1,942 matches
-
trai sănătos, vergilian, a cărui robustețe se răsfrânge deopotrivă în viața echilibrată a trupului și în dialogul, fără neliniști, al spiritului cu tainele universului. Atmosfera de împăcare este tulburată de „copilașul” cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic al pământului
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de vin peste tunică / Și beau centauri aur pe piscuri de lumini”. Asemenea lui Arghezi, autorul se mărturisește - în alți termeni lirici - obosit de a fi „înflorit numai cu focuri sfinte”, înfometat „de nisip
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
printre care H. Begöuen (1958), pornind de la comparațiile etnografice, au insistat asupra faptului că statuetele feminine, în particular cele gravettiene, sunt imagini ale fecundității. După ei, imaginea fecundității apare în egală măsură la figurațiile animale, cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
ajuns la faza intervenției omului spre o schimbare a spațiului în care trăiește și din care trăiește, altfel spus spre o regăsire a sinelui însuși. Să fie vorba doar de ecologie când vorbim de schimbarea mediului ambiant? Acesta e sensul întrezărit de toți, e cel mai circulant și cotidian... Multe s-au vorbit despre noi, oamenii, și despre viitorul nostru pierdut în fum, gaze nocive, găuri de ozon, războaie și alte „creații” umane... Nu au fost atât de greu de identificat
Protecţia mediului prin educaţia ecologică ca premisă a dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Merticaru Artimizia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1217]
-
Cum să facem această schimbare dacă nu prin spiritul și atitudinea proprie, prin noi înșine și fiecare dintre noi. Important este să realizăm ce putem schimba prin această atitudine; să facem distincția dintre declinul mediului ambiant și schimbarea acestuia; să întrezărim eficiența diferențiată dintre a ști și a face. Mediul are nevoie de mai mult spațiu pentru zâmbet decât pentru aer poluat, mai mult aer pentru viață decât pentru ploi acide, mai multe ploi pentru renașterea naturii decât pentru împlinirea apelor
Protecţia mediului prin educaţia ecologică ca premisă a dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Merticaru Artimizia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1217]
-
vieții” în lumea umanizată prin informatizare într-un uriaș global village. Există o „carte câștigătoare” în acest teribil pariu și știința curriculumului mizează totul pe ea. Este „cartea educației” - un atu cunoscut de milenii, dar niciodată valorificat integral. Vechii greci întrezăriseră această șansă avansând câte un mythos sau câte o theoria despre paideia, physiopoiesis și chiar despre enkyklios paideia. În prezent, aceste reprezentări geniale se află într-o spectaculoasă resurecție, fiind reluate în termenii noi, științifici, ai curriculumului integrat. O viziune
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
face cu ușurință deosebirea. Dacă s-ar întâmpla așa, cea mai mare și cea mai frumoasă lucrare ar fi pentru moașe cernerea adevărului de neadevăr șs.m.ț. Tu nu crezi tot astfel?”. Theaitetos confirmă: „La fel cred și eu”. Întrezărim aici ceva nemărturisit explicit de Socrate, dar fabulos: intuiții principiale pe care le proclamă mulți dintre teoreticienii postmoderniști ai curriculumului, ba chiar și o viziune ultramodernistă a formării „omului complet”, a „omului reumanizat” prin autoeducație integrală. La prima vedere, Socrate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deocamdată, nici cercetările moderne dedicate învățării, instruirii și curriculumului, după câte cunosc, n-au infirmat în vreun fel această concepție generală - dimpotrivă, fie au subestimat-o, fie au ignorat-o, risipind astfel o idee pedagogică mai fertilă decât oricare alta. Întrezărim, în eforturile actuale de a sintetiza „raționalitatea modernă” și „umanismul postmodernist”, pe temeiul cunoașterii ca o cunoaștere de sine, tocmai redescoperirea acestei „ultramoderne” idei socratice. Dacă nu se va autodistruge, omenirea secolului XXI va supraviețui respectând acest măreț principiu al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Astra”, „Argeș”, „Calende”, „Poesis”, „Contrapunct” ș.a. În 1990 a scos, împreună cu un grup de tineri scriitori din Cluj-Napoca, publicația „Graffiti”. Deși cronologic face parte din generația optzecistă, în momentul debutului P. nu îi împărtășea poetica. Cu excepția ciclului final, unde se întrezărea o viitoare schimbare de atitudine, primul său volum, Ceea ce fulgerul amână, tipărit în 1981, este expresia unui lirism singular în epocă. Spre deosebire de majoritatea tinerilor poeți care practicau stăruitor personalizarea discursului, implicarea în cotidian, ironia și autoironia ori jocurile textuale, autorul
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective, cu o perfectă intuire a tonalității participative. Totuși, meritul poetului este acela de a fi întrezărit în euritmia fluid-elegiacă a interiorității sale modalitatea de a aduce o notă modernă în poezia ardeleană, direcționată, în genere, de activism și civism etnic. P. este și autorul unei exegeze critice, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian (1942). Foarte
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
uniforme și emoțiile edulcorate (Fata Morgana e „banală”, iubita „era când faună tropicală, când floră; / în păr avea plantații necuprinse de secară”; în „măscăriciul rampei” se vede pe sine însuși). Impresia generală e una de frondă juvenilă, însă aici se întrezărește un lirism structural. Acesta trece în prim-planul romanțelor sentimentale (și ele subminate de acorduri burlești) din Licențe emotive și din volumele care vor urma: Poezii (1988), Paletă de amurg (1991), General Museum (2001). Amprenta timpului ajuns în impasul amiezii
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și confuz, vizând, din câte se poate înțelege, reformarea justiției (în iluminările lui, el crede în posibilitatea unei „justiții ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social în stare să ridice la înălțimi necugetate idealul moralității”). Tiradele de „apostol nebun”, cuprins de delir, îi aduc mulți adepți, printre care, în Dobrogea fierbinte, frumoasa, dar ciudata, fanatica turcoaică Ijleal. Fata cu plete negre și
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
a identității naționale în context universal. Mai general, savantul afirmase că „privită din punct de vedere cultural, istoria poporului român este, pentru o durată de secole, istoria eliberării sale spirituale”. Cum ar fi arătat istoria perioadei de după 1893 se poate întrezări tot din cartea din 1945. Urmând „prăbușirii idealului junimist”, literatura interbelică nu și-ar fi găsit încă propria identitate („nu ne dă câtuși de puțin impresia că străbate o perioadă de revenire în urma naufragiului”), „sinteza românească” sub semnul ortodoxiei fiind
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
purtătoarea unei stări de spirit romantice în ceea ce privește viziunea asupra sensurilor poeziei și a rosturilor actului creator. Încă de la debut - Casca de foc (1972) - poemul apare ca rod al unei stări de grație, un „foc verde” în ale cărui flăcări se întrezăresc tâlcurile ascunse ale unei lumi ce poate părea, în lipsa acestei „participări” mistice, lipsită de orice semnificații înalte. Tematica biblică a celor mai multe poezii (Ziua întâi, Facerea, Adam, Ieșirea din rai), constituite în subiecte de meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
curioasă o afirmație a criticului care - admirator al lui Émile Zola - își mărturisește „fanatizmul” pentru „naturalizm” și pentru „adevăr”. Însă crezul lui literar este tocmai acesta. Într-o cronică amplă consacrată nuvelelor lui B. Delavrancea, Sphinx - în care C. Dobrogeanu-Gherea întrezărea un critic de valoare - formulează condiția operei de artă: adevăr, coerență lăuntrică, sinceritate în analiza simțămintelor, exactitate în descrierea ambianței; arta nu trebuie să aibă de-a face cu politica („frumosul e frumos ori de unde ar fi, independent de timp
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
prelucrarea „în viziuni antinomice moderne” prezentă în Proverbele lui Solomon, carte apărută în 1996. Colaj versificat de cuvinte biblice de duh, de proverbe românești sau extrase din folclorul altor popoare, de snoave și anecdote, aceste stihuri ludic-moralizatoare lasă a se întrezări o posibilitate mai adecvată lirismului lui R., mizând pe umor, ironie și sarcasm dezabuzat: „Nu șovăi în viață, de ești bărbat întreg:/Bărbații șovăielnici doar firimituri culeg”; „...Iar dacă știi că nu știi, dar totuși vrei să știi,/ Fă-ți
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
apoi la „Contemporanul”, „Lumea”, „Gazeta literară”, „România literară” ș.a. A fost redactor, în 1947-1948, la revista „Viața capitalei”. Cu toată discreția și detașarea presupuse de adoptarea persoanei a treia singular și de formula rememorării, în romanul Vârtej (1964) se poate întrezări transpunerea ficțională a unui fragment din biografia scriitoarei (copilăria și tinerețea). Scrierea este un bildungsroman, care reconstituie aventura formării unei conștiințe prinse în vârtejul istoriei, de la evocarea copilăriei într-un târgușor patriarhal (cu reminiscențe din proza scriitorilor din Moldova sau
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
atenția criticii a intrat și romanul Zăpezile, al cărui protagonist, eminentul profesor de istorie Constantin Bisoca, fost student al lui N. Iorga, preia de la autor experiența frontului, ca și o vizită făcută mai înainte în Polonia. Dincolo de biografia lui se întrezăresc atmosfera războiului, așa cum o trăiesc cei rămași acasă (rebeliunea legionară, asasinarea lui N. Iorga, mișcarea de pe front și ecoul ei în Prahova), dar și lumea românească de după conflagrație, reflectată în viața profesorilor de liceu, buni și răi, convertibili și aceștia
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
D-ra Ventura și Bernard Shaw), înlocuind tabloul clasic al conflictului social și moral cu afirmarea apodictică, nondialectică, a purității și unicității ontologice a ideii. Gelu Ruscanu (Jocul ielelor), intelectualul ajuns director al unui ziar socialist din iluzia de a fi întrezărit în utopia marxistă propriile sale convingeri himerice referitoare la posibilitatea unei existențe nedivizate de antinomii etice, trăiește evidența incompatibilității dintre caracterul intersubiectiv, patronat de schimburi și compromisuri, al vieții sociale - materializat în tranzacțiile imunde pe care i le propune Șerban
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
pe candida, frusta Anuța, crescută în curățenia vieții de la țară, să exercite „meseria” vinderii trupului, aducătoare de câștiguri bunișoare. Evident, țărăncuța e oripilată de mediul viciat unde a nimerit și fuge de acolo, răsplata acestei neprihăniri fiind căsătoria, ce se întrezărește, cu tânărul învățător pe care, cât trăise în sat, apucase să îl îndrăgească. În Anuța obsesiile mocnite și principiile exhibate fac un ciudat amalgam. SCRIERI: Păcatul, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, [1924]; Anuța, București, [1926]; Dracul, București, 1932; Puiul de
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
proiecție a autorului însuși, piromanul care lasă în urma sa ruinele fumegânde ale artei convenționale, hrănită din procedee retorice ieftine și din stereotipii. Îndemnând „camarazi poeți, ajunge/ [...] destul am mirosit pudic rozele/ purtând ghetele cu ștofă ale poeziei clasice”, poetul revoltat întrezărește în cenușa vechii literaturi, „pasărea măiastră a cântecului nou”. În cheie suprarealistă, noua estetică este pusă sub semnul „eliberării”, a desființării constrângerilor de orice fel, iar manifestul Critica mizeriei (1945) pledează pentru „PERMANENTUL EFORT PENTRU ELIBERAREA EXPRESIEI UMANE SUB TOATE
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică sensului ce îl străbate. Căile pe care oamenii pornesc spre a se realiza în viață duc aproape toate în prăpastie, ieșirea din impas nu se întrezărește, însă potențialul lor de vitalitate este inepuizabil. Îngerul a strigat devine o carte a vieții explozive, eroii par crescuți direct din pământ, țâșniți din lutul negru, mustos, din smârcul bălților. În substanța lui cea mai adâncă Îngerul a strigat e
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
le explică. Cauza este totdeauna extrinsecă fenomenului sau legii care-1 generalizează. Ea nu poate fi găsită decât Într-un alt fapt sau Într-o altă lege. Vrem Însă să mai atragem luarea-aminte asupra unei Împrejurări ce nu a fost Încă Întrezărită de nimeni, și anume că, În loc ca fenomenele individuale șă-și găsească explicarea În legile lor de producere, acestea Înseși Își află uneori cauza lor zămislitoare În fenomene absolut individuale. Așa sunt, bunăoară, legile Împărțirii luminii solare și a umbrei, precum și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
evenimente, antrenamente memorialistice desfășurate cu mult talent, cunoașterea unor noi modalități de identificare cazuistică, a unor mărci hermeneutice de interpretare a socialului, a noi artefacte metodologice sau reperajul unor electivități ideologice (inclusiv la nivelul autorilor) etc. Despre valoarea acestui volum? Întrezărim cel puțin două registre de evidențiere a acesteia: a) o valoare imediată, apropiată, prin faptul că se consemnează o serie de Întâmplări chiar de către cei au trăit experiența comunistă (sau anticomunistă), cuprinzând mai multe niveluri de evocare și conceptualizare (de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Swedenborg, pe care M. i-a și tradus. Livrescul se asimilează însă perfect în corpul poemului, autoarea îndreptându-se către un fel de lirism confesiv-simbolic, unde emoția trimite la o realitate-simbol, la o lume în care sensurile pot fi doar întrezărite de un ochi străin: poeme cvasiheraldice (Legendă medievală), filosofico-oculte (Prieteni, Liturghie pe coșul pieptului) sau vorbind despre un cotidian subțiat până la simbolic și vis (Exercițiu, Sub un copac). Proza poetei este una parabolică (și de conotații politice), barocă, debordând de
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]