2,702 matches
-
1943, momentul realizării cazierului abatorului comunal de Ilie Diaconescu, șeful secției tehnice, C. Spiridon, avocatul Vasile Antonovici, șeful contenciosului primăriei Huși, Marin Ghiuzu, șeful biroului de constatare și Carol Andru, imobilul abatorului era situat pe strada Cuza Vodă și se învecina cu pârâul Șara (Est), pârâul Drăslăvăț (Vest), pârâul Șara (Nord) și proprietatea Leiba Curelaru (Sudă. Imobilul în care funcționa abatorul se află în proprietatea comunei urbane Huși „de peste 60 ani, fără acte scrise”, deci, aproximativ de pe la 1883. Clădirea măsoară 166
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Cazierul noului local de abator, întocmit la 25 martie 1945 de Ilie Diaconescu, șeful secției tehnice, C. Spiridon, avocatul Vasile Antonovici, șeful contenciosului primăriei Huși și Constantin Tuleașcă în calitate de sedretar al comisiei, indică amplasarea imobilului pe strada Prut, nr. 14, învecinat cu strada Fânăriei (Estă, proprietatea Gr. Harabagiu și Elena Harabagiu (Vest), strada Prut (Nordă, pârâul Turbata (Sudă. Comuna este proprietară prin expropiere de utilitate publică de la moștenitorii Tudorița I. Hagiu, prin decizia primăriei Huși (prin maiorul în rezervă Vasile V.
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în goană, dar n-a fost nimic. Până la urmă, liniștea se instală din nou. A doua zi a aflat că doi spioni, care nu răspunseseră la somația patrulei, fuseseră omorâți. Le-a văzut cadavrele, aliniate, unul lângă altul, în baraca învecinată cu a căpitanului, acoperite cu o urâtă pânză de sac. Doar un braț ieșea de dedesubt, cu palma întoarsă, lăsând să se înțeleagă tot. O mână bătătorită de muncă, cu unghiile rupte până la carne și tivite cu negru. "Vrei să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
făpturii cotropite de consecințele bolii să frâneze desfășurarea fluxului epic. Se observă curent că izvorul practic inepuizabil al amintirilor iese la suprafață lipsit de limpezime, când și când, mai ales sub raportul cronologiei. Fapte distanțate în timp ajung să se învecineze (de exemplu, moartea lui Hector, credinciosul câine al fetei șefului de gară, consemnată laolaltă cu sfârșitul tatălui, trimis pe lumea cealaltă de insistența anchetatorilor, grăbiți a justifica abuziv expedierea în boxa acuzării), iar unda de nenoroc suprapusă crimelor comise de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
n-o sperii, trebuie să te rogi să te primească lângă ea. Pe sătenii ei, Costișa trebuie să ne recunoască, să ne lase la sânul ei. Așezat pe malul stâng al râului Suceava, pe o costișă, ce mărginește Podișul Sucevei, învecinat la Nord cu satul Frătăuții Noi, la Nord-Est cu satul Climăuți, la Est cu satul Vicșani (ambele din comuna Mușenița) la Sud-Est cu satul Iaz (din componența comunei Dornești), la Sud și Sus-Vest separat de râul Suceava de satele Mâneuți
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
care o are danie. Prin zapisul din 20 octombrie 1786 diaconul Ioan și Costantin Calamazu, fiii lui Costandin diaconul Calamazu, nepoții Nastasăii Guroe, din Bârlad, vând biv vel spătarului Gavril Conachi un loc de casă alături de hanul acestuia ce se Învecina cu locul mănăstirii Răchitoasa, Marai Bogdănias, paharnicul Alexandru Râșcanu și locul preotului Gavril Brăescu . Alexandru Râșcanu biv vel paharnic este rânduit ispravnic al ținutului Fălciu la 1787, tatăl său deținând părții de moșii În Petrișori și Giurcani . La 18 septembrie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
În cel al cimitirului, potrivit Însemnării făcute de preotul Constantin Popescu pe actul de donație. La 27 decembrie 1967 cimitirul vechi situat Între T. Cosovanu (Nord), Școală (Sud), șoseaua (Est) și I. Cozmei (Vest) măsura 5701 m2, iar cimitirul nou, Învecinat cu C.A.P. ul, 7500 m 2 (În total 13201 m 2 ). Terneul din jurul casei parohiale, situat Între școală, Vasile Simotă, șosea și Gheorghe Trofin, este estimat la 1901 m2 . După 1989 parohia și filiile au primit o parte din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
perioadă de timp au apărut din nou desprinderi În profunzime, tot În aceleași locuri, am Încercat să folosesc cleiul de pește și clei de oase, În loc de clei de iepure, dar nu a fost eficient, deoarece au apărut cracluri În zonele Învecinate cu cele restaurate, operațiune care a fost reversibilă fiind aplicate fâșii de tifon Îmbibate În apă călduță. Expert - restaurator Maria Nimerciag 2. CATAGRAFII [Ținutul Vasluiului. Tablă de oamenii ținutului dupe cum s-au scris la velet 1774 iuli 5. Ocolul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
este de 14,5 milioane hectare, cu o populație ce a depășit ușor abia 3 milioane, din care 1/2 sunt fermieri; fericite raporturi Între om și sol. Toată partea de vest e scăldată de Mississippi. Partea de nord e Învecinată cu marele Lac Superior și cu Canada. Partea de răsărit e scăldată de marele lac Michigan, o devărată mare interioară. Marele Chicago nu este departe. Cea mai mare localitate din Wiscosin este Milwaukee cu 575.000 locuitori, urmată de Madison
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Apoi a trecut sub dominație spaniolă până la 1810, când a trecut la Mexic până la 1835-1836. Până la 1845 a fost republică independentă. În urma războiului dintre SUA și Mexic, a intrat În Uniunea Nord Americană. Suprafațe imense sunt rezervate pășunatului. În regiunile Învecinate cu deșertul, pe așa numitele llanos, vitele sunt ținute tot timpul În libertate, reprezentând cea mai extensivă treaptă a activității agricole. Regiunile de pășuni ale Asiei reprezintă o treaptă superioară. În stepele Asiei mongolul sau beduinul umblă cu cortul În urma
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
grecorăsăriteană, dezlegarea postului, semnele cerești și caracterele lor. După zilele calendarului anului, erau redate informații despre genealogia Casei domnitoare Austriece, taxele de timbru și cele poștale, despre, Șemetismul bisericii ortodoxe orientale române din Ungaria și Transilvania; Mitropolia, Diacesele, Ierarhii mitropoliilor învecinate din Austro-Ungaria - inclusiv Mitropolia Bucovinei și a Dalmației , „Domița Ruxandra” de N. Cahe, nuvelă istorică reprodusă din „Convorbiri literare”, Calendarul economic pentru fiecare lună a anului, Însemnătatea târgurilor pentru fiecare lună, măsurile noi și vechi (lungime, de suprafață, de volum
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
versurile din Saadi, Hafiz, Firdousi, Ommar Khayyam, din care citează și citește în grădinile Isfahanului sub îndrumarea lui Mirza Gül-Afahan, Martha Bibescu descoperă puterea individualității vegetale printr-o concentrare și o subtilizare a expresiei care o înrudește cu lirica europeană, învecinându-se în proză cu o tradiție venerabilă care coboară până la Adam Olearius 2 și urcă, prin West-Östliche Diwan și prin Östliche Rosen alelui Friedrich Rückert 3, până la ciclul trandafirilor din poemele franceze ale lui Rilke, în crepusculul începutului de secol
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
existat, tot atunci, Îmi amintesc, realitatea legilor, a funcțiilor sociale, a persoanelor auguste la care eu nu aveam acces - o lume Întreagă „despre care se vorbea” și față de care adulții ce mă Înconjurau păreau Îmbibați de un respect ce se Învecina cu frica. O altă realitate care făcea pur și simplu frică numai pentru că era, exista, deși eu n-o vedeam, n-o „pipăiam” și mi-o imaginam cu o uriașă aproximație, la limitele ne-realității. Sau, mai știi, imaginația mea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
entități sau acestui fenomen numit realitate, cineva care, cu o mână „somnambulă”, dar și decisă, deșiră toate calculele „Înțelepte” ale oricărui calcul al probabilității, răsturnîndu-i argumentele, ce atîrnă greu adeseori, prin pura instinctivitate, printr-un curaj al minții care se Învecinează cu nebunia. Multă vreme, În „tinerețile mele”, am fost preocupat de literatura europeană care avea ca temă răzbunarea, răzbunarea unei injustiții, se’nțelege, de la Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel din Le rouge et le noir al lui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
destinul - „destinul social” și nu există altul În afara acestuia! -, destinul social Îți oferă doar vreo cinci sau șase „forme” În care poți să-ți afirmi neatârnarea și existența: artele (și artele militare!Ă, literatura, științele, magistratura - care În vechime se Învecina cu Puterea și, mai nou, poate de la Napoleon Încoace, care a decretat că „destinul este politica!” - și politica. Poate și anume forme ale „filantropiei”, unde-și găsește „uneori” loc și figura mereu controversată a Sfântului. Se pare că numai pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nicăieri picior de milițian, din cei care până de curând erau postați la toate intersecțiile țării și care dublau, nici mai mult-nici mai puțin, poliția politică și secretă, afișând o aroganță și o plăcere a abuzurilor puterii care ne-au Învecinat vreun deceniu și mai bine cu o țară bananieră! O splendidă „dezordine” cum spuneam, o „vatră”, un „jar politic și civic” din care trebuia să se nască o „altă Românie” și un real, nou spirit civic și politic. De ce m-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a intoxica Încă o dată opinia largă „muncitorească” sau românească tout court de „luxul” În care trăiau scriitorii, mai ales că, după moartea marelui poet, scriitorii au Început să murmure comentând sărăcia În care trăise Nichita, ca și indiferența, ce se Învecina cu disprețul, autorităților față de el! Adevărul este că atât În cazul lui, cât și Într-al meu aceste datorii erau pur și simplu false și rafinatul poet care era Doinaș o știa foarte bine: o singură ediție din romanele mele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dreptate În a „le” susține până azi, În senectute. Am citat mai sus emoția, bucuria unică pe care am simțit-o pe la douăzeci de ani citind cartea lui Thomas Carlyle Cultul eroilor, o satisfacție mai mult decât intelectuală, care se Învecina, În acea „vreme psihologică” a mea, cu o altă „exaltare livrescă” - momentele când am parcurs romanul Roșu și negru al lui Stendhal, carte pătrunsă de același spirit, al „cultului individualității extreme”. Cam după vreo trei decenii, Dostoievski, publicând În ’861
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă, adâncă formă umană. Încât, după o jumătate de secol de stridente și false „victorii și eroi” cu duiumul, noi, Românii, să constatăm cu o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și națională au fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari sau scriitori mărunți, inși aflați la vârste cărora li se prezic toate hatârurile existenței și cărora zeii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sine stătătoare, una dintre cele mai interesante entități nu numai ale României, ci ale Întregului continent. Aici, cel mai recent pământ european, lumea Încă nediferențiată, terestră și acvatică a Deltei, cu uluitoarea ei bogăție de plante și animale, se Învecinează cu unul dintre cele mai vechi: Munții Dobrogei, cu Înălțimi modeste, tociți de trecerea vremii; În restul teritoriului, podiș și câmpie. Climat În genere arid și aspru, influența mării făcându-se simțită strict pe litoral. Dobrogea nu a aparținut țării
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
te confrunți, în texte, în păreri critice, idei și lecturi, grup în care, oarecum normal, fiecare are despre sine și celălalt păreri supradimensionate, necesare în asaltul pe care vrei să-l dai acestei enorme redute, literatura, acel curaj ce se învecinează cu o anume insolență sau inconștiență, cum o apreciază unii, de a mai „spune o dată” ceea ce s-a mai spus și încă de voci enorm autorizate. Nu mai țin minte - n-o știam cu precizie nici atunci, în ’58 - alte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
modele de inși excepționali care întruchipează în mod fericit calitățile fizice, morale și militare. Deși, „atunci”, viețile acestea exemplare erau mai mult decât „cariere”: erau destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram a fost și un motor al propriei mele formații - în dezacord cu toate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unor taifunuri sociale, pentru care alții au o vocație mai potrivită!... Sigur, unii, cum o spuneam, mai ales ne-creatorii, cei care nu au trăit experiența fantastică și epuizantă a expresiei creatoare, originale, ne recomandă, cu o exigență ce se învecinează cu tirania morală, erijându-se în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-un loc oarecare. Acolo se află singura poartă ale cărei chei se află, din 1967, în posesia israelienilor; pe acolo pot intra vizitatori fără a mai cere autorizația nimănui. Situată în partea dreaptă a zidului dinspre apus, ea se învecinează cu poarta zidită zisă "a lui Barclay", lângă care Profetul și-a legat iapa înaripată Al-Buraq, în timpul călătoriei lui nocturne, și pe unde cruciații pătrundeau călare pe esplanada Moscheilor, călcând cu copitele indiferente ale cailor lor, evrei și musulmani. "Săriți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
place să repet spusele lui Hans Magnus Enzensberger, un autor care scrie cu umor despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni destui care să spună un vers pe de rost sau să-și cânte oful într-o formă de lirism sau alta: "Poezia este singura formă literară, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]