1,193 matches
-
să dorm cu tine, să vedem cum merg lucrurile, să avem răbdare unul cu celălalt“. Ea fusese prost dispusă. Citise cărți despre Raymond Dieterling, ca să capete curajul necesar să-i ceară omului o slujbă. Știrea despre puștile găsite nu o Înveseli, deși asta Însemna că nu mai era nevoie de mărturia ei. Probele, rănile ei exterioare, se vindecaseră. Nu mai exista nici o durere fizică să o distragă. Nimic nu o Împiedica să simtă mereu cele Întîmplate. Sună telefonul și Ed Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
relația dintre noi. Jurasem să nu mai vin niciodată aici, de teamă că vreun membru al personalului m-ar putea recunoaște și ar face vreo aluzie stânjenitoare - pentru că ne dădusem în spectacol atunci - dar acum, descoperind că eram calmat și înveselit de prezența Fionei, această îngrijorare părea absurdă. În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți or fi venit și or fi plecat de aici în ultimii doi, trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
făcea să uite de soarele strălucitor al după-amiezii de sâmbătă pe care-l lăsase afară; dar chiar în clipa când era cât pe-aci să se rătăcească, ușa unui apartament se deschise și apăru Phoebe făcându-i cu mâna. Se înveseli pe loc: pe fundalul acela oribil, ea arăta mai răpitoare ca oricând și îndoielile care-l chinuiseră pe drum de la Londra se risipiră în aburul dorinței. — Hai, intră, spuse ea. Sunt aproape gata. Kim tocmai a făcut ceaiul. Roddy o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte, foarte serios. Alex era atât de Înțelegător, de drăguț, de disponibil, Încât Începusem să iau de bună ideea că el va fi Întotdeauna lângă mine ca să mă asculte sau să mă liniștească după o zi grea, sau să mă Înveselească În timp ce restul lumii era liberă să‑și vadă de viața ei. Singura problemă era că eu nu Îmi Îndeplinisem partea mea de obligații. — Nu, deloc. Nu să ne despărțim, să facem doar o pauză. Cred că ne‑ar fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scalde privirile în razele iubitului ei, soarele. Singura preocupare, trandafirul roz, devenise aproape obsesie. Era fericită să-l ajute, să-l știe în siguranță. Altceva nu prea mai prezenta vreun interes pentru ea. Dacă trandafirul zâmbea, inima florii galbene se înveselea, dacă acesta suspina, cerul devenea înnourat și începea furtuna în sufletul florii devotate. Timpul a trecut repede, nemilos timp. Și a venit o zi.. Floarea soarelui s-a trezit și a întins mâna să-și mângâie prietenul. Acum însă mâna
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
a spus că a convins poliția să renunțe la acuzații. Le spusese că Julie achită întotdeauna obiectele, doar că nu plătește în magazin, ci i se trimite factura direct acasă. Nu fusese decât o încurcătură nefericită. Pe Julie chiar o înveselise întâmplarea. Aproape că nici nu voia să plece de la secția de poliție în seara aceea. E limpede, era încântată de atenția cu care o trataseră polițiștii. Îl vrăjise într-atât pe detectivul Owen - care, evident, se îndrăgostise de ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
subiectul odată pentru totdeauna. — Și, cum e la New York? întrebă Charlie, prinzând din zbor ideea. — De unde știi că-s din New York? —Rochia. E prea sobră. De fapt, eu îi spun Rochia Criminală, pentru că e atât de periculoasă, l-am tachinat, înveselindu-mă puțin. Mulțumesc cerului pentru Azzedine Alaia! Ca în Clueless? mă întrebă Charlie chicotind. — Chiar așa! am râs. (Una dintre scenele mele preferate din Clueless este cea în care Alicia Silverstone se isterizează pentru că și-a murdărit rochia Alaia.) De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tocmai plăcută, nici măcar pentru o fată drăguță ca mine. —Ai o voce groaznică. Vin să te iau. Julie încă nu e gata. Ne întâlnim cu ea la restaurant. De cum am pășit în restaurantul Da Silvano de pe Sixth Avenue, m-am înveselit. Locul ăsta are ceva anume care te face să te simți confortabil, indiferent de lucrurile neplăcute care ți s-au întâmplat în ziua respectivă. Ai impresia că te afli într-un mic restaurant italienesc, de la mama lui de-acasă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebuie să fie încă très supărat din cauza noii fotografe, fiindcă o fotografie de-a ei apăruse azi pe prima pagină în Herald Tribune. În plus, era atât de ocupat. M-am simțit vinovată că l-am deranjat. Știu, o să-l înveselesc, m-am gândit. I-am propus: —Pot să te invit la o cină romantică la Jo Jo? Diseară? —Ce-i cu tine, numai la restaurante scumpe îți stă mintea. Cum pot să-mi mai fac treaba dacă tre’ să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
este să devii, din părăsit, cel care părăsește. Aș fi crezut că Julie mă va înțelege, având în vedere că ea este, probabil, cea mai irațională fată din New York. A făcut tot ce i-a stat în putință să mă înveselească. Dar, în general, orice îmi spunea ea sau altcineva mă făcea să mă simt și mai rău. Ca atunci când mi-a zis: „Oricum, nu era de nasul lui o fată atât de minunată și frumoasă ca tine“. Asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi halatul de la Ritz. Nu pot să mă îmbrac cu ăsta, l-am refuzat. Face parte din recuzita de sinucidere. Știu de ce am nevoie. Hai să mergem să luăm micul dejun la Café Flore. Ador St. Germain. Asta o să mă înveselească. — Nu mergi nicăieri. Stai aici și dormi. —OK, poate mai târziu mă scoți la o cină simandicoasă la Lapérouse. Vreau să spun, fac o flambé tarte tatin până peste poate. Nu-mi pasă nici dacă flambează dracului spanacul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
despre tentativa mea pariziană de sinucidere, pe care am înfrumusețat-o. De asemenea, am recunoscut că n-am mai avut parte de Rio după călătoria la LA. —Ei bine, ori era orb, ori homosexual, glumi dr. Fensler, încercând să mă înveselească. Genul acesta de respingere e foarte supărător. —Mă simt ca naiba, l-am aprobat. Și nu-mi mai trece. Ah, dar o exfoliere Alpha-Beta va face minuni, mă încurajă dr. Fensler, punându-și mănușile de plastic. Și-a pregătit sticluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pot veni. Bine’nțeles, în secunda în care am trimis mesajul, am și regretat. Dintr-odată, mi-a părut rău că nu mă duc pe Coasta de Azur. Poate, dacă citesc despre o petrecere super-a-ntâia, o să mă mai înveselesc. Am deschis la rubrica Suzy din ultimul număr al revistei W. Am dat peste o pagină cu fotografii. Acolo, uitându-se la mine din cea mai mare fotografie de pe pagină, era Zach la braț cu Adriana. Adriana A! Manechinul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui Gretchen Sallop-Saxton și cât de mult o s-o tachineze Patrick în legătură cu mine. Eram panicată, nervoasă și ușor deprimată. Nu voiam decât ca toată povestea cu Patrick-Gretchen-moi să se volatilizeze. —Te rooooog, vino diseară, încercă Jazz să mă convingă. Te înveselesc eu. Ți-am spus că Patrick e îngrozitor, dar nu poți să te lași copleșită. Trebuie să mergi mai departe. Poate că Jazz avea dreptate - o seară în compania prietenilor mi-ar putea face bine. Nu prea doream să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dezveliți intenționat de reverele joase ale hainei sale. — Paula, ești prea fermecătoare pentru gardienii ăia de pușcărie. (I-am tras reverele unul peste celălalt.) Sau așa-ți menții În formă pacienții vîrstnici? — SÎnii sînt pentru Frank. Voiam să-l mai Înveselesc puțin. Crezi c-o să funcționeze? — SÎnt convins c-o să funcționeze. Dacă nu ești sigură, poți să verifici În prealabil cu altcineva. — Un fel de control al calității? Poate... dar unde să fac asta? La clinică? — N-ar fi etic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de redat o figură ca a ei, trebuie să recunosc! Chiar de-aș avea talentul tău, eu unul tot n-aș putea s-o desenez, cred că s-ar speria hârtia de ce-ar ieși! Edi începuse să râdă. Se înveselise singur la gândul năstrușnic care-i venise. — Dar... asta e! Se pare că avem succes cu portretele! Iar tu ai văzut-o bine, nu mă duci cu preșul! a continuat el după ce a râs cu lacrimi, hohotitor. Nu știu cum naiba faci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu privirea galeș-inofensivă... Un fanfaron cu fandoseli de om cult și cu ifose de mare crai. Și semăna izbi tor de mult cu domnul Ionescu. Ce mi-e Ionescu, ce mi-e Neacșu! Parcă erau frați. Toată lumea de la masă se înveseli ca la unison văzând-o pe sărbătorită atât de binedispusă. — Nu, nu mi-e frică! adeveri Clara, printre hohote de râs. Ce mai tura-vura! Nu pot să te refuz, Ionela! Ești un adevărat păpușar, faci ce vrei din oameni! Ionela
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l pe Faraon de la Kotonoaga, cu mațele, în fine, umplute, cum începe și el să bată din pinteni, pe lângă Jana. Atât Jana, cât și Cătălina și Marița râdeau, spunându-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de mulți alți camarazi, mai puțini norocoși. O lampă veche, cu fitil, stă agățată într-un cui bătut într-un stâlp de susținere a tavanului. Lumina pâlpâitoare ce se strecoară prin sticla afumată mai înveselește cumva interiorul. După ce explică comandanților de grupă misiunea la care urmează să ia parte, Marius ordonă repaus până la ora plecării. După primirea veștilor, fiecare om din pluton se pregătește cum știe mai bine pentru acest nou drum al crucii. Liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
negru în fața ochilor. Ca înaintea intrării în neant. "Deci aici se termină totul..." Nu-și termină gândul. Nu poate concepe că pur și simplu ea nu va mai fi, că nu-i va mai auzi glasul și râsul molipsitor care înveselea pe toată lumea și de care el se agățase întotdeauna în clipele cele mai grele. Minunea la care sperase și pentru care se rugase atâta timp, aceea de a o regăsi pe Smaranda în viață, se împlinise, dar iată că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ocupă și el un loc pe scaunele înșirate la perete și așteaptă. Nu durează mult și ușa se deschide, făcând loc unei tinere femei cu chip smead, mai curând plăcut decât frumos. În colțul buzei superioare are o aluniță care înveselește trăsăturile reci și distante ale feței. Sub boneta uniformei părul la fel de negru ca un tăciune umed este strâns într-un coc sever. Face semn locotenentului Răducu: Intrați, tovarășul locotenent major vă așteaptă. Într-o încercare de a fi autoritar, căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prînzului, cînd sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era Înveselit, - părea numai, În realitate era trist, o nostalgie stîrnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea În bucătăria lui Încălzită de soba cu plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să-i fi dat Însă problematica și angoasele de care sîntem bîntuiți. Steaua lui strălucea, se vede, În altă lume, Într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se Înveselea lîngă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lîngă mine ci la ivirea domnului Pavel, cînd apărea Îi sărea În față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și prin nu știu ce asociație mă gîndii la Rex, a murit de mult, cușca, singură, a rămas mărturie a trecerii lui pe pămînt, mai sînt și cîteva fotografii. În raiul lui de cîini unde se afla acum cred că latră vesel, Înveselit de vederile din cer, de noua lui viață, căci nu văd de ce, ca ființă a lui Dumnezeu, n-ar avea dreptul și el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gîndea melancolic la trecerea timpului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Cum se poate să nu Înțelegi, Îi spusei, un lucru atît de simplu, de firesc?, Însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se Înveseli, nu știu ce gîndea că ne Îmbrățișă pe amîndoi și după cîteva clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]