1,754 matches
-
noblețe spirituală și etică. Reprezentative ar fi - alături de Scaunul - Concurs de frumusețe (1979), Paradis de ocazie (Cuibul) (1979), Arta prezicerii pe termen scurt (Omul nu-i supus mașinii) (1980), Jolly Joker (1983), Un suflet romantic (1984), aceasta din urmă replică, întrucâtva, la Jocul de-a vacanța, piesa lui Mihail Sebastian. Foarte ancorat în actualitatea socială a momentului, dar nu întotdeauna deschis unor semnificații mai generale, carență la care se adaugă concesiile făcute opticii oficiale, teatrul său intră după 1989 într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
punct de vedere epidemiologic un „modulator” al evoluției albuminuriei în funcție de valorile TA și ale HbA1c, reflectând de fapt susceptibilitatea individuală a pacienților pentru afectarea renală asociată diabetului zaharat. Evaluarea dislipidemiei ca factor de risc în acest studiu a relevat date întrucâtva contradictorii cu alte studii, în care nivelurile crescute ale LDL, respectiv ale colesterolemiei totale, au fost semnificativ asociate cu progresia BDR. Astfel, pe populația prezentată, colesterolemia totală nu a fost asociată cu risc de apariție a insuficienței renale, iar hipertrigliceridemia
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
oaste“; există un întreg folclor „de cătănie“. Desigur că activitatea de recrutare și încorporare a cunoscut de-a lungul timpului transformări majore. Este suficient să ne amintim de flăcăii luați la oaste cu arcanul; veți recunoaște că metodele au evoluat întrucâtva. Evoluția nu se va opri însă aici, date fiind condițiile actuale militare și politice. Numărul încorporaților va scădea, desigur, în urma unei selecții mult mai riguroase, factorul fizico-psihic urmând a fi completat de alții, impuși de continuitatea procesului de profesionalizare. Deocamdată
Agenda2004-43-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282986_a_284315]
-
se afla încă de multă vreme pe canapea. Rar un subiect mai ofertant din acest punct de vedere! Cu o privire mai generală, autorul ține să precizeze că “rezistența la psihanaliză este încă extrem de puternică” (în România). Impresia mea diferă întrucâtva: ea e intactă - ca și narcisismul cultural din fundal. Sunt altfel perfect de acord că un demers psihanalitic, departe de a diminua un autor (ori, Doamne-ferește, de a-l “întina”), îi revelează într-un mod unic autenticitatea. Și mă îndoiesc
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
sau "Libertatea de idei"". Altfel spus, un paseism moderat. Pe această cale, Macedonski celebrează în persoana lui Heliade "un Dante roumain", întrupare a tipului romantic, solitar neînțeles, persecutat de lumea imorală. Dacă Lamartine, "obsesie modelatoare a pașoptiștilor", îl va reține întrucîtva, un punct de atracție mai puternic îl va constitui Victor Hugo: "Naturii lamartiniene dematerializate, estompate îi va prefera acum peisajul viu colorat, pitoresc și exotic al temperamentalului Hugo. Reprezentarea din Neron a împăratului roman, identificat cu simbolul geniului nebun, rafinat
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
parodiază cu malițiozitate ortodoxismul în versuri dadaiste și nu fără talent... " - îl excludea din grup și îi recunoștea o valoare relativ modestă 3. "Revalorificarea" despre care vorbim se întemeia pe cîteva analize mai detaliate, dar omitea (strategic, desigur) suficiente aspecte. (Întrucîtva la fel proceda un deceniu mai tîrziu, în lumea liberă, și Virgil Ierunca, al cărui text, din păcate, nu a putut pătrunde la noi în acel moment 4.) Oricum, în ce-l privește pe Paul Sterian, lucrurile păreau intrate pe
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
fragmentele din Romanul tînărului Anadam, D-l Vam Ex-Înger, Fata Morgana. Li se poate alătura Prințesa Dactilo, în care însă jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe calapodul romanului polițist de serie. De avangardism ține întrucîtva, de asemenea, larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului și senzualismul potențat al unora dintre Poemele arabe. Hedonismul lor, patent, face greu acceptabilă motivația dată de autor, anume că versurile din O mie și una de nopți ar fi
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
p. 646-653. 3 București, Ed. Fundațiilor Regale, 1941, p. 800 (ed. 1982, p. 884). 4 Un estet ortodox: Paul Sterian, în vol. Subiect și predicat, București, Ed. Humanitas, 1993, p. 83-88. 5 Chiar în condițiile în care poetul fusese "revalorificat" întrucîtva și în ipostaza sa de avangardist, un text fiindu-i inclus în Avangarda literară românească (antologie de Marin Mincu, București, Ed. Minerva, 1983, p. 601-602). 6 Dicționarul scriitorilor români, vol. șIVȚ, R-Z, București, Ed. Albatros, 2002, 383-384. 7 Marin Diaconu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Chipuri spirituale, București, Ed. Minerva, 1996, 135-157, 271-276. 8 Vezi nota 6. 9 Vezi biografia scriitorului de la începutul articolului. 10 Doctorul Eraclie Sterian (vezi nota 9). G. Călinescu, probabil, n-a luat în calcul posibilele consecințe ale "denunțului" său, fiind întrucîtva orbit de un puternic resentiment, ale cărui rădăcini urcau mult în timp, pînă la cursivul intitulat Fals articol de critică ("Cuvîntul", anul VIII, nr. 2648, din 5 septembrie 1932, p. 3), în care Paul Sterian, nemulțumit de o cronică a
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
maestrului o dobândește în desfășurarea unei istorii crude pare, de la un punct, scena unei sfâșieri intime, constitutive. "Bivalenta" lui Fay fusese deja, de multă vreme, consacrată conceptual de Freud, pornind de la un termen creat de Eugen Bleuler, cel de "ambivalenta". Întrucâtva mai obscur, Alfred Adler va vorbi despre o "încrucișare de instincte". Wilhelm Stekel - și, pe urmele lui, Fritz Wittels - despre "bipolaritate": situația fizică a proprietăților magnetismului ar circumscrie mai bine misteriosul fenomen sufletesc decât apelul la vocabularul chimiei, unde se
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
atunci când sunt foarte scurte, mari aglomerări de obiecte și ființe înecate într-o pletoră de însușiri potențate metaforic. Mai mult, s-ar zice că superfetația aceasta halucinantă, amazoniană este invers proporțională cu spațiul în care are loc. Ea ne amintește întrucâtva de voința imaginativă și de stăruința iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
ori visul le scot, inutil și răscolitor, la suprafață. Nu poți face altceva decît să le cunoști, privindu-le în culori de soare, ca pe oul lui Barbu. Și cunoscîndu-le, să ai măcar gîndul să o iei de la capăt, știind, întrucîtva, cu modestie, rosturile.
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
neatent. Un exercițiu de subțiere, de exsudare a sufletului prin carne, de imprimare fină, ca a respirației pe un geam, a omului pe lumea care-l duce. "Animale cîteodată cu transparențe de cer", versul din În loc de introducere, explică, și sensibilizează, întrucîtva, un titlu, altminteri, tehnic. E o rigoare, o tăietură la milimetru în Blecher, chiar, sau mai ales, în acela ultim, al jurnalelor de boală, care scoate secțiuni de-o admirabilă finețe, pe care doar emoția noastră, nu a lui, bine
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
de-al doisprezecelea și ultimul copil al lui Lev Tolstoi - Alexandra Lvovna Tolstaia (1884- 1979), este o evocare, impresionantă prin însăși sobrietatea ei, a ultimelor săptămâni din viața fratelui său, Ilia Lvovici Tolstoi. Ca atmosferă și dimensiune tragică, textul amintește întrucâtva de Moartea lui Ivan Ilici - dar pornind din perspective diferite: în vreme ce pentru personajul nuvelei lui Tolstoi (scrise la puțină vreme după celebra lui conversiune religioasă de la sfârșitul anilor 1870) moartea este procesul, pe cât de dureros, pe atât de necesar și
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]
-
fel, un cimitir. Unul unde te odihnești de frământările vieții. Decât că viața n-a murit de tot. S-a potolit. Potolită, te poate fermeca. E ca cimitirul de la Lëtzebuerg; unde stau cu orele și unde numai eu sunt viu întrucâtva. E bine, dacă ești slab de înger și altfel nu poți, să faci acel prea mult după care nu se mai poate nimic. Așa sunt acum. Am făcut ce nu se poate și am dat peste oboseala de sfârșit de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4826_a_6151]
-
mai curând o nivelare după contur fix și un gest de precizie topografică. Cum anume? Ei bine, dacă începem lectura după un algoritm heraldic, din centrul opului, adică de la capitolele dedicate nimănui altcuiva decât lui Mateiu Caragiale, ne vom lămuri întrucâtva. Fiindcă, din cele aproape 350 de pagini ale cărții, spațiul cuprins între 102 și 176 e - cu o metaforă un pic riscată - concesionat nuvelei Remember. Două eseuri întinse care nu trasează cu adevărat o interpretare cu premise și concluzii, care
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
o scriitură, le retransmite, ceea ce e foarte bine. Dar un Robinson n-are nevoie de suporteri sau de scrisori de noblețe. Mai e ceva legat de Robinson, un personaj despre care merită citit Argumentul autorului: Robinson, plecat din lume, iese întrucîtva și din timp. El încetează să fie un muritor. Singur, pe insulă, nu poate muri, pentru că tocmai s-a salvat. El este omul începutului, un fel de adolescent peren cu care alș se identifică pînă la un punct. Pînă la
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
în teatru. Între înscenare și punere în scenă există o mulțime de grade difracție sensibilă pe care le relevă filmul său, de la paradisiaca grădină a castelului unde cuibul de nobili trăiește amurgul unei lumi într-o splendidă amenzie care amintește întrucîtva de lordul Darlington și de Rămășițele zilei (1993) al lui James Ivory după romanul lui Kazuo Ishiguro la lumea construită fantast a copilului tulburat de "ororile" unei sexualități devoalate destul de abrupt, sau la fresca războiului într-un longplan care se
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
unei idile confecționate pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă apariție din teatrul Nô. Filmul se desfășoară pe trei planuri temporale, dintre care al treilea este redus la un minim explicativ și întrucîtva disforic, descompletînd melodrama de visul ei de biruință. Un personaj în trei vîrste - puberal-adolescentină, tînără și bătrînă - constituie pivotul întregii povești, o declanșează, o construiește plombînd compensatoriu golurile ei. În ipostaza juvenilă, Briony Tallis (Saoirse Ronan) supraveghează cu un ochi
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
dreptul spre propria-i providențialitate, din care nu face deloc un secret. Iar față cu un om providențial care, în pofida acestei misiuni de sus, totuși cade, nu pot exista decît ingrați și invidioși". Mai prudent, Emil Constantinescu își "joacă providențialitatea" întrucîtva mai moderat: "Dar nici din însemnările sale gustul acesteia nu lipsește", deși acesta alternează cu reprize de umilință: Am avut parte - zice el pe la p.105 - de mai multă prietenie și dragoste decît meritam". E doar o aparență, căci "modestia
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
coborând scara (Delaunay) doar o mică parte a creațiilor expuse au reprezentat cu adevărat avangarda europeană de la început de secol al XX-lea. Mai mult, publicitatea de care s-a bucurat manifestarea și apetitul american pentru delimitări clare au ascuns întrucâtva eforturile unor colecționari din Lumea Nouă de a promova, înainte de 1913, schimbă rile radicale din arta europeană. Alfred Stieglitz (1864-1946) a fost unul dintre cei mai originali creatori din istoria artei fotografice americane. „Stieglitz și artiștii săi - de la Matisse la
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
întârzierea de rigoare) pentru volumele Povestiri și Șoimii, în urma rapoartelor semnate de Titu Maiorescu și Ion Bianu. Cred că e tot ce putea obține un scriitor la debutul său, copleșit de toate onorurile și de toate recunoașterile. Sărbătoarea a fost întrucâtva umbrită de atacul virulent lansat în noiembrie 1905 de H. Sanielevici în revista "Curentul nou" de la Galați, cu articolul Morala domnului Sadoveanu, defăimare susținută cu alte critici severe în numerele din ianuarie, februarie și martie 1906, prin care proza sadoveniană
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
ușa clasei desprinsă din țâțâni, pentru derutarea profesorilor, cu butelia de aragaz trântită ca din greșeală, în repetate rânduri, peste ghetele profesorului de chimie și mai ales cu comedia jucată solidar de elevi pentru salvarea loazei clasei de la repetenție (amintind întrucâtva de șotiile liceenilor din clasa fratelui mezin al lui Jim, descrise în tonuri de un comic grotesc de G. Călinescu în Cartea nunții). Momente într-adevăr ilustrative pentru această vârstă, dispersate strategic în textul narațiunii. Alte episoade au un conținut
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
la zid tarele burgheziei exploatatoare. În fața unor asemenea frapante obtuzități, e ciudat cum de un studiu ca acesta al Ioanei Pârvulescu iese pe piața ideilor abia acum. Și ar fi cu atât mai de neînțeles dacă apariția nu va tulbura întrucâtva apele. Adică dacă ne vom rezuma să ne lăsăm seduși de poveste și de găselnițe, dacă vom contabiliza alături de autoare prezențele și nuanțele unui cuvânt cu dus-întors cum e "comédie", dacă vom lua enorma listă de gazete din scrierile caragialești
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
Simona Vasilache Puțin peste cincizeci de ani despart primăvara lui Alecsandri, din Pasteluri, de primăvara lui Topârceanu, din Rapsodii. Intre ele, cronici întrucâtva banale,întrucâtva atinse de emoție delicată, ale unei schimbări de anotimp, se primenește o lume de gusturi și păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei revelații. Un friguros apocaliptic, Alecsandri, reconstituind iarna din viziuni ale
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]