7,848 matches
-
singură dată fata a întrebat de unde atîtea bunătăți, apoi, după ce a mîncat, zărind între timp traistele, s-a retras să învețe, schimbată dintr-o dată, cu ochi răi, de dușmancă. Ea, în aceeași stare de fericire nelămurită, a continuat să se învîrtă prin casă, cu urechea ciulită mereu, în speranța că va auzi țîrîitul soneriei (telefonul le fusese ridicat), sau că geamul camerei sale va fi lovit de vîrful degetului. "Mîine îl caut!" și-a zis, dar a doua zi o așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simte cum pășește peste el și o aude îmbrăcîndu-și hainele. Osteneala nopții precedente, nedormită, vodca băută cu Maria "Dumnezeule!, m-am jurat că nu mai vreau complicații" -, cafeaua, cele două pastile amare iar acum, toată povestea asta, cu Cristina, se învîrt în capul lui, ca într-un dans halucinant, în care se simte antrenat cu totul, dîndu-i senzația că, odată ritmul spart, va rămîne gol nu tu gînduri, nu tu senzații, nu tu dorințe... Ar fi trebuit s-o rețin aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bine să n-ai de-a face cu ea răspunde Radu indiferent, preocupat să se întindă. E bună, profesional vorbind, asta te-o fi interesînd, poți apela s-o asiste pe nevastă-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bună i-ar fi spus, l-ar fi îndemnat să se trateze. De ce? Să umple orașul cu copii? Și-așa am impresia c-a mai fost fraierit de una pentru care a intervenit la un coleg al meu. Mihai se învîrte pe lîngă fereastră, aruncînd uneori privirea afară, peste zăpada albă, curată, întristat la gîndul că ultimele zile au adus în sufletul lui zbuciumat îndoială și pete de murdărie. Dacă știam că prin asta înlătur o crimă, murmură el, privind afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înghețat la picioare, mereu cu ochii pe sus, pe la ferestre ori la intrarea în clădire. Care-or fi geamurile de la sălile de naștere? Cred că-s în partea cealaltă se uită și Mihai spre clădire. Gata, aștepți? Închipuie-ți. Mă învîrt pe aici de-o oră. Ghinion! Vin acasă, cu schiurile doctorului Radu, că nu meritam noi soarta unei destroieniri mai rapide, și găsesc bilet. Vin aici, toată Procuratura, c-a murit una. Stau cu mia în buzunar; fug toți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
legănând geanta de voiaj, burdușită cu literatură motivațională, pe care o avea în mâna stângă, parcă pentru a sublinia ceea ce afirmase. — Intră, intră, am să pun apa la fiert. Dave 2 se instală la barul pentru micul-dejun în timp ce Carol se învârtea de colo-colo și pregătea cafeaua. Îi spuse că venise să discute cu Dan. Urma să aibă loc o strângere de fonduri la St Simon în weekendul următor și Dave 2 voia ca Dan să conceapă afișele. — Cred că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așa cum mai fusese nevoit să facă de multe ori până atunci. — Așa-i că vreți să știți? Așa-i că vreți să știți? Era fraza pe care Razza Rob o folosea ca să-și atragă publicul. Pronunța cuvintele exagerat de nazal, învârtindu-se pe loc tot timpul, astfel încât corpul său mic și păros devenea foarte-foarte obscen. — Așa-i că vreți să știți ce s-a întâmplat cu ginecologu’ care a operat cea mai mare pizdă din lumea asta? Așa-i...? — Da! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la locul său. Era în timpul pauzei sale de masă. Restul dimineții, după vizita lui Bull, fusese destul de ciudat pentru el. Alan simțea cum etica și propria cumpătare i se scurg din minte ca apa din cadă. În cap i se învârtiseră diferite aspecte, considerații și argumente, până când dispăruseră toate ca aerul dintr-un balon dezumflat. Numai că și mai multe argumente și considerații le luau locul. Conștiința îi spunea că nu face bine. Nu face bine absolut deloc. De fapt, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull coborând în hol. „E adevărat, îmi place de el“, își spusese. „La naiba, dar nu sunt poponar. Nu sunt și gata.“ Bull arăta neobișnuit de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu blazonul Sussex County Cricket Club brodat pe buzunarul de la piept. Era absurd, dar adevărat. În mod sigur, exista o metodă prin care și Bull să fie acceptat cu ciudățenia sa cu tot, mai ales în lumea în care se învârtea el, pentru care caracteristicile sociale și sexuale erau amestecate și asezonate ca o salată. Așa cum i se întâmpla de obicei lui Bull, activitatea mentală se convertea rapid în activitate manuală. În mijlocul reveriei care îl avea drept protagonist pe Tittymus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de teamă. La Piebald Plover avea loc reuniunea lunară a filialei MENSA din Wincanton. Alan și Krishna umblau de colo-colo prin bar, trăgând cu urechea la conversațiile care frapau prin pretențiile autodidacte. Sorbeau îmbufnați din câte un scotch. — Credeam că învârți tu ceva prin Wincanton, spusese Alan într-un târziu. În stânga sa, o femeie micuță într-un costum de tweed povestea ceva despre picturile murale etrusce. — Locul ăsta e mort, mort, mort, continuă el. Krishna izbucni în râs. — Mda, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bexhill Bears, dar, înainte de a cădea, reușise să îi paseze mingea lui Bull, care conducea plutonul celor de la Wanderers, venind tare din spate. Bull strânsese la piept mingea caldă. Scorul total era de patruzeci și două de puncte. Pescărușii se învârteau și țipau deasupra porții celor de la Bears. În depărtare, Bull vedea reflexia soarelui în valuri. Terenul celor de la Bears avea o poziționare superbă, pe un platou calcaros înalt deasupra Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
muncă foarte repede. Începu să caute o idee prin care să-și desăvârșească creația. În cele din urmă o găsi. Afundă în albia râului o creangă, apoi o răsuci, ca să se umple de nămol. O ridică și începu să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuți pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleți mici. Așa a reușit să creeze o mulțime de oameni care să împânzească pământul, de-a lungul și de-a latul. Apoi, zeița și-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am luat o carte cu poze și text puțin, Albă ca Zăpada, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încărcătorul, tâf!, tâf!, tâf!, în țeasta indianului cu cuțit, pentru fratele meu Frenc, cretinule!, indianul în sfârșit moare, rămâne nemișcat în mijlocul tundrei, va fi răzbunat, apare marele Gioe Limonadă, pe cal, cu un lasou pe care tot pare să-l învârtă, de fapt, o bizarerie optică ți-ar putea spune că Gioe se mișcă cu tot cu calul, n-are a face, Gioe îl caută pe general, generale, te voi prinde cu lasoul meu, te voi face prizonier și am să te arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu vreun perete, cu podeaua, să se azvârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
juca Rapid. Atât. Adversarul nu exista, mai ales că echipele din B, în seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
caut și să n-o găsesc. Alexandra Ștefănescu, cu năsucul ei cârn și cam în vânt, avusese fantastica idee (și cutezanță) să se ascundă sub fusta mamei mele, o fustă largă și lungă până la pământ. Iar mama, continuând să se învârtă prin bucătărie, tot așezând jumătăți de măslină, feliuțe de castravete murat și pătrățele de brânză peste senvișurile cu parizer, a îngăduit-o acolo până când eu m-am dat bătut, strigând asta cât puteam de tare. Târziu, dar nu foarte târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu oamenii mari, am făcut pipi într-o oală vișinie, cu smalțul ciobit, în care creșteau niște garofițe ale familiei Cristache. Nu m-a văzut nimeni, așa că, după ce-am mâncat un măr găsit prin ghiozdan și m-am tot învârtit pe casa scării, mi-a venit ideea să forțez yala. A fi spărgător, chiar spărgătorul propriei tale case, e o chestie ațâțătoare, un fel de castravete murat râvnit în timpuri neasemuit de dulci, ca halvița. Constantineasca nu m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
misterele grădinilor întunecoase și împrejmuite cu gard ale blocurilor de patru etaje, ci doar pentru că, în unele cazuri, numai memoria mai poate trasa granițele unor locuri, pentru a descoperi și decodifica în chiar inima lor punctul central în jurul căruia se învârte totul. Și cum memoria, ca orice lucru lipsit de siguranța rece a unei hărți bine întocmite, se poate încețoșa într-atât, încât, bunăoară, din imaginea bunicului Mircea să rămână doar reverberația gravă a unei voci și amintirea aproape fantastică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înfățișării mele care n-ar sugera o atare concluzie, să am un Destin ? Și, prin Destin, voiam să zic genul de chestie pe care o au oamenii În povești, acolo unde evenimentele unei vieți, indiferent cum se sucesc și se Învîrtesc, pînă la urmă vezi că s-au sucit și s-au Învîrtit Într-un soi de tipar foarte clar. Viețile din povești au direcție și semnificație. PÎnă și viețile stupide și fără sens, precum cea a lui Lenny din Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Destin ? Și, prin Destin, voiam să zic genul de chestie pe care o au oamenii În povești, acolo unde evenimentele unei vieți, indiferent cum se sucesc și se Învîrtesc, pînă la urmă vezi că s-au sucit și s-au Învîrtit Într-un soi de tipar foarte clar. Viețile din povești au direcție și semnificație. PÎnă și viețile stupide și fără sens, precum cea a lui Lenny din Oameni și șoareci, dobîndesc prin locul lor În poveste cel puțin demnitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-o. Stătea pe pat, cu mîinile Încrucișate În poală și degetele Împodobite cu inele. Era Îmbrăcată cu rochia neagră pe care o purta În Swingtime. Îmi plăcuse la nebunie cum arăta cu ea și cum, atunci cînd dansa, rochia se Învîrtea și i se ridica, dezvelindu-i șoldurile. Rochia a fost cea care m-a ajutat să-mi dau seama cine e. Atît de mult se schimbase. Singurul lucru neschimbat era vocea ei. — Doamne, ce frumos cînți, a zis ea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]