare așa să fie ? Fostul călugăr se uita compătimitor la samurai mărunțind o frunză de porumb. Arșița soarelui se întețise și mai mult, iar printre trestiile de pe lac gâzele își începuseră zumzăitul înăbușitor. — Dacă oamenii ar putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Luzon și pentru răposatul Tanaka. Nu știu unde sunt acum și ce fac Hasekura și Nishi. Nu știu nici dacă au avut vreo fărâmă de credință creștină în adâncul inimii lor. Totuși cu fiecare zi ce trece, în sufletul meu se întețește din ce în ce mai tare rugămintea ca ei să mă ierte pentru feluritele greșeli pe care le-am săvârșit împotriva lor, chiar dacă le-am făcut cu gânduri bune. Este adevărat că i-am amenințat, i-am dus cu vorba, le-am adormit neliniștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]