3,639 matches
-
eu nu sunt acasă, la Avrig - îmi spune Doina Nicula - eu mi-am urmat ursitul, dar nu sunt departe de frații mei, locuiesc la Sibiu”. Matematica e ca o fată frumoasă... “Îmi amintesc cu drag de părintele Tatu, de doamna învățătoare Eudochia, de copiii lor, dar mai ales de fata popii (Doina) care s-a măritat cu cel mai bun prieten al meu”, mi-a spus odată nea Mitică. Așa am aflat și eu, tocmai de la fata popii! Grație sprijinului acordat
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355682_a_357011]
-
iar noi pe uliță scăpăram cu două pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapără mai bine și mai frumos.(...) (...) Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de ruși mai târziu! Apoi, părinții m-au transferat la Școala „Nicolae Bălcescu” unde l-am avut învățător pe domnul Moreanu. În clasa întâi am avut tăbliță de gresie pe care scriam. O am și acum ca
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
facultății, am fost repartizat profesor la Tarna Mare, comună situată la granița cu Ucraina, pe atunci parte intergtantă a a Uniunii Sovietice. Acolo am stat doi ani. Este locul unde m-am căsătorit cu poeta Titina Nica Țene, care era învățătoare acolo... la școala condusă de fratele ei Ion. Ca o coincidență, soția mea își trăgea rădăcinile din Ușurei, un sat de lângă Drăgășani. Ne-am căsătorit în acea localitate maramureșeană... având verighete câte un fir de iarbă... pe deget! De unde aur
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
că plouă iar mărunt și des, mocănește cum spunea bunica). Clar nu ? Am ajuns cam fleașcă :( Luni / 18 iulie 2016 ora 17.00 / Casa Armatei Galați Invitații au început deja să între în sala de recepții. Generali, aviatori, soții, copii, învățătoare,oameni din elita culturală a urbei,.... și eu care nu-mi găsesc locul semn că ceva nu-i în ordine ( ce-o fi oare?). - Dle Eugen, va rog! mă aud chemat și mintenaș aflu că nu degeaba eram eu așa
LA MULŢI ANI AVIATORILOR! LA MULŢI ANI CENACLULUI ICARUS ! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368905_a_370234]
-
nas chiar și cu „probleme de mate”, sau „trenul vieții”, care „mă va duce / Înainte, neîncetat”. Multe dintre experiențele copilului Ana își găsesc loc în cartea aceasta - distracția din tabăra de la Năvodari, joaca de-a număratul, prima întâlnire cu doamna învățătoare și discuțiile cu Moș Crăciun, visele cu „Mii de cavaleri frumoși / Și Ilene Cosânzene”, gerul iernii cu „dantele pe geamuri”, tristețea toamnei, când „ Pe alei, ca-n mănăstire, / Liniștea se întindea”, râsul verii născute „din adânc de suflet de copii
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
ciobănii cu protest sârmanii Să ceară dreptate la ce-l care-o-mparte Dar e ocupat și-nchis în palat . Șapte ore au stat bieții și-au scandat Până a iesit o “doamnă-n”sfârșit Cu gura cam mare(fostă-nvățătoare) Ce i-a făcut proști pe ciobănii n’oști Cum că n-au în cap decât pășunat . -Pentru câinii noștri stăm aici că prostii Pe când voi aleșii mai puneți la pensii Tot la ale voastre care-s mai făloase. Iar
PARODIA MIORITEI de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369894_a_371223]
-
mult îmi va plăcea să pârăsc pe cei care-o duc și au dus-o întotdeauna bine! Nu ca mine! ” gândi ea. - Sigur că vreau, acceptă Lina cu foc. - Iar noi, ca recompensă,te înscriem la școala normală! Să vii învățătoare aici, la noi în sat! spuserăbărbații. Vrem să promovăm numai fete de-ale noastre! - Dar eu nu prea am învățat carte la școală, spuse Lina. Nu mi-a plăcut învățătura. Și nici capul nu știu dacă mă prea duce! Ce
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
recomandarea noastră, cu ambiția ta și dacă ne mai ești și fidelă și ne spui ce fac toți cunoscuții tăi, vei absolvi fără probleme! Este singurul lucru care conteazăpentru noi! o încurajară activiștii. Anii trecură repede și Lina se văzu învățătoare în sat, așa cum îi promiseseră bărbații. La școala din sat, îl cunoscu pe Gică, bărbat chipeș. A fost fascinată de el, de la prima vedere. “Un bărbat atât de frumos, n-am mai văzut niciodată”, gândi ea. Și atunci când acesta o
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
de-a noastră. Partidul are grijă de ele și de voi, cei fideli nouă și cauzei, explică activistul. - Bine! Și ce trebuie să fac? întrebă binevoitor profesorul. - Bă, tu o știi pe Lina a lui Spoitoru din capu’ satului? - Care? Învățătoarea? Cea oacheșă, cu părul lung, negru ca pana corbului prins în coc? Gândurile lui Gică fugiră imediat la Lina. Doar fusese recent a lui, fără nicio împotrivire. - Da, da, tovarășe Chiverniseală.Spune-mi, îți place fata? întrebă Mămăligă. Gică se
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
revoluție, fata lucra la C.A.P., ca muncitoare în agricultură, căci absolvise „Liceul Agricol” din Prejmer. Acum însă, după revoluție, locurile la facultate crescuseră exponențial, ca ciupercile după ploaie. Fata se hotărî să facă “Colegiul pentru institutori” de la Universitate. „Ca învățătoare în sat, Marina era tocmai potrivită pentru Radu”, gândi Lina. Nunta avu loc imediat. Și din darurile primite, în special de la subalterni, tinerii își cumpărară un Audi. În lunile următoare, Marina rămase însărcinată și născu o fată. Lina a fost
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
să însoțiți bolnavul la București. Nu din alte motive în afara celor strict legate de sănătatea lui pe timpul transportului și al internării... E bine? - Da! au zis toți trei medici în cor, asemenea unor școlari mulțumiți de o propunere a doamnei învățătoare în folosul lor. Eugen își reținea cu greu emoția, cu atât mai mult cu cât ardea de nerăbdare să anunțe familia lui Iustin. Cum s-a despărțit de colegi, s-a și retras într-un colțișor pentru a o suna
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
straniu și totuși este corect. Îți cunosc istoria. Am cunoscut-o chiar și pe mama voastră. Ce ai devenit? Cum s-a desfășurat acest dublu deceniu? Înainte de a apuca Anica să răspundă Miranda interveni: - Mămico, Ana este fermieră, mama ei învățătoare într-un mic sat si duc o viață normală destul de îndestulată. Lor le este bine așa cum și-au așternut. Am venit cu treabă. Ionel, ia te rog cuvântul. Ionel nu apucă să ia cuvântul. Stela, râzând ne lămuri: - Nu credeam
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
recunoscut ca fiică și a obținut după absolvire un post administrativ în CAP din comuna sa. Și-a încropit greu cuibușorul deoarece era orfan de război. M-a primit cu copii în cuib și am avut o viață frumoasă ca învățătoare apoi profesoară după terminarea fără frecvență a pedagogiei. Și părinții mei au fost chemați de Dumnezeu puțin după venirea mea la țară. Astfel m-am legat de sat acceptând morala sa severă, activă ca și tine în casa de cultură
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
de pe când era elev tot în acea școală, numai, că școala era română, a noastră, nu sovietică. Și tot în acea zi cand ne-a așezat pe fiecare în banca sa și a început o cunoștință mai aprofundată între Doamna învățătoare Dora Ciobanu și noi, elevii, la întrebarea: - Ce scriitori moldoveni cunoaștem?- la fel, numai eu am ridicat mâna. I-am numit pe Ion Creangă, Mihai Eminescu și Taras Șevcenco. Toți tăceau, că nu știau nici cât mine, iar învățătoarea a
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
Doamna învățătoare Dora Ciobanu și noi, elevii, la întrebarea: - Ce scriitori moldoveni cunoaștem?- la fel, numai eu am ridicat mâna. I-am numit pe Ion Creangă, Mihai Eminescu și Taras Șevcenco. Toți tăceau, că nu știau nici cât mine, iar învățătoarea a zâmbit, s-a apropiat de mine, m-a mângâiat pe «perciuca»* de pe cap și m-a întrebat ce știu despre Taras Șevcenco? I-am răspun într-o suflare, că am citit o carte cu poezii de ale lui și
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
să citească, și poezii nu numai moldovenești, dar și ucrainești; că Taras Șevcenco este ucrainean; că de pe acu se vede, că voi deveni și eu scriitor... Ca să vezi, dragă prietene, care mi-ai fost martor al copilăriei, că prima mea învățătoare, Doamna Dora Ciobanu mi-a prezis viitorul...Acum mă gândesc: -Oare nu atunci mi-au fost semănați germenii poeziei și ai draostei de carte, de țară și neam de care nici astăzi nu mă pot lăsa?! De atunci nu mă
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
poeziile mele. La revedere, dragul meu prieten! Sper, că și tu , citind aceste amintiri ale mele să te bucuri alături de mine de acele clipe frumoase, petrecute în anii copilăriei noastre neuitate, însoțite de florile dragostei părintești și ai primei noastre învățătoare. Vom duce cu noi în inimă dragostea față de ei și de școală. Să nu uităm nicicând: - Părinții ne-au dat viață, iar școala- lumină. *selsovet - sovetul sătesc în frunte cu un președinte, azi primărie *hrușciovschii hleb- pâine hrușciovistă Referință Bibliografică
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
pentru scris, condeiul și buretele. Nu aveam maculator. Așa am învățat să scriu la școală, pe durata primei jumătăți a primului an de învățământ: pe tăbliță. Era foarte practică în felul ei. Scriam, ștergeam și iar scriam! După ce vedea doamna învățătoare - tanti Dorina Pițurescu, vara tatălui meu - și mă corecta ori îmi spunea „bravo”, ștergeam și scriam ce mi se mai cerea. Traista era lucrată de mama, din pânză rezistentă, probabil din doc, atât de bună, că mă puteam apăra de
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
ca și părinții lor. Domnul Gheorghe Dumitrescu a fost unul dintre deschizătorii de drumuri al prichindeilor de ieri dar și de astăzi. La fel de veterană, cu multe sute și sute de elevi care i-au trecut prin „mână” este și doamna învățătoare Elena Comandașu, un exemplu al școlii românești. Urmează apoi doamna Diana Nicolaescu o altă învățătoare de excepție în educarea și formarea elevilor. Dar alături de „veterani” se întrec în profesia de învățător și doamnele mai tinere, Cristiana Pirtea, Carmen Croce, Ioana
LA BILANŢUL ADEVĂRULUI, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370435_a_371764]
-
prichindeilor de ieri dar și de astăzi. La fel de veterană, cu multe sute și sute de elevi care i-au trecut prin „mână” este și doamna învățătoare Elena Comandașu, un exemplu al școlii românești. Urmează apoi doamna Diana Nicolaescu o altă învățătoare de excepție în educarea și formarea elevilor. Dar alături de „veterani” se întrec în profesia de învățător și doamnele mai tinere, Cristiana Pirtea, Carmen Croce, Ioana Șopârlă și Elena Apostu care au căpătat experiență și își învață elevii cu dragoste și
LA BILANŢUL ADEVĂRULUI, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370435_a_371764]
-
cu un leu, îmi cumpăram unsprezece biscuiți obișnuiți; oare acum câți mai primești tot cu un leu? Tot aici veneam să-i cumpăr mamei mele cadou de opt martie sau de ziua ei, din economiile mele strânse la “CEC”, la învățătoare, la școală. Era o adevărată satisfacție, eram atât de mândră în acea zi! Trecem mai departe prin fața monumentului eroilor din mijlocul satului. În fiecare an pe 9 mai trebuia să stau două ore de gardă, în poziția “drepți”, împreună cu un
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
de mică meșteșugul țesutului, când jucăriile dumneaei erau acul, ața, războiul de țesut, țevile, suveica, sucala. Când avea vârsta de 9-10 ani și-a câștigat primii bănuți din vânzarea de gulere de cămașă cusute cu modele populare. Deși a devenit învățătoare, nu a uitat meșteșugul țesutului și cusutului pe care l-a practicat în timpul liber, iar după 1990 l-a transformat într-o mică afacere de familie. Expune la târg fețe de masă, prosoape, sacoșe, din pânză de bumbac țesută în
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
ale realității imediate stimulând memoria afectivă: „Prin ușa deschisă a balconului, dau năvală căldura și lumina de iulie. [...] O asemenea zi îmi amintește de Râca.” (p. 47) Sunt evocați cu nostalgie tatăl, mama, bunica, fratele, mătușa Emilia, soțul, socrul, fosta învățătoare, profesorii de la UVT ș.a., mai toți duși pe-o cale ne-nturnată, vorba poetului. Autoarea operează cu dezinvoltură în diferite registre narative, în cel comic, ludic, cu deosebire atunci când evocă întâmplările copilăriei sau ale primei tinereți, dar mai ales în registrul
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
ani și acea vârstă, a purității și curajului, cum se întâmplă în schița Crăciunul copiilor. Pe când official, la scoala, Moș Gerilă ocupase abuziv locul lui Moș Crăciun, o fetiță isteața, sfătuita de mama, alege să recite, pe neașteptate, mirându-și învățătoarea și asistența de la serbarea școalară cu poezia Crăiunul opiilor de Otavian Goga, autor, încă, parțial, interzis și el. Evocarea se încheie cum se poate mai frumos și mai conludent: “Copilul care a rămas neclintit în decizia lui de a povesti
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
în care lucra tatăl băiatului și cum îl cheamă. Altceva, cel puțin în acele momente, părea că nu o interesează și Eugen nici nu și-a dat seama cât și ce anume a povestit despre familia sa.... Mama lui era învățătoare. A fost educatoare la o grădiniță, a făcut o serie de cursuri la fără frecvență, a susținut mai multe examene și a reușit să avanseze. Din nefericire, acest salt profesional a născut marele necaz al familiei! După vreo doi-trei ani
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]