1,026 matches
-
la Chișinău. La Fribourg suntem invitați pe rând să intervenim la cursul de antropologie al profesorului Ruegg, la studenții de la masterat. Le vorbesc despre noua elită care se ridică din rândul acestei comunități. Nu e vorba de elita folclorică, pitorească, Înveșmântată cu straiele lor specifice, ci de elita cultă, de specialiști, de cei formați În universități, inclusiv În facultatea noastră, la Iași. Pun Întrebări atât de naive, Încât Îmi dau seama că nu știu mai nimic despre acest fenomen. Adâncesc subiectul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ploaie, sunt și ei liberi să hălăduiască în voie. Cu rucsacul în spate, pleacă fredonând "S-o luăm-naintea vieții, s-o luăm-naintea dimineții"117. Se dezvoltă astfel o nouă sensibilitate, pe care o exprimă perfect "nebunul care cântă" "înveșmântat în soare", Charles Trenet. Interpretul cunoaște primele succese abia spre sfârșitul lui 1937, însă atunci declanșează un adevărat "bum". Cântecele sale duioase, poetice sau hazlii, intonate pe refrene ușor de reținut, antrenul extraordinar, ochii de un albastru pătrunzător, cârlionții bălai
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
găzduia să nu se întoarcă mai devreme de la concert!" Flirtul, subliniază și eseistul Henri d'Alméras în 1925, este "vechi de când lumea [...]. Însă America deține recordul la acest gen de activități. Ceea ce n-o împiedică să țină predici, să se înveșmânteze în mantia, plină de găuri, a virtuții și să se uite de sus, cu o mutră extrem de disprețuitoare, la celelalte popoare"154. În Statele Unite, flirtul este inevitabil, avea să confirme romancierul Philippe Labro câteva zeci de ani mai târziu. În
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vrei tu, îi explicase, adică "victime, conturi în bancă, viitori soți ascultători [...], trebuie să fii agresivă cu ei, până îi faci să pună genunchiul în pământ". Cum, bineînțeles, cu oțet nu prinzi prea multe muște, această violență trebuie să fie înveșmântată "în farmecul cel mai suav și în feminitatea cea mai cuceritoare". Într-un cuvânt, își sfătuise ea fiica, "trebuie să pari pură, delicată și rară ca o orhidee. Numai că, fii atentă: conturul florii trebuie să fie din oțel tăios
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fost cuprins deodată de o fericire atît de intensă, în fața acestei frumuseți copleșitoare, încît l-a chemat la el pe marele vizir și a dat poruncă să publice o lege prin care, din ziua aceea, toate femeile țării să fie înveșmîntate în culorile cerului și ale pămîntului, întru deplina fericire a tuturor bărbaților ce le vor privi. Iată de ce femeile uzbece poartă și astăzi straiele acestea în culori șerpuitoare, izvorîte dintr-un asfințit și din dorința unui sultan de legendă. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
timpurile, răsfrângându-se asupra creației culturale, ca și asupra modului de a fi al generațiilor succesive : Nu intrăm în bibliotecă pentru a șterge de pe pagini îngălbenite un praf sub care să descoperim urma unor timpuri străvechi. Ci mergem să întâlnim, înveșmântat într-o formă care e alta decât cea modernă, dar e poate mai perfectă, propriul nostru zbucium sufletesc. Preferând să privească operele vechi din perspectiva cititorului de astăzi, iar nu din a celui contemporan cu redactarea lor, Herescu urmărește valoarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dăruire, talent. Personajele Cetății sunt cele ale poveștii Iașului cultural care-și joacă rolul ca-ntr-un frumos film derulat pe marele ecran al Moldovei. Se desprind parcă siluete vii dar tăcute, diafane ca o mireasmă care-și caută trupul înveșmântat în liniștea cosmică. Și filmul (poate fi și teatrul de pe scenă) e panorama unor istorii, locuri, legende sau portrete suspendate pe imensul perete imaginar care reverberează ecouri, transpuse până la urmă în amintiri și memorii ale universului nostru ieșean. Și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
orice indiciu de lejeritate sau de mondenitate în viața noastră este un atentat demolator al personalității noastre sacre și delicate. Ni se repetă continuu: „Sacerdos alter Christus“ (Preotul, un alt Cristos); în realitate, „prin consacrarea sacerdotală - spune Bourgoing - noi suntem înveșmântați cu aceiași personalitate a lui Isus, noi vorbim, lucrăm, consacrăm ca și cum am fi El însuși; se întâmplă oarecum un fel de ascensiune minunată a persoanei noastre în persoana lui Isus pentru a produce, pe Sf. Altar, Trupul și Sângele Mântuitorului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
divină. Și aici s-ar opri fractura. Să-i cedăm cuvântul lui Carlo Carretto: „Să intrăm într-o biserică în ziua Domnului și să asistăm la Sf. Liturghie stând în popor. Acolo, departe-departe, în spatele balustradei un preot celebrează sacrificiul divin. Înveșmântat în paramentele sacre, își bate pieptul, sărută altarul, se întoarce, vorbește într-o limbă neînțeleasă celor mulți; își spală mâinile, pune câteva întrebări la care nu-i răspunde aproape nimeni, îi oferă lui Dumnezeu puțină pâine, consacră, se împărtășește. Aici
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
...Luna martie 1944 anticipa o primăvară frumoasă. Soarele își revărsa razele binefăcătoare peste întreaga natură. Era o zi triumfală, înveșmîntată în soare și azur, plină de speranțele copilăriei. La șase ani eram fericită alături de părinții și frații mei. ...De la o vreme, însă, pe chipul părinților mei se citea o grijă apăsătoare, o preocupare nedeclarată. Se înțelegeau din priviri, vorbeau cu
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă, "Dansul săbiilor" de foc, izbind cu putere demențială, înțepând, tăind, șfichiuind făptura umană care lupta disperată să ne salveze de la un dezastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
capăt al urbei. Castelul poate fi un reper excelent, față de care să-ți determini cu ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură de cavaler. Căldura este destul de suportabilă, o „înmoaie”, din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să recunosc imediat romburile de pe coperta volumului Cartea neliniștirii de Fernando Pessoa, apărută de curând la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sibilinic mesajul. Acum bag de seamă că zgomotul televizorului este bruiat de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele televizoarelor (o inadvertență tehnologică lipsită de importanță), atmosfera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acești monoliți însuflețiți îl fixează pe muritorul aflat în trecere cu o privire ca de pe Insula Paștelui, care-l face pe acesta să se simtă ca un balon de săpun sau ca musca la arat. În fața acestor profeți fără vârstă, înveșmântați în bărbile lor albe, pe care nu i-ar urâți niciun dagherotip așa cum nu l-au urâțit nici frescele sau miniaturile medievale, și pe care zadarnic încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este înfățișat domnul în Tetraevanghelul de la Humor. Până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când începe să se exercite în modă o influență orientală puternică, moda la curțile domnești era cea din Europa vestică. Mircea cel Mare este înveșmântat în tabloul votiv de la Cozia ca un cavaler european. Ștefan cel Mare, în miniatura Tetraevanghelului de la Humor, ne apare ca o imagine desprinsă parcă de pe lăzile de zestre ale principeselor italiene, de la mijlocul secolului al XV-lea, sau cum sunt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să se vadă și ele scăldate într-o lumină încă firavă. în spatele meu cerul se înroșește, semn că în scurt timp va apărea soarele. Lumina alungă încet dar decis întunericul trimițându-l în abisuri nevăzute iar raze roșietic-gălbui încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar privită, admirată, contopindu-ți privirea în ea. în lumina răsăritului de soare Cu rucsacul în spate, scandând regulat măsura mersului cu bastonul, înaintez de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
monument de marmură cu adevărat filigran sculptat, în acest mausoleu fiind găsită o mumie o moartă tânără, perfect conservată, o femeie albă, cu aspect europoid, de o evidentă frumusețe și cu un corp delicat ("o balerină", s-a crezut inițial), înveșmântată în rochie de aur, argint și purpură, cu bijuterii exorbitant de prețioase și de un stil de o impresionantă eleganță. Femeia era înconjurată de zeci de mesaje, pe pergament, închise în scoici (scoica era însemnul medieval pentru protecția somnului), toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Mircea Cancicov și cine o asculta amintindu-și, în anii târzii, despre viața ei de odinioară se simțea transportat, parcă, într-un orizont de miraje. Și totuși, se petrecuse aievea ce povestea această doamnă gracilă, cu vii scânteieri în priviri, înveșmântată în alb mai întotdeauna, această ființă de care nu puteai nicicum lega ideea de bătrânețe, deși ceea ce evoca era un stil al vieții, erau întâmplări și oameni de la capătul celălalt al veacului. Fastuoase recepții, lumini de baluri, primiri la curte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ele s-au reumplut în zilele Festivalului, când bucureștenii, obișnuiți cu cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile și stadioanele, unde cântau și dansau până noaptea târziu. La mai fiecare răspântie fuseseră înălțate estrade drapate în alb și albastru, culorile tinereții, pe ele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în plaja mării. O extensie a acestor granițe este posibilă printr-un "asalt" asupra personajului care ești tu însuți, ca să-l transformi treptat în "eroul" dorit care, cum ar spune Novalis, este "atît de vast încît universul abia să-l înveșmînte". Nu întîmplător Unamuno ne amintea că ne vom izbăvi sau ne vom pierde prin cei ce am vrut să fim și nu prin cei ce-am fost. Această luptă, cînd îți arunci destinul în balanță, este dinainte pierdută dacă nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lumina dreapt-a vieții.“ („Primului fiu al țării“, Tribuna, 19 ianuarie 1978) ARGEȘEANU Ion Popa „Pământ de Cântec, lut al unui neam viteaz, Eroi îți sunt strămoși din veacuri legendare. Dorința lor mai mândră-i în brațul nostru treaz Ce se-nveșmântă astăzi în socialismul-Soare!“ („Poem de aniversare“, Argeș, ianuarie 1973) „Rai peste plai și-n suflete visare Grâul e pâinea care-n noi răsare Cu rostul vieții simplu, umanist Și-un limpede destin de comunist.“ („Destin“, Flacăra, 10 august 1978) ATOMII
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dramaturgie, concluziile, aprecierile, orientările formulate de secretarul general al partidului reprezintă inepuizabile teme de o deosebită importanță.“ („Școala muncii, temă esențială a creației literar-artistice“, Teatrul, ianuarie 1987) MĂRGINEANU Ion, scriitor „E Ceaușescu caldul adevăr, Ce inima și fapta ți-o-nveșmântă, Visul ce-ajunge aripă și dor Fierbinte-al plaiului ce cântă.“ („Gând la o aniversare“, România literară, 2 februarie 1978) „Spice de grâu, brazi, sonde, a patriei diademă Se-nmănunchează astăzi, sub steaua de pe stemă, E unic tricolorul și unică
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vedem și noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia. Hă? Ce părere ai?“ Bineînțeles că am zis da. În ciuda revoltei și a dezgustului pe care mi le stârnise Florentina, tentația de a o vedea pe Veronica în exercițiul funcțiunii, înveșmântată în halatul cu maci era irezistibilă. Mi-am promis ca în viitorul apropiat să onorez negreșit invitația Florentinei. Și totuși am continuat să amân acest interesant proiect, dintr-un fel de nemărturisită solidaritate cu proprietara halatului. În primăvară, cam între
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pieptul spre Agamemnon. Din fericire, știm că are un călcîi vulnerabil. Ahile e un zeu cu o rană omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
hotărî să facă veghea de arme o noapte întreagă, fără să se așeze sau să se culce, stând în picioare sau în genunchi în fața altarului Sfintei Fecioare din Monserrat, unde avea în gând să-și lepede hainele pentru a se înveșmânta cu armele lui Isus Cristos. Părăsind așadar acel sat, mergea cugetând ca de obicei la planurile lui. Ajuns în Monserrat, după ce s-a rugat și s-a sfătuit cu duhovnicul, a făcut în scris o spovadă generală care a durat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]