104,540 matches
-
mare este războiul purtat de limbă, mare cel purtat de ochi. Acest război deci, să-l cucerim”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 110) „Dar cum e cu putință, m-ai putea întreba, să imiți acum pe mucenici? Acum nu-i timp de prigoană! Știu și eu! Nu-i timp de prigoană, dar timp de mucenicie este! Nu-i timp de lupte mucenicești, dar timp de cununi este! Nu te prigonesc oamenii, dar
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
sticlind pe fața neagră de lângă fereastră - pe ei îi acuză vocea de lângă ușă, pe ochii aceia înghețați parcă, dar nu pricep cuvintele, sunt grele, sunt amare, și deodată i se ridică un țipăt din adânc: de ce? de ceee? - te mai întrebi? îi răspunde acesta de lângă ușă, era cazul să calci tu, dar l-ai împins pe dânsul, și zidul s-a surpat și l-a strivit, erai acolo și ai văzut - eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
limba arabă "sistem ticăloșit", iar pe coadă, într-o românească faină, "Radu-mă-cheamă"... Ce călduri, Dumnezeule!... E ziua Sfântului Ilie și e pentru prima dată în existența sa când i s-a comunicat oficial acest lucru. Iar Testviteanul nu se mai întreabă ce și cum, ci sloboade un trăsnet cu trei focoase direct spre clădirea Cotroceniului undeeee... Aproape înlemniți, stăm amândouă familiile în sufragerie uimindu-ne că Megavijănu' nu numai că rezistă calamității, dar reușește să țină în poziție cât de cât
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
Megavijănu' nu numai că rezistă calamității, dar reușește să țină în poziție cât de cât verticală pe cele trei fantome cărora abia li se deslușesc fețele... -Auzi, bădițule, ăștia nu cumva-s Radu Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean ?, mă întreabă Haralampy ștergându-și sudoarea cu năframa soacră-si. -Nu, mă, nu!, îi răspund cu asprime. Aiurezi? Și mai gândește și singur... Zi de Sfântul Ilie, toridă! Schwartzeneger, fiul prietenului, bâiguit de căldură, întreabă: -Tati, ghilotina aia nu e nenea Băsescu
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
Timofte, Gheorghe Fulga și Virgil Ardelean ?, mă întreabă Haralampy ștergându-și sudoarea cu năframa soacră-si. -Nu, mă, nu!, îi răspund cu asprime. Aiurezi? Și mai gândește și singur... Zi de Sfântul Ilie, toridă! Schwartzeneger, fiul prietenului, bâiguit de căldură, întreabă: -Tati, ghilotina aia nu e nenea Băsescu ? -Ce ghilotină, mă! Ești hăbăuc ? Stai, că te trezesc io, mintenaș! Și jap-jap!, două palme. Juniorul începe să urle, Claustrina să țipe, iar soacră-sa să regrete. Ce zi! Însă la telejurnale, se
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
prietenul, nu avem dreptul să minimalizăm și nici să aruncăm chestiunea spre derizoriu, ci să conștientizăm realitatea în toată goliciunea sa... Goliciune ?!? Ehe! Soare, ștrand, goliciune, căderi pe stradă din cauza căldurii și o reporteriță de televiziune, hărnicuță și zeloasă, tocmai întrebându-l pe un bătrânel căzut leșinat pe trotuar: -Ce s-a întâmplat ? V-ați pierdut conștiința ? -Biata fată, din cauza căldurii, confundă termenii, zice nevastă-mea, Coryntina împăciuitoare... -Ei, cum să fie confuzie, dragă ?, o lămuresc. În caz de leșin, din
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
acord, a spus Marcos. - Dar pe tine nu te invit, să fie clar, tu ești bogat, afurisitule... O invit doar pe Jose. Nici n-am apucat să spun ceva, nu era nevoie. - Ești cu mașina, nu-i așa? m-a întrebat Jaime în timp ce ieșeam din facultate. Perfect, mergem la Princesa, atunci. O lași în parcare și în felul ăsta sunt și eu la doi pași de casă. Organiza totul, ca de obicei, însă nu-mi închipuiam până unde avea să ajungă
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
parcarea a fost mai rău. Singurul loc liber era la nivelul trei, flancat de o camionetă așa de mare că-ți făcea frică și de un Mercedes nou-nouț care ocupase jumătate din locul liber. - Vrei să parchez eu? m-a întrebat Jaime când mașina din spate a început să claxoneze fără ca eu să mă fi decis încă ce să fac. - Dacă nu te deranjează... Am ieșit, el s-a urcat în locul meu. A reușit să manevreze într-un spațiu minim, a
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
seară să fac exerciții de imaginație - și nu știam absolut nimic despre background-ul lor. Practic, nu m-am interesat niciodată cine sunt oamenii din spatele microfonului, cu ce s-au ocupat înainte de a ajunge la celebrul post de radio. Mă întreb astăzi cu toată seriozitatea dacă știam măcar că Monica Lovinescu este fiica marelui Eugen Lovinescu. Cred că pe asta o auzisem totuși prin cercurile scriitoricești pe care începusem să le frecventez. Vocea "Gelu Ionescu" îmi sugera mereu un intelectual egal cu
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
urmări nuanțele vizualizînd la propriu imaginile pe care i le transmiți. El nu va mai vedea cuvinte, ci va vedea imagini, ca într-o înlănțuire cinematică asemănătoare cu secvențele dintr-o peliculă de film. Iar la sfîrșitul lecturii, dacă este întrebat ce a nume a reținut din articolul sau eseul pe care abia l-a terminat, cititorul îți va vorbi de imaginile aflate în afara textului, și nu de cuvintele textului. Tocmai de aceea spuneam adineauri că Andrei Codrescu, scriind bine, o
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
n-a început să fie interesată de fotbal decât după ce Cristi Chivu a vorbit despre cartea ei Întoarcere în Bucureștiul interbelic la emisiunea lui Ioan T. Morar. Când Cronicarul a pomenit numele de Lippi, Ioana Pârvulescu și Adriana Bittel au întrebat, una "Filippo", cealaltă "Filippino?". Oricum, câștigătoarea a anunțat pentru săptămâna viitoare o sărbătorire în redacție. Din toți banii. De ce să citim revista Tomis ? Pentru mărturisirile lui Mircea Cărtărescu, căruia, de altfel, numărul din iunie (anul XLI, nr. 435) al revistei
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
pricepe bine și a urmărit în timp, din pasiune, creația interlocutorilor ei. Fiindcă e în primul rînd scriitoare, trăiește în lumea artistică și a fost o vreme galerist, convorbirile ei cu artiști nu sînt niciodată plicticoase: știe ce să-i întrebe, cum să-i deschidă spre mărturisire, raportînd biografia la operă și pe aceasta din urmă, la context. Cu un asemenea om avizat, dialogul devine firesc și serios. Și mai e ceva. Iolanda Malamen nu caută doar "vedete", știind bine că
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
adevăr, văzând unele (nu prea puține!) emisiuni teve, Joienele noastre, oricât ar iubi ele televiziunea, ar fi în stare să abandoneze pășunea și tradiționalul lor muget și s-o apuce peste plaiurile carpato-danubiano-pontice... urlând revoltat-omenește. - Mai așteptăm provincia, sau...?, mă întreabă Haralampy. Însă, deși ne aflăm în plină epocă a mutațiilor lingvistico-genetice (v. soia socialist-ceaușistă, altoită acum genetic - pentru intrarea în UE?, că nu mă pricep...) și a clonărilor (v. oaia Dolly din patria soțului reginei Elisabeta, care a declarat cu
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
departe de familie, de prieteni și de viața literară în care ocupa o poziție bine definită. De la Paris, unde trăiește în prezent, Dinu Flămând știe cel mai bine că "Partir c'est mourir un peu" și este legitim să se întrebe în ce măsură urmele trecerii sale prin această lume (literară românească, dar nu numai) sunt încă vizibile, au o altă consistență decât celebrele litere-desene, pictate cu spray-ul pe ziduri. Tot un binom antinomic stă la originea volumului frigul intermediar. De această
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
aproape marțială: -Destinse doamne și domnii miei, recunoaștem-nu recunoaștem, fiecare dintre noi avem undeva, într-un sertăraș intim, partea noastră de sentimentalism, adică zona aceea din eul propriu care reacționează, voit sau nu, la suferințele semenilor. -Ai febră ?, l-am întrebat cu îngrijorare. Dar m-a auzit ? -...De-aceea, a continuat el urcându-se pe un taburet, când vedem un astfel de semen la televizor și ni se pare că în loc de cap are un deșert Gobi în miniatură, că se află
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
urmă, discutam în această rubrică despre denominarea monedei naționale și despre desemnările oficiale și populare pe care le primea noua unitate monetară ("Leu greu", în România literară nr. 13, 2005). Comparam atunci sintagmele leu nou și leu greu și mă întrebam care din ele va reuși să domine uzul curent, atîta vreme cît va mai fi nevoie să se diferențieze două sisteme diferite de plată. Datele statistice ale momentului păreau să indice o preferință puternică pentru formula leu greu - și nici
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
puțin, de limba și literatura română", neavînd pesemne "altceva mai bun de făcut", îl califică pe țăranul român nici mai mult nici mai puțin decît "un împuțit". Conștiința mixtă, religios-literară, a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți? Ce v-au fost străbunicii, bunicii, părinții, Madame? Constat că nefericita Profesoară stă foarte prost cu nasul și mirosul. Cum să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe iașiotul
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
perfect vocii prezentatorului... Dar să (ne) revenim: este adevărat că nici el nu pricepe ce spune și cu atât mai puțin invitatul său - un chinez simpatic - însă noi, telespectatorii, fiind un popor optimist, nu ne pierdem speranța... Mai degrabă ne întrebăm, de exemplu: ce-ar fi ca reclama de pe TVR1, în care o voce grav-baritonală spune: "Elevii au nevoie de materiale didactice de calitate", să fie rostită în limba lu' Li Tai-Pe și abia după-aceea, să ni se arate un schelet
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
și învinsă, încredințată fiind că este cu un picior în groapă. Astfel de clarviziuni proferate în direct prin sugestionarea fățișă a victimelor credule putem vedea săptămînă de săptămînă la posturile noastre de televiziune. Și atunci nu poți să nu te întrebi: cine a putut să spună că sîntem un popor de creștini? Aventuri în Albania Am primit la redacție numărul din aprilie-mai 2006 al revistei Contrafort, revistă editată la Chișinău de tinerii scritorii moldoveni. Alături de interviurile luate lui Andrei Pleșu și
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
anunță că bărbații se masturbează gîndindu-se la ea, sau se simte nasol că îi vine ciclul, e îngrijorată fie din cauza sexului neprotejat (get a condom!), fie pentru că tipul respectiv și-a dat drumu pe ea și n-o iubește, se întreabă de ce n-a rămas cu cel care a dezvirginat-o, ne anunță că nu-i prea vine orgasmul, mereu motiv de îngrijorare pentru bărbați, își mai amintește o masturbare în cămin sau erecția jenantă a unui tip, iar la un
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
că nu-l interesează "chestia" cu morile de vânt ori că nu are nici o părere despre "bătrânul ăla caraghios care a luat-o razna". Vă garantez că și Gigi Becali ar avea ceva de zis despre Don Quijote dacă ar fi întrebat. Știți și dumneavoastră, la fel de bine ca mine, ce autoritate drastică are celebritatea. Impune gusturi. Intimidează dubiile și dă sentințe care devin, ulterior, "mituri". Cine și-ar îngădui, azi, să treacă neglijent prin fața "Giocondei" la Luvru? Eu am stat, cândva, la
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte care umblă după năluci. Ca să folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face "rating". E doar celebru. Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit". Mă întrebați dacă mă recunosc în "figura și comportamentul cavalerului de la Mancha". Primul impuls ar fi să zic "da". Și aș avea și un argument. Ca să ies din tonul plângăreț al ultimelor mele cărți, ca să nu mai glosez pe tema bătrâneții și
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
seriozitatea" lui misterioasă, pe care nimeni n-a explicat-o (e "eroică", așa cum susține Unamuno? e a unui "nebun patentat", cum susține Ortega y Gasset?) un fel de model. Dar nu e cam puțin asta pentru "o pasiune"? mă veți întreba. Da, e cam "puțin". Numai că nu vă pot da o explicație mai bună pentru ceea ce a urmat. Foarte curând, pe strada Tufelor, la numărul 24, în căsuța de chirpici a coanei Veta, s-a închegat un vis: să ajung
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
spatele Parisului. Iar atunci când, încercând să se sinucidă cu arsenic, Gauguin zice "ce aventură nebună, urâtă și tristă e călătoria mea în Tahiti", nu procedează, oare, ca Don Quijote când se "dezmeticește"? Și amintiți-vă că și Christos pe cruce se întreabă: "Doamne, de ce m-ai părăsit?" Bineînțeles, pentru mine, "adevăratul, profundul Quijote" e cel care ne sugerează că important ar fi să ne străduim până la capăt. Dacă putem. Dacă avem resurse. Dacă ajungem să credem că nu "măsura" ne poate scoate
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
Bookfest în folosul editurii sale! mi-a spus un critic literar, persoană onestă, dar antiliicenist cu program. Salonul de carte de la Paris e organizat de Editura Gallimard? Are nevoie Salonul de carte de la Paris să fie organizat de Gallimard? am întrebat. Sînt de acord că directorul Editurii Humanitas face reclamă cărților pe care le scoate. Dar dacă el n-ar avea creditul pe care și l-a cucerit în rîndurile cititorilor și ale unei părți însemnate din opinia publică, ar sta
Cine a confiscat tîrgul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10526_a_11851]