17,900 matches
-
sâmbătă seara, între orele 20.30 și 21.30. Doar 154 de participanți au spus că se vor comporta ca în orice altă seară. Dacă ar fi fost cu toții vecini de cartier, întreaga zonă ar fi fost una cufundată în întuneric. Dar într-un cartier real din București, Ora Pământului 2011 a arătat ca orice altă seară de sâmbătă. Luminile aprise la majoritatea ferestrelor. Ba chiar și la școala de vizavi, cu toate că sâmbătă seara nu prea ar mai avea cine să
Ora Pământului, o acţiune ecologistă de succes pe net şi în piaţa publică. Cum s-a văzut din cartier () [Corola-journal/Journalistic/26876_a_28201]
-
În plus, în Capitală au fost stinse luminile în semn de susținere a cauzei Earth Hour la Palatul Parlamentului, Opera Română, Teatrul Național București, dar și în alte zeci de sedii de companii și instituții, ce se vor cufunda în întuneric timp de o oră. Orașele oficiale Earth Hour - Ora Pământului în 2011 sunt: Adjud, Aiud, Alba Iulia, Alexandria, Arad, Avrig, Bacău, Baia Mare, Băile Tușnad, Bistrița, Botoșani, Brăila, Brașov, Buftea, Calafat, Călărași, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Deva, Focșani, Galați, Giurgiu, Horezu, Iași
Ora Pământului, o acţiune ecologistă de succes pe net şi în piaţa publică. Cum s-a văzut din cartier () [Corola-journal/Journalistic/26876_a_28201]
-
N. Tolstoi, Anna Karenina.) 3. „Erau cele mai bune timpuri, erau cele mai rele timpuri, era o epocă a înțelepciunii, era o epocă a deșertăciunii, era o epocă a credinței, era o epocă a necredinței, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranței, era iarna disperării, aveam totul în fața noastră, nu aveam nimic în fața noastră, mergeam cu toții direct în Ceruri, mergeam cu toți direct în cealaltă parte.” (Charles Dickens, Poveste cu două orașe.) 4. „Era o zi strălucitoare și rece
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
mușcăm din fructele sale, Ale Bucuriei și nu ale Mîniei. Să incendiem Minciuna Neadevărul, Răutatea și Lipsa Dreptății. Să fim înțelepți. Căutați cu fiecare spectacol o nouă treaptă spre Soare. Mă voi ruga singur actorilor să caute împreună cu mine în întuneric lumini stelare.” (Aureliu Manea, Turda - 15 aprilie 1980) Cînd scriu aceste rînduri, este doliu în teatrul românesc. Chiar și fără să-și dea seama, oamenii de teatru au rămas fără fragmente majore din corpul lor și din subconștientul locuit de
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
nu deranjeze pe nimeni cu gestul lor. În spațiile memoriei celor care le-au văzut spectacolele, scenografiile, expozițiile, picturile, celor care au citit cărți, memorii, însemnări, celor care au povestit cu ei despre iubire și teatru, despre moralitate, lumină și întuneric vor rămîne amintirile. Foarte puternice. Iar pentru cei ce le-au fost prieteni... Prin februarie, Dragoș Galgoțiu mi-a spus că Vittorio Holtier nu se simte prea bine. Mi s-a strîns inima. La cîteva zile, Dragoș revenea mereu cu
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
de mărinimie: „Bea-l!“. Ne-am luat la revedere seara târziu, dându-ne întâlnire ziua următoare pentru un nou capitol. M-a condus până în micul hol de la scara blocului, luminat de un bec chior. În lumina aceea palidă, amestecată cu întunericul rece, l-am privit și chipul său mi s-a părut că arată evident mai rău decât în ziua precedentă și mai rău chiar decât la sosire. A treia zi a avut aceeași desfășurare: l-am vizitat pe profesor și
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
până la Dumnezeu nu este nici unul. 1150. Norii sufletului îți varsă ploaia lacrimilor spre a răcori arșița sentimentală din deșertul deșertăciunii acestei lumi. 1151. Care nuanță a Luminii Divine din tine nu este cea mai caldă atunci când iubești? 1152. Nu există întuneric mai mare decât în sufletul ce nu poate iubi. 1153. Prăpastia dintre dor și durere are adâncimea unui simplu rid pe fața arsă de așteptare a Timpului. 1154. Numai valul știe cât de dureros se sparge de stânca întâmplării de
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
ce vrea să se hrănească deseori cu forța celorlalți. 1185. Cât spațiu îi este necesar unei clipe eterne? 1186. Locul sufletului este în dor, amintire și speranță. 1187. Bine ai venit lumină a iubirii mele fiindcă am obosit de atâta întuneric meschin al societății. 1188. Societatea este forma supremă de sado masochism pe care a putut să o descopere omenirea. 1189. Doar cel ce caută va ști de ce nu poate găsi. 1190. Nuferii sălbatici ai inimii plutesc doar pe râul vieții
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
Luminile purtate de sclavi, goneau puterile întunericului. Pocalele umplute de bacante nu se isprăveau nici o clipă. Consulul roman Lucullus era amețit. Se retrăgea. Straja palatului se sprijinea când de zid, când în suliți, schimbânduși greutatea trupului de pe un picior pe altul, când ultimul grup de invitați era
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Sunt omul care ar vrea să-ți fie stăpânul și sclavul tău, Geea. Asta niciodată, stăpâne. Oricine mi-ar pângări fecioria ar primi blestemul Pitiei. Ea n-ar ac cepta ca eu să am un alt destin. Și toate forțele întunericului te-ar osândi, stăpâne! Dar eu te vreau! Vei fi nefericit stăpâne!... Dar te iubesc! Vei suferi stăpâne! Nu vreau să știu de nimic. Pe tine te vreau și-atât, mai zise Perigeu apropiindu-se. O! Nu, stăpâne. Fie-ți
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Carmen Ciora si Domnica Drumea Un delincvent de cincisprezece ani este personajul principal al acestui roman clasic din 1963. În viziunea coșmarescă despre viitor a lui Burgess, unde odată cu lăsarea întunericului străzile intră în stăpânirea criminalilor, povestea e spusă de personajul principal, Alex, care vorbește într-un slang inventat, violent care scoate la iveală patologia socială a lui și a prietenilor lui. Portocala mecanică e o fabulă înspăimântătoare despre bine și
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
pe durata a aproape jumătate de an, într-o ghețărie. Singurul remediu: băutura tare. Tabloul, desprins din rama ultimilor ani ceaușiști, este într- adevăr memorabil, deși e vorba mai degrabă de o fotografie: „După patru după-amiaza, satul se scufunda în întuneric, curentul se lua cîte zece ore pe zi și se dădea abia spre miezul nopții, nu găseai nici acasă la popa lumînări, așa că o luam spre birt, ei aveau lampă, și o lungeam acolo cît se putea. Cînd reveneam la
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
drept tânărul care văzuse căruțe de oameni măcelăriți, care nu vor fi izbăviți, el s-a întruchipat în intelectualul care căuta pe învățătorul și dascălul capabil să îi redea „văzul auzul și vorbirea”, pentru a ajunge „să separe lumina de întuneric”. Polonezii erau atât de îndurerați și tulburați prin ceea ce trecuseră în cei cinci ani de război nimicitor, cu pierderi de peste șase milioane de victime, multe dispărute în „fabricile” morții de la Auschwitz, Majdanek sau Treblinka încât mesajul literar la cele întâmplate
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
în legătură cu cele întâmplate, ceva care continua - ca formă - avangardismului polonez. El a fost cel care a înfăptuit în lirica postbelică din această țară - s u - p r a u m a n u l spunând: Ceea ce făurești/e scos din întuneric/De ce nu dorești/ Să te scalzi în lumină// Războiul deschide în mine/pleoapa/milioanelor de fețe căzute//Ce așezi acolo/ce ridici/de sânge mânjit//Așez cuvintele/vremurile le înalț/ Ce mult mai durează/munca ta/neînsorită//E suprauman/să
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
programatică produce dezastre implacabile în poezie. S-a mai petrecut unul în aceste zile. Amor 1944 Despuiați dezarmați buze pe buze cu ochii larg deschiși ascultând am plutit prin marea de lacrimi și sânge Suprauman Ceea ce făurești e scos din întuneric De ce nu dorești Să te scalzi în lumină Războiul deschide în mine pleoapa milioanelor de fețe căzute Ce așezi acolo ce ridici de sânge mânjit Așez cuvintele vremurile le înalț Ce mult mai durează munca ta neînsorită E suprauman să
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
a reginei”, deși niciodată faraonii nu au fost îngropați alături de soțiile lor, cine se apropie din umbră, cine vrea să ne ia în stăpânire: „În mine a început să se strecoare senzația stranie că nu sînt singur. Simțeam că în întuneric ceva însuflețit, viu începe să palpite, să ia naștere. Senzație vagă, dar reală... combinată cu sentimentul tot mai puternic că trecutul se întoarce”. Aproape te sufoci când „vasta cameră a regelui s-a umplut de ființe nevăzute, spirite ce păzeau
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
lui Shelley din Ozymandias (1818), tulburător în romantica sa perenitate însingurată, dar și verdienele valențe decorative din Aida . Cucerit întru totul de Egipt, Brunton nu neglijează nici școlile de misterii („școala lui Osiris”, despre nașterea, tinerețea și bătălia acestuia împotriva întunericului, rolul lui Isis, Văduva zeului fertilității etc.), dar nici nu ajunge în contradicție cu monoteismul. Căutarea unui nou mod de viață, inițierea într-o viață mai nobilă, lăuntrică, dezvăluitoare a secretelor existenței îl fac să cerceteze și practicile islamice de
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
școliți), când - rar, e adevărat - este cel care pedepsește, veterotestamentar. De o parte, vorbe blânde, ca „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați”, sau „...iartă-le lor, că nu știu ce fac”. De cealaltă, „...iar pe sluga netrebnică, aruncați-o întru întunericul cel mai de afară”, „Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei?”, Și a intrat Isus în templu și a alungat pe toți cei care vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
stăpânului de sluga care în loc să-l fructifice păstrase cu grijă talantul este gravă: „Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat (nota mea)...”. Dar de aici până la „...pe sluga cea netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” parcă este o distanță prea mare. Să fie acesta, cu această dispoporție între greșeală și pedeapsă, Dumnezeul iubitor? Nu este Atotputernicul Vechiului Testament? Iar cel care rostește parabola să
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
înalte ale pantofilor mei mă oboseau. La o altă stație s-a liberat un loc pe o bancă. M-am așezat lângă un bărbat. Părea elegant în mantoul lui bleumarin, fără pălărie, relativ tânăr, cât se putea vedea în semi întunericul vagonului. Din cauza paltoanelor, sau a dimensiunilor băncilor, eram cam la strâmtoare. Când se mișca îi simțeam șoldul. A întors capul spre mine. Nu știu ce a văzut el, eu nam văzut nimic. Avea păr, n avea ochelari, barbă, mustață. Pe întuneric era
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
semi întunericul vagonului. Din cauza paltoanelor, sau a dimensiunilor băncilor, eram cam la strâmtoare. Când se mișca îi simțeam șoldul. A întors capul spre mine. Nu știu ce a văzut el, eu nam văzut nimic. Avea păr, n avea ochelari, barbă, mustață. Pe întuneric era alb. Stăteam picior peste picior. Glezna lui a atins-o pe a mea. N-a fost neplăcut. După un timp de câteva stații, mâna lui dreaptă a aterizat pe mâna mea stângă. M-a trecut un frison. Părea că
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
descoperi, ca să-ți arate tainele. Într-o picătură de ploaie un curcubeu, într-o rază de soare puzderie de microorganisme ca un praf, într-un foșnet o veveriță ori o salamandră iute ca o lamă de cuțit care alunecă în întuneric. Iar noi fuseserăm cei aleși...
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
de sensuri înaintea lui Cristos și a neamurilor. Supușii încercărilor și-au jucat multe șanse care nu erau ale lor. De exemplu, fluxul elaborării, precedând și succedând poezia. Clocotul, vulcanul, haosul de unde ies formele, imperfecte; mereu inconștient, ignorat, ținut în întuneric, aproape ermetic. Un proces necesar înțelegerii, strâmbat prin lungi discuții, jocuri de noroc ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în etnia cuvintelor, are o calculată exprimare
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
ieșit să facă o plimbare înainte de cină. Mai târziu, fiecare retrăgându- se, totul dădea de înțeles că vor dormi separat, numai că în timpul nopții Anthime s-a trezit, a traversat coridorul, a împins ușa din față, s-a îndreptat pe întuneric spre patul lui Blanche care nu dormea nici ea. S-a culcat alături și a cuprins-o cu brațul său, apoi a penetrat-o înainte de a o insemina. Si în toamna următoare, în cursul bătăliei de pe Marne, care a fost
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
Balada anotimpurilor” care, de fapt este, în subsidiar, “Poemul lung”, la propriu dar mai ales la figurat. “Poemul lung îți va aminti orașele fantastice” în care” După amiezele sunt lungi prilejuri de melancolii./ Oamenii se grăbesc să nu simtă mirosul întunericului/ Dar graba aceasta îi apropie de întuneric”...”Și iată marea revelație: “Era pe vremea când verdele se întindea peste tot,/ Deasupra și sub picioarele noastre,/ Când năvăleau copii pe uși, / Să arunce cu pietre în geamuri, în soare/ Ca să audă
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]