1,988 matches
-
risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi, pe care se înălța nevăzută clădirea uriașă a unei dureri stranii, sau închipuiri bastarde și Înfricoșătoare, lucrate în mic, cum își lucra Mika-Le desenurile, și care semănau cu divinitățile informe și răutăcioase ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fiul partenerului său, să-l scoată în lume. La timpul cuvenit, după un schimb de mesaje de politețe, apare la biroul din Bayswater un tânăr blond, îmbrăcat pentru tenis. Bună ziua, zice el uitându-se cu vizibil dispreț în părțile mai întunecoase ale biroului. Probabil ești Bridgeman. M-am gândit să facem câteva seturi. Muskett rămâne în sala întunecoasă și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
politețe, apare la biroul din Bayswater un tânăr blond, îmbrăcat pentru tenis. Bună ziua, zice el uitându-se cu vizibil dispreț în părțile mai întunecoase ale biroului. Probabil ești Bridgeman. M-am gândit să facem câteva seturi. Muskett rămâne în sala întunecoasă și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni, menite să indice deferență și plăcerea de a-l cunoaște. Muskett o ignoră, prea atent să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seară în urmă. Fierbe de viață. Star îi cere șoferului să oprească într-un colț și-l conduce spre o intrare cu o lanternă roșie de hârtie. Trec de o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este primul restaurant chinezesc pe care-l vede Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care fuge dinaintea unui leu pe care-l întîlnește un urs, și care, cînd ajunge acasă, își reazemă mîna pe zid, și-l mușcă un șarpe! 20. Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă și fără strălucire? 21. Eu urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre, și nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! 22. Cînd Îmi aduceți arderi de tot și daruri de mîncare, n-am nici o plăcere de ele; și vițeii îngrășați pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
parte" se va sfîrși. 11. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12. Acum, vedem ca într-o oglindă în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13. Acum dar rămîn aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Sadoveanu, și existente de altfel și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc și în lumea mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens... Poate că nici nu-l au!? ÎNSUȘIRE PIERDUTĂ ...Am uitat să mai povestesc. Odinioară, în ziua în care am scris O adunare liniștită, credeam că voi ajunge povestitor. E o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După câteva zile de lumină-ntunecoasă, câmpurile Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Kanbei venise de la sine. În castel avea loc o sărbătorire oarecare, astfel că toată familia și toți vasalii lui Araki Murashige se aflau în sala principală, în timp ce toți soldații fuseseră tratați cu sake. Norocul făcuse să fie o noapte întunecoasă, fără lună și fără vânt. Tenzo știa că era momentul să acționeze decisiv. După ce fusese în recunoașterea terenului, începu să cerceteze zona de sub fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care nu arăta ca un gardian. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nagato nu dură decât un moment. — Fir-ar să fie! Sări afară din conac, aproape fără altceva decât hainele de pe el. De cum văzu mulțimile compacte de oameni în armuri, călări, înarmați până-n dinți cu săbii și lănci, în ceața întunecoasă dinaintea zorilor, revenise grăbit în casă, îmbrăcase armura și pusese mâna pe sabie. Cu o trupă de numai treizeci-patruzeci de oameni, se grăbi să lupte alături de Nobunaga. Diversele unități ale clanului Akechi blocaseră toate străzile care duceau la Templul Honno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Șasea era încețoșată de nori subțiri. Un războinic sau doi călăreau separat înainte, pe când alții îi urmau, la mică distanță. Treisprezece călăreți mergeau în grupuri risipite, de la nord de Râul Yodo, spre Fushimi. Când, în sfârșit, intrară pe o cărare întunecoasă, în adâncurile munților, Mitsuhide se răsuci și-l întrebă pe Tatewaki: Unde ne aflăm? — Aceasta este Valea Okame, stăpâne. Razele de lună, care se strecurau, printre ramuri îi încărcau în argint pe Tatewaki și pe oamenii care veneau după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ostilități care mizau pe totul sau pe nimic, vedea că propriul său aliat devenise un obstacol. — Comportamentul lui Genba e scandalos. Niciodată n-am suferit o înfrângere, nici n-am întors spatele adversarului. Ahh, e inevitabil. Noaptea devenea tot mai întunecoasă, iar neliniștea lui Katsuie se transforma în resemnare. Nu mai fură trimiși alți mesageri. STRATAGEMA LUI GENBA În aceeași zi - a douăzecea din lună, la Ora Calului - Hidenaga trimise primul raport la tabăra lui Hideyoshi din Ogaki. Azi dimineață, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mijlocul pivniței două picioare puternice de susținere cu secțiunea pătrată. Lumina se primește prin două ferestruici. O altă pivniță, boltită tot cilindric, este luminată de o singură ferestruică și comunică printr-o deschidere mică și joasă cu o adevărată tainiță întunecoasă. A treia încăpere este compusă din două pivnițe, boltite cilindric, dar de dimensiuni inegale. Pivnița mare este luminată de trei ferestre înalte și înguste, tăiate în zidul de la apus. Comunicația interioară între aceste pivnițe și etaj se face pe o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe care stă Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, având la stânga și la dreapta câte un număr de bătrâni. Scena a optsprezecea, denumită Iisus Hristos Mântuitor, are pictat în picioare, în aureolă, împreună cu apostolii pe Mântuitorul, înaintea unei peșteri întunecoase, în fața căruia se află credincioșii care-L imploră să-i izbăvească. Maica Domnului ocrotitoarea fecioarelor este reprezentată în fața unui decor arhitectural, separând două grupuri de femei tinere, sfinți și oameni. Hristos Pantocrator este tema în care Mântuitorul pictat în bust
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
câte o imagine pierdută în lumea umbrelor ei. Zilele i se păreau bătrânei prea lungi și eu așteptam să se facă seara ca să merg cu mama pe la ea să-i ducem de mâncare.Mereu ne aștepta.Intram într-o tindă întunecoasă cu o singură scară la marginea podului și scara aceea mă atrăgea de fiecare dată ca un magnet. Eu deja „locuiam” în două poduri: al casei noastre și al casei bunicilor, dar tare aș fi vrut să colind măcar o dată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
S-a coborît: un nor gros era sub picioarele Lui. 11. Călărea pe un heruvim, și zbura; venea pe aripile vîntului; 12. era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. 13. Din strălucirea care era înaintea Lui scînteiau cărbuni de foc. 14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei; a aruncat fulgerul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii. Pare o locuință particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă, acoperită cu pânză roșie, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică, întunecoasă, două birouri. În tavan arde un bec. Redactorul Ionel e palid, zgribulit, acoperit de hârtii. — M-a trimis tovarășa Popescu să vă rog... — Popescu e președintele, tov Orest Popescu e președintele. Tovarășa secretar executiv se numește Boca. Boca Anastasia. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca imensa talpă neagră a surdomutului Gulliver să strivească brusc masa de nimicuri vibratile. Pașii pornesc greu și anapoda. Urcă într-un autobuz, într-un tramvai, în alt tramvai, alt autobuz. Ajunge în fața unui bloc cariat, cenușiu. În fața unei scări întunecoase, în fața unei uși negre. Și iar înapoi, traseu cețos, lunecos. Din când în când, se trezește, își privește ceasul, confirmarea. Regăsește vinerea, ora ce există și aleargă și se spulberă pe cadranul indiferent. De ce nu suprapopulăm noi, instantaneu, închisorile, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Spitalul cutare, indicații prețioase, mitinguri, convorbiri cu cei salvațide sub dărâmături. Grija părintească a părinților națiunii, să te ții. Mâine intră iarăși moara în funcțiune“. Ajunseseră în fața blocului căutat care, iată, nu se prăbușise, ba arăta destul de solid. Urcau scara întunecoasă, împiedicându-se de grămezi de mortar și fiare, Tolea aprindea din când în când un chibrit, se auzeau voci de la toate apartamentele, lumea nu se mai culcase, speriată de cele întâmplate. Ajunseră, în cele din urmă, la ultimul etaj, etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată, nu funcționa. Se trezi expulzat și Irina râdea,deșănțată. „Trei îngeri pentru Sarah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă „întuneric“, dacă nu știai. Tata e un om întunecos și trăiește într-o pădure întunecoasă. Acum se preface luminat, dar e o păcăleală. E tot întunecos. Așa o să fie veșnic, până o să moară. Revelații tulburătoare Lui Harry i-au trebuit șaptezeci și două de ore ca să o facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă „întuneric“, dacă nu știai. Tata e un om întunecos și trăiește într-o pădure întunecoasă. Acum se preface luminat, dar e o păcăleală. E tot întunecos. Așa o să fie veșnic, până o să moară. Revelații tulburătoare Lui Harry i-au trebuit șaptezeci și două de ore ca să o facă pe Flora să reînceapă să își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era interzis. — Despre cine vorbim? a întrebat el. — Despre Harry Dunkel. Cine altcineva? — Dunkel? — Înseamnă „întuneric“, dacă nu știai. Tata e un om întunecos și trăiește într-o pădure întunecoasă. Acum se preface luminat, dar e o păcăleală. E tot întunecos. Așa o să fie veșnic, până o să moară. Revelații tulburătoare Lui Harry i-au trebuit șaptezeci și două de ore ca să o facă pe Flora să reînceapă să își ia medicamentele și o săptămână întreagă ca să o convingă să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]