3,864 matches
-
cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea cu nuanțe închise Și câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe cădeau ucise De nu se-ntorceau din nou în soare. Și azi noaptea mă-nvelește cu frig, Mă tem de visul care iată vine În miezul întunericului, cu speranță strig: Doamne, îți mulțumesc, sunt contemporan cu tine! Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Contemporan cu Dumnezeu, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349966_a_351295]
-
dor de vorbele tale - Amarnic am plâns. Petalele se usucă și se ofilesc, Doar iubirea mea te cheamă, Dragoste, cât mi te doresc, Mult te mai iubesc! Mândră, de-ai fi floricea, Iar eu, de vrei? Albina ta, Să mă-nvelești în petale, Și să-ți fur o sărutare. Să fii floare de cireș ... Să-ți sărut ochii frumoși, Ori zambilă-mbobocită, Eu albină-ndrăgostită. Să-mi dai polen de la tine, Să te-mbrățișezi cu mine. Cu parfum să mă stropești, Pe
IUBIŢI COPIII! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349999_a_351328]
-
și împrejurimile erau înțesate de lume: ziariști, intelectuali, profesori, studenți, orășeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustața neagră și barba neagră și puțin crescută”, ,,...capul și aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj negru” Catafalcul era înconjurat de coroanele ziarelor ,,Naționalul” și ,,Constituționalul”, a revistei ,,Fântâna Blanduziei”, trimisă de tinerii redactori, a Academiei Române, a societății ,, Tinerimea română”, a societății universitare,,Unirea”, iar în partea dinspre altar o imensă coroana a
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
ciugulească din palmă Să priveasca înaltul doar prin ochii noștri. Nu-ți fie teamă iubito, au mai fost atâtea altele înaintea ta Cum nici tu nu vei fi cea din urmă... Am învățat să declam adevărul despre iubire Alegând cuvintele, învelindu-le în poleieli colorate Sunt doar un sfetnic care n-a propovăduit niciodată un păcat Ci l-a trăit pe de-a-ntregul. Referință Bibliografică: Poem singular / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie
POEM SINGULAR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348199_a_349528]
-
bărci la malul mării dispuși să plece totuși la pescuit și pe o asemenea vreme, am dat bărcile la apă. Gogu trăgea ușor la rame iar eu pregăteam motorul pentru pornit. Luminile falezei se vedeau ca niște gheme mici galbene învelite într-un strat gros de ceață ce pătrundeau prin textura hainelor de vară. Începeai să-i simți neplăcerile provocate de umezeala ceții căzute peste oraș și mai ales peste mare. Când am depășit digul de protecție am tras de sfoară
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
imaginația, chiar și cu gândul... simplul gând de împlinire. Ce poate fi mai complicat decât simplul gând de împlinire întru bucurie? S-au răsturnat carele de foc ale cerului în poala viselor mele când soarele a lăsat înserarea să-i învelească urmele. Apoi, ca un tablou viu, mereu în schimbare, umbrele năvalnic au răsărit înaintea lunii în care regăsesc propriul corn, plin de semințe de timp, de gând, de frustări, de bucurii. Mozaicul perfect în care se adună slujitoarele cornului pentru
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
O să pierdeți cârma țării ș-or să vină alți stăpâni. Deci, pârjol și jaf! Opinca hoitul să rămână os Ca să nu mai aibă alții, după voi, nimic de ros. Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri și-n dantele Vă-nveliți a voastră carne, voi, ce-n câteva inele Purtați hrana ce lipsește unei jumătăți de țară, Spuneți, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară Că a voastre diamante se topesc și vi s-arată Ca atâtea lăcrimi
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
gândeau la copilul pe care și l-ar fi dorit, Îngerul barză zbură sus până la norul cel alb. Într-o oră ajunse și ciocăni cu o aripă în nor. - Intră! - spuse Domnul auzind ciocănitul. Dumnezeu stătea într-un jilț înalt, învelit în catifea roșie și poleit pe margini cu argint. Purta straie împărătești cu fir de aur și în mâna dreaptă avea un sceptru din diamant, de mărimea unui toiag. Părul lung și barba îi erau albe ca neaua, cu cărare
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
ca iubirea ta. Cred că-s mai bun; aș vrea să-ți dăruiesc O mică frescă dintr-un nor fugar— Acasă când mă-torc, să o găsesc În holul mare...Alt nor pare-un fular— Prea-i moale!... te-aș înveli cu el ca-n voal; Un înger drag cu chip gingaș vei fi... Te văd plutind pe muchea unui val; Și tremur!... de te pierd, cum te pot găsi? Abia aștept să fii mămică, și...zău! Atunci vom fi trei
ADIO, DRAGA MEA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347608_a_348937]
-
mălinul, Cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea în nuanțe închise Și câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe cădeau ucise Cele ne-ntoarse din nou în soare. Și azi noaptea mă învelește cu frig, Mă tem de visul care iată vine, În miezul întunericului mai strig: Doamne, îți mulțumesc! Sunt contemporan cu tine! Referință Bibliografică: Poezii de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347637_a_348966]
-
cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea cu nuanțe închise Și câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe cădeau ucise De nu se-ntorceau din nou în soare. Și azi noaptea mă-nvelește cu frig, Mă tem de visul care iată vine În miezul întunericului, cu speranță strig: Doamne, îți mulțumesc, sunt contemporan cu tine! Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Contemporan cu Dumnezeu, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347708_a_349037]
-
îl întoarse într-o parte. Da, acum îl recunoscu, era Mihai al lui Macovei. Doară erau vecini de cătun. Văzu că trupul celui căzut încă mai era cald. Nu stătu mult pe gânduri, dezbrăcă cojocul său cel gros și cald, înveli cu el pe cel înghețat, puse repede niște crengi pe sanie, așternu multă cetină de brad, apoi mână calul să urce cât putea de repede peste deal, spre casă. Nu trecu mult, și-au ajuns la casa lui Macovei. S-
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
umbre mi se frânge, Necruțătoarei dureri se închină. Ascunde-mă în brațele iubirii, În șoapta-ți dulce, sfântă fericire, Strecoară-n mine razele luminii Coboară-mi în privire strălucire. Revarsă purpuriu din răsărituri Peste moi așternuturi de mătase Să mă-nvelești cu ele-n mii de rânduri Tu, fericire, cu brațe frumoase! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Tu, fericire, cu brațe frumoase! / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1124, Anul IV, 28 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cornelia
TU, FERICIRE, CU BRAŢE FRUMOASE! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347712_a_349041]
-
au tăiat cablurile de cupru ale metroului. Noroc că întuneric fiind, nimeni nu a văzut că un țigan întreabă cine a furat cablurile de metrou. Ajuns în tabăra țigănească, am văzut o suspectă și imensă grămadă de cauciucuri arse care înveleau doar cu câteva ore mai înainte niște cabluri de cupru. Țiganii mi-au zis că au ars cauciucul care proteja cablurile de cupru. Nu am îndrăznit să-i întreb de unde aveau ei atâta cupru. Dar ei mi-au spus că
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DOR, DOR, DOR Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea ta mă ține noaptea trează Și-mi învelește trupul cu fiori Dar vraja-n zori de zi, se disipează Și-mi șterge anotimpul de culori. M-agăț de zmeie ce-mi înclină gândul Înspre-ntomnări și temeri ruginii... Când altor mări de dor le vine rândul Să se reverse
DOR, DOR, DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350064_a_351393]
-
Toate Articolele Autorului Se scutură albeața copacilor, de vânt Uscați și goi rămân, fără un cuvânt... Un fâlfâit de aripi piere-n depărtare Sub făclia nopții curg lacrimi de iertare. Iartă-mă, O, Doamne, mânie port în suflet! Mi-am învelit cu umbră, al sufletului umblet. Durerea mă apasă, suflarea mi-o oprește Nepăsătoare, Soarta, inima-mi lovește. Pragul negru-al vieții l-am pășit acum Nici stelele, nici luna și niciun parfum De trandafir albastru, nu-mi pot alina Din
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
nu pot scăpa... Noaptea-mi este albă, gându-ntunecat Nu mai știu de foame; de sete, m-am uscat... De ce oare, Omul, se naște pe lume? Tăcut, să se stingă când soarele-apune? Noaptea să îi țese pânza-ntunecată Ce îl învelește, când viața-i... plecată? Sufletu-n revoltă, mintea-mi otrăvește Caut ”vinovatul” ce viața ne răpește. Uscați îmi sunt ochii; ustură și dor Tot privind spre Ceruri, acolo, la un nor. O sărmană umbră am devenit pe dată Cu insomnie
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
Acasa > Poeme > Devotament > URMÂNDU-TE... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Habar nu am ce focuri ard în tine când vine noaptea să te învelească, ce hașurezi pe hărțile marine și câte valuri or să-mi trebuiască pentru-a-ți atinge gleznele de sare legate cu eșarfe de schimbări. Știu doar frânturi... Și doar din întâmplare despre nuanțele din respirări abrupte sau prea lente prin
URMÂNDU-TE... de AURA POPA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350089_a_351418]
-
Nu ar putea dumnealui să împacheteze resturile pentru cei doi câini care așteaptă cuminți acasă? - Cum să nu?! se oferi îndatorat omul. Numaidecât... Și luând farfuriile, dispăru după culise. Când reveni, era numai zâmbet și bunăvoință. Avea in brațe pachetul, învelit cu grijă. - Mai poftiți pe la noi. Și cu un soi de complicitate, adăugă discret: - Am pus peste porțiile dumneavoastră o mulțime de oase și resturi de la celelalte mese. Mai poftiți pe la noi, veți fi serviți în mod special... Dorel SCHOR
SCHIŢE UMORISTICE (20) – F... ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350072_a_351401]
-
țesătură din fibre de agave, de 1,67 m pe 1,05 m. Pe această mantie s-a imprimat imaginea Sfintei Fecioare. S-a petrecut așa: Când Juan Diego s-a aflat iarăși în fața episcopului, a desfășurat mantaua în care învelise trandafirii culeși la îndemnul Fecioarei. În clipa aceea, pe țesătura de agave s-a "revelat" lent, sub ochii celor de față, imaginea Maicii Domnului. În culori vii, strălucitoare. Era ca și cum pe o placă fotografică, introdusă într-o soluție chimică "revelator
OCTAVIO OCAMPO de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350099_a_351428]
-
copită drept în rât: “Fir-ai tu să fii de nespălat!” O, ce zarvă!... Ce râsete!... Ce hărmălaie!... În balconul cerului apăru și doamna Lună, zâmbitoare și roșie la față, tolănită într-un fotoliu de nori negri de abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile și viețuitoarele sclipeau sub încărcătura de fire lucitoare. Ba câteva
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
nici un fel de grijă pentru bolnavi. Era în celula lor un vârstnic mai blând, pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te saturi, nici nu te îngrași cu bucata asta. Dacă, Doamne ferește, nimerește aici
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
eu rămân pe urme, în spatele meu, Alerg și nu pot să mă ajung. Nici tu nu mă mai aștepti, pleci de nebună, Lunatică, te cheamă stelele plutind Cu rochiile albe peste păduri. Ninsorile nu mai vin, păsările nu mai pleacă, Învelindu-mi singurătatea în nemișcare Sub o cupolă de care se lovesc îngerii. Mi se împletesc răsucite gândurile Ca un colac copt de sărbători Pe care vi-l împart vouă celor flămânzi. Cuvintele-mi rămân pentru un poem-rugăciune Prin care să
POEM PRIN CARE MĂ LEPĂD DE MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361796_a_363125]
-
se-aude doar ecoul. schimonosită, fața, mă face să clipesc. râd, plâng... sunt eu cu tine. fumul lovește în pereți. nesiguranța în pumn o prind... o strâng, o mușc, nu mă trezesc. coșmarul continuă... pământ de clipe, te chem. mă învelesc. Referință Bibliografică: nesiguranță / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NESIGURANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361821_a_363150]
-
voi constructori de nesfârșit poem Și-n prag de sfântă românească sărbătoare Pentru a Țării Rugă cu dragoste vă chem Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare! Sunt în ajunul Ajunului cu voi Și coacem toți din strofe cozonaci Și învelim în versuri sarmalele în foi De verb prăjind din rime rumenii godaci ... Sunt de Crăciun cu voi, prieteni buni din Rugă Și bucuros trăiesc momente de candoare Când vă doresc tristețea din suflet să vă fugă Și fericiți să fiți
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]