1,281 matches
-
aprins dintr-odată pe toate : Niciodată cu tine nu m-am simțit în largul meu, i-a spus atunci când s-a stins ultima explozie albă de lumină. A fost atât de șocată, încât a rămas fără glas ! Și, dintr-odată, înverșunarea pe care proasta lui comportare o crease în ea de atâția ani s-a topit... Rămăsese în locul ei ceva ciudat, un sentiment aproape măgulitor pentru ea, și pentru el un gen de milă. Un bărbat orgolios suportă greu superioritatea femeii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani, dar nu-ți spun nimic mai mult despre el decât ce n-ai aflat în atâta vreme, nu vei îndrăzni să-l bănuiești nici măcar de rea-credință. Ah, cât de plictisit vei fi, cât de sătul că toți vorbim cu înverșunarea și intoleranța bunei-credințe, că toți părem a avea dreptatea noastră ! Dar care este în fapt adevărul despre fiecare dintre noi după ce ne sfârșim pătimașa, lipicioasa, interminabila noastră discuție, ajungând mereu la aceeași concluzie de la care am și pornit ? Plictisit, sătul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pericolul la care s-a expus : pentru că, dacă ești prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu, ce țăcăne cu înverșunare, poate aduce o primejdie în plus ! Apoi, o domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am anunțat pedeapsa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o reține, privind-o lung, în neștire. Iar dincolo de toate astea, acaparatoare, anulînd pînă și dorința de-a mai scrie, alungînd-o pe Teona cu brutalitate chiar, se instalează în mintea sa amintirea Lilianei. Și de fiecare dată îl apucă o înverșunare nebună împotriva stivei de cărți, în paginile cărora nu găsește decît teorie. Chiar și acum, în capitolul destinat aliajelor de polimeri, din marea enciclopedie engleză a maselor plastice, nu citește, de-o oră, decît considerații teoretice. Iar acolo, în hala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
urmă, și eu și tu am fost ținta unor glume ale destinului, dacă destin este voia altora. Măcar acum, la maturitate, să ne orînduim singuri existența, să ducem și să cîștigăm singuri bătăliile noastre! tremură Liliana, rostindu-și vorbele cu înverșunare. Chiar dacă înțelegem că vom pierde războiul ? o strînge Mihai de mînă cu putere, obligînd-o să-i înfrunte privirea. Te rog! adaugă, impresionat de chipul răvășit al femeii. Cred că puțină vodcă ți-ar face bine. Ciocnește cele două pahare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e tînăr, student la Medicină. Se întîlnesc în foaierul unui teatru... Ea, cu aerul unei feline sigure pe pradă, îl încurajează... El, avid de dragoste, se lasă prins... Nu, Doris, te-aș strînge de gît! clatină Mihai din cap cu înverșunare, ținînd pleoapele închise strîns, pînă la durere. Eu am mîncat pîinea unor astfel de iubiri... Vreau ca el să aibă parte de tinerețe, să nu se cramponeze de iubiri malefice, fără orizont în universul real... Deschide ochii. În jur, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îl face pe Mihai să se simtă rușinat. Întinde mîna și redă scaunelor poziția inițială. Nu-mi plac cele povestite, toate cîte ți s-au întîmplat în ultimul an... Ba-mi plac, ba-mi plac! scutură Doris din cap cu înverșunare. Dar n-aș fi vrut să fie ale tale. Pe tine te vreau altfel. Așa cum erai seara asta la Ateneu... Adică? ridică Mihai privirea de pe măsuța plină cu pahare și cești, din care a gustat doar de cîteva ori, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de păpuși maltratate. Îmi spun cîteodată că tu m-ai creat, am devenit matură visînd la "domnul Vlădeanu", și-atunci amintirea întîlnirilor noastre are gustul incestului. Dar nu-mi mai pasă! Te implor, stai încă două-trei zile!... Mihai clatină cu înverșunare din cap: Nu pot, crede-mă! Cînd am intrat aici, în cameră, ți-am cerut de băut. Ai rîs și-ai zis că mă vrei treaz, să privim senin, detașat, întîmplările serii. Dar eu știam de ce vreau să mă-mbăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
CÎnd oamenii lui Îl vor prinde cu mîța În sac, vor chema Departamentul de Eliberări Condiționate al Comitatului și vor aranja o arestare. Dar asta pălea pe lîngă „Polițistul White e eroul!“ și faptul că Inez Soto Îl ura cu Înverșunare. Ed plăti și porni cu mașina spre Queen of Angels. *** Bud White tocmai ieșea. Se Întîlniră la lift. White vorbi primul: — Mai dă-o dracului de carieră și lasă fata să doarmă! — Ce cauți aici? N-am venit să pisez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o vizită, că dormise câteva ore și că, brusc, s-a trezit. ".. .și atunci a început chinul. M-am gândit la dumneavoastră și la tot ce ar fi putut fi joi noapte..., dacă nu v-ați fi împotrivit cu atâta înverșunare. Vă auzeam suspinând și plângând. Mai bine de o oră prin mintea mea s-au perindat cele mai intime scene și totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu-mi pierd mințile. Pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că se va jertfi pentru cauza grecilor, Clitemnestra, care-și face datoria de mamă apelând la Ahile pentru a o salva, îi reproșează fetei nerecunoștința față de cel dispus să înfrunte întreaga oștire de dragul ei : Astfel mulțumești tu lui Achile pentru înverșunarea cu care-ți apără viața ? (II 2). În cele din urmă, regina renunță să înțeleagă motivele purtării Ifigeniei și își pune ultima speranță în puterea iubirii tânărului de a contracara ceea ce consideră a fi farmecul nefast care a cuprins-o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de sine : eroul modern vrea să acționeze, nu fiindcă ar fi silit de destin, ci pentru că e liber, fiind conștient de sine, să acționeze. Caracterul voluntar, deci liber al faptelor sale îl înnobilează pe eroul tragic modern care provoacă cu înverșunare, iar nu doar acceptă lupta cu forțele contrare. Pentru Radu Stanca, patosul tragic este patosul lucidității, iar eroul tragic, cuprins de un adevărat extaz al lucidității sale, este un clarvăzător și această clarviziune îl umple de-o mândrie, a învingătorului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dintre acei lideri din ultimul timp, cinstiți, modești, care în mod sincer și conștient doresc să facă ceva util, care lucrează întotdeauna și au rara și fericita calitate că-și găsesc întotdeauna de lucru. Neexpunându-se în văzul tuturor, evitând înverșunarea și vorbăria partidelor, neconsiderându-se printre primii, prințul, totuși, înțelesese foarte temeinic multe lucruri din ceea ce se întâmpla în ultimul timp. Mai înainte avusese un serviciu, apoi începu să ia parte la activitatea administrației locale. Pe deasupra, era un util corespondent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe nimeni“! S-o creadă el că n-o să deranjeze pe nimeni, că o să coboare scara și o să înainteze trei pași în parc. — Domnilor... dădu prințul să înceapă. Nu, rogu-vă, dați-mi voie, mult stimate prinț, se burzului cu înverșunare Lebedev, deoarece ați binevoit să vedeți cu ochii dumneavoastră că asta nu-i o glumă și, întrucât cel puțin jumătate dintre oaspeții dumneavoastră au aceeași părere și sunt convinși că acum, după cuvintele spuse aici, el trebuie să se împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din poziția lor, adulterul - devenit public - reprezintă prin însăși esența sa un pericol, fața nevăzută a intrigilor și a cabalelor care riscă să scape de sub control și să reducă la neant munca lui de o viață. Scutură din cap cu înverșunare. Adulterul trebuie îngrădit prin lege cu și mai multă strășnicie. În clipa următoare, remușcă rile îl copleșesc. Atât de multe acuzații false, sau exage rate din motive propagandistice. O impostură, pe cât de grosolană, pe atât de utilă pentru a masca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe propria-i piele că mulți pun la cale comploturi de teamă să nu fie uciși. De aceea, preferă să-i convingă rațional, și nu prin 35 brutalitate. A văzut cum un cuvânt bun, spus când tre buie, risipește toată înverșunarea celui care îl ascultă. Tot așa, iertarea dată la timp topește până și furia nebună, după cum pedeapsa hotărâtă din spirit de răzbunare îl scoate din sărite pe omul cel mai pașnic. E clar că Livia vrea să se răzbune. Însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minți. Creatura asta reprezintă haosul, un coșmar în carne și oase! Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică viitorul lui Li... Li... Scutură din cap cu înverșunare și se oprește mușcându-și buzele. — Viitorul cui? susură suav principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
3 000 de denari. Nu-mi spui o noutate, că doar eu am mărit-o acum patru ani. Ridică tonul: — Când m-ai silit să prelungesc serviciul militar de la șaispre zece la douăzeci de ani, plus încă cinci în rezervă. Înverșunarea pune stăpânire pe el. — Ai uitat cum te văicăreai întruna că nu sunt bani pentru plăți către armată și alte recompense? Furios, izbește încă o dată cu pumnul în masă. — Și te-am ascultat, deși niciodată nu i s-a cerut până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l cheme și pe Libo, care își va pleda nevinovăția în fața confraților săi cu succes și elocvență. Este doar un om cult și are experiența dezbaterilor din Senat. Îl trec fiori. Rău a făcut că s-a lăsat antrenat în înverșunarea lui Flaccus Vascularius. Răutatea acestuia are toate cusururile condiției sociale din care provine: nu are respect, nu are rușine și e de neînduplecat când își dorește ceva. Mai e și intimitatea cu Tiberius Nero. Nero să fie la mijloc? se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și pulberea o să se aleagă de ea. Rufus îl cercetează lung. — Înțeleg că trebuie să plec, spune într-un târziu. Ochii procuratorului sclipesc, umezi: — Ești un om liber de acum încolo. Nu știu să fi fost vreodată sclav, scutură cu înverșunare din cap evreul. Nu despre asta e vorba, face repede Vittelius. Îi ia mâna și-i pune în palmă o pungă din piele, pântecoasă. Rufus o respinge, strângând din degete. — Vreau să aflu întâi pentru ce sunt plătit, spune cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asta, când zeul la care se închină ei e plăsmuit numai cu mintea? Nu cifrele i-au călăuzit, ci, puturoși fiind, le place să nu facă nimic, așa că au hărăzit trândăviei a șaptea zi și anul al șaptelea. Pe nesimțite, înverșunarea din el devine tristețe. Și Mariamne respecta sabatul, de parcă ar fi fost cine știe ce aniversare divină, și se lăsa cuprinsă de o nepăsare prostească. Degeaba îi scutura mâna moartă, îi făcea în taină cu ochiul, o îmboldea din coate sau o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Am obținut ce-am vrut! Bineînțeles, dacă aș fi spus: În nici un caz vreun bulangiu În uniformă n-o să fie invitat la un chef al celor În civil, atunci Drummond ar fi fost prima care să mi se opună cu Înverșunare. Dar ultimul lucru pe care mi-l doresc e să stau În jacheta mea (nouă și neagră) de piele maro, În cămașă cadrilată și pantaloni brun-roșcat În localul de curry lângă Considine Împopoțonat cu cămașă albă, pantaloni negri de polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Am Înțeles ideea. Și acum ce vești ai de la Forum? Behăie o veșnicie despre speranțele și temerile coloraților din Lothian În privința cazului ăstuia. După ce terminăm, Peter Inglis se furișează tiptil lângă mine. — Tresaibă cineva grijă de ea, spune el cu Înverșunare, Încercând de pomană să-și Întărească credibilitatea de heterosexual. Mda, Inglis, ai mare dreptate. Și ciai de gânsă faci? Să legi un vibrator În curele de ea și s-o fuți În cur? — Ai dreptate, Îi zic eu. Vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o pierduseră și că trebuiau să o lase în pace. Doar că se înșela. Kara trase adânc aer în piept, asemeni unui scufundător gata să plonjeze în apă, și începu din nou să privească fotografiile, de data aceasta aproape cu înverșunare. După câteva momente, spuse: - P. T. Selbit. - E o persoană? întrebă Sachs. Kara încuviință: - Domnul Balzac obișnuia să repete numerele acestuia. Un iluzionist care a trăit cu un secol în urmă. Lui îi aparține numărul folosit de Magician. Se numește „Tăiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
singura diferență fiind că aș avea o acuzație de crimă atârnată de gât. De ce mi-aș dori asta? Ce motiv aș avea eu să te omor pe tine? - Pentru că ești un bigot și un criminal și... Constable îl întrerupse cu înverșunare: - Ascultă! Am suportat deja destule. Am fost arestat și umilit în fața întregii mele familii. Am fost abuzat aici și în presă. Și știi care este singura crimă pe care am săvârșit-o? Am pus întrebările incomode. Îl privea pe Grady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]