3,163 matches
-
trunchi compact și musculos de la câinii Terrier. Are blana cu părul scurt, des și aspru. Culori: ca ale Copoiului, bicolor (alb și roșu în diferite nuanțe; gri-albăstrui cu pete negre) sau tricolor (bază albă, capul și spatele maroniu-roșcat și o șa neagră). Coada este puternică, potrivit de lungă, ținută arcuit în sus, ca o sabie. Prietenos, jucăuș și sociabil, acceptă ușor străinii și se împacă bine cu copiii. Trăsăturile plăcute de caracter au inspirat personajul de desene animate Snoopy din serialul
Beagle () [Corola-website/Science/312288_a_313617]
-
sud, depresiunea este delimitată de culmea cristalină Măgura Dosului (948 m), iar la nord și nord-vest de către masivele calcaroase Glimeia Mică, Glimeia Mare, Glimeuțul și Oașul. se prezintă ca o cuvetă foarte largă, deschisă spre est și vest prin intermediul unor șei de eroziune. Înălțimea medie este de 700 m. Din punct de vedere hidrografic, Depresiunea Damiș este localizată în bazinul superior al unui fost afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
satului cu același nume. "Depresiunea Damiș este o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste șaua dintre dealurile Oașului și Glimeuțul, traversa Depresiunea Ponoraș și se vărsa în aceasta înainte de cotul pe care îl descrie amonte de chei. Captarea cursului de apă s-a făcut prin intermediul Peșterii de la Toaia. După stabilirea drenajului subteran dintre Peștera de la
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
cătunul menționat și, după ce se străbate o mică pădurice, se ajunge la primele case din satul Damiș (cătunul Mochești). După o frumoasă perspectivă asupra bazinului Brătcuței (pe stânga), se coboară lent pe la baza dealului Glimeia Mică și, după depășirea unei șei, de unde se poate observa întreaga depresiune a Damișului, se coboară până în centrul satului, la o triplă bifurcație. Distanța de parcurs: circa 10 km. II. Bratca-Valea Brătcuței-Damiș. Traseul are același punct de plecare, dar la indicatorul spre Valea Brătcuței se urmează
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
s-a transformat într-un război al întregului popor. La început, forțele reale ale lui Laskaris erau infime, însă curajul ținea piept cu demnitatea numărului și fierului. De pildă, în timpul asediului fortăreței Lentianon (1212), grecii mâncau pielea de pe scuturi și șei, dar nu s-au predat-lucru de neânchipuit cu vreo opt ani în urmă!Ajungând, cu eforturi uriașe, până la Nymphaion, în 1212, Henric I a încheiat un tratat de pace cu Theodor și, pe deasupra, i-a dat-o de soție pe
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
serie de ritualuri ciudate (printre care se numără acela de a insera în carne pene topite cu ajutorul magiei, formând un tatuaj în relief). Sabia turasyndă este ușor încovoiată, ascuțită la vârf și concepută mai mult pentru lovituri laterale administrate din șaua calului. Este o provincie de graniță situată în nordul Mării Întunecate, care n-a făcut niciodată parte din Imperiu. Este condusă de un Înalt Guvernator controlat de căpeteniile militare. Aici se află portul Syulmak, din care pleca Drumul Mirodeniilor. În
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
日本文学大賞 (Marele premiu Nihon bungaku), din 1969 · 多喜二・百合子賞 (Premiul Taki Juriko), din 1969 · 泉鏡花文学賞 (Premiul Izumi Kyoka), din 1973 · 平林たい子文学賞 (Premiul Hirabayashi taikobungaku), 1973-1997 · 川端康成文学賞 (Premiul Kawabata Yasunari), din 1974 · 大佛次郎賞 (Premiul Osaragi Jiro), din 1974 · 伊藤整文学賞 (Premiul Ito Șei bugakusho), din 1990 · 紫式部文学賞 (Premiul Murasaki Shikibu bungaku), din 1991 · Bunkamuraドゥマゴ文学賞 (Premiul Bunkamura Deux Magots), din 1990 · 蓮如賞 (Premiul Rennyo), din 1994 · 木山捷平文学賞 (Premiul Kiyama Shohei bungaku), 1996-2005 · 司馬遼太郎賞 (Premiul Shiba Ryotaro), din 1998 · 親鸞賞 (Premiul Shinran), din 2000 · 婦人公論文芸賞
Premiu literar () [Corola-website/Science/299032_a_300361]
-
acest masiv, trebuie să străbați porțiuni însemnate aparținătoare domeniului carpatic. Masivul Suhard este cuprins între 47° 20' și 47° 34' latitudine nordică și 25° 00' și 25° 21' longitudine estică. Suhardul este delimitat de o serie de văi, depresiuni și șei adînci (fig. 2), fapt care îi conferă o individualitate pregnantă. Astfel, valea Bistriței Aurii se interpune între și Munții Zimbroslava și Munții Țibău din nord, Obcina Mestecăniș din nord-est și Munții Giumalău din est. Sectorul Bistriței Aurii, limitrof masivului, se
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
de la 1932 m pînă la 800 m. În partea centrală se desfășoară o culme sinuoasă, în lungul căreia se înregistrează cotele cele mai mari. Urmărind harta hipsometrică constatăm cu ușurință conturarea a trei masive bine individualizate de o serie de șei: Omu (1 932 m) în nord-vest, între Pasul Rotunda (1 271 m) și șaua Diecilor (1400 m); Fărăoane (1715 m) în partea centrală, delimitat de această din urmă sa și șaua (1300 m) dintre Picioru Stejii (1398 m) și vîrful
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
sinuoasă, în lungul căreia se înregistrează cotele cele mai mari. Urmărind harta hipsometrică constatăm cu ușurință conturarea a trei masive bine individualizate de o serie de șei: Omu (1 932 m) în nord-vest, între Pasul Rotunda (1 271 m) și șaua Diecilor (1400 m); Fărăoane (1715 m) în partea centrală, delimitat de această din urmă sa și șaua (1300 m) dintre Picioru Stejii (1398 m) și vîrful Iacob (1 372 m) și, în sfîrșit, Oușoru (1 639 m) — care ocupă partea
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
a trei masive bine individualizate de o serie de șei: Omu (1 932 m) în nord-vest, între Pasul Rotunda (1 271 m) și șaua Diecilor (1400 m); Fărăoane (1715 m) în partea centrală, delimitat de această din urmă sa și șaua (1300 m) dintre Picioru Stejii (1398 m) și vîrful Iacob (1 372 m) și, în sfîrșit, Oușoru (1 639 m) — care ocupă partea sud-estică a Munților Suhard, între șaua respectivă și unghiul de confluență al Bistriței Aurii cu Dorna. Energia
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
m) în partea centrală, delimitat de această din urmă sa și șaua (1300 m) dintre Picioru Stejii (1398 m) și vîrful Iacob (1 372 m) și, în sfîrșit, Oușoru (1 639 m) — care ocupă partea sud-estică a Munților Suhard, între șaua respectivă și unghiul de confluență al Bistriței Aurii cu Dorna. Energia de relief prezintă diferențe mari, de la cîteva sute de metri, pînă la aproape 1 000 m, în zona muntelui Omu, unde atinge valoarea maximă (în raport cu Bistrița Aurie la Cîrlibaba
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
secundare, ce se prelungesc periferic, avînd aspectul unor adevărate contraforturi. Culmea principală a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersecție, iar înșeuările din cadrul ei s-au format prin retragerea obîrșiilor văilor tributare Bistriței Aurii și Coșnei. Astfel, șaua Diecilor este situată într-un sector unde culmea se îngustează simțitor, corespunzător obîrșiilor celor două văi cu numele de Diaca, ce curg în direcții opuse; una se varsă în Bistrița Aurie, cealaltă în Coșna. Diaca tributară Bistriței Aurii, prin retragerea
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
cea mai pronunțată sinuozitate. În sectorul respectiv, Diaca (tributară Bistriței) și-a creat un bazin superior foarte dezvoltat, asemănător unui vast amfiteatru, adînc împlîntat în inima muntelui, ceea ce a dus la coborîrea reliefului și, implicit, la adîncirea înșeuării. În zona șeii de sub Picioru Stejii se află obîrșiile celor două văi cu numele de Ciotina, de asemenea cu drenaj în direcții opuse, una tributară Bistriței Aurii, alta Coșnei. De remarcat, că în afara acestora mai apar și alte înșeuări, mai puțin evoluate, care
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
numită „feminină” (frumoasă) (Wengen-Jungfrau, Schneehorn și Schwarzmönch), iar văzut din vest se înalță cu 3.250 m peste valea Lauterbrunn, fiind lipsit de ghețari dar deosebit de impozant. Peretele de sud se ridică peste ghețarul Rottal, iar cel de est peste șaua Jungfraujoch. Muntele Jungfrau are o structură petrografică formată din roci calcaroase de vârstă mezozoică. Poalele muntelui în valea Lauterbrunn este constitută din roci din grupa cristalinului, ca marmora sau gneisurile, peste care s-au suprapus calcarele, în timp ce în regiunea piscurilor
Jungfrau () [Corola-website/Science/312030_a_313359]
-
orografică prezintă o serie de culmi principale cuprinse între 470-540 m, care au o direcție generală nord-vest - sud-est, fiind separate de văi relativ largi, pe alocuri chiar mici depresiuni intradeluroase (Lopadea Nouă, Fărău). Din acestea se desprind culmi secundare, cu șei și mameloane, cuprinse între 350-450 m, perpendiculare pe culmile principale, având direcții nord-est - sud-vest, pe alocuri nord-sud. Altitudinea maximă se întâlnește în vârful Podina (548 m), situat la nord de Lopadea Nouă, iar altitudinea minimă este de 240 m în
Dealurile Lopadei () [Corola-website/Science/316796_a_318125]
-
Nevis însuși atunci când este văzut dinspre Fort William. Celălalt Carn Dearg () iese din masiv înpre Glen Nevis pe partea sud-vestică a muntelui. Mai spre vest, se află un deal mai mic, Meall an t-Suidhe (), care formează cu Ben Nevis o șa care conține un lac, Lochan an t-Suidhe. Traseul turistic cel mai des utilizat dinpre Glen Nevis trece pe lângă acest deal, urcând spre vârf pe partea de vest, mai largă, a lui Ben Nevis. Ben Nevis este format mai ales din
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
începe în Achintee la est de Glen Nevis și la aproximativ de centrul orașului Fort William, la aproximativ altitudine. Podurile de la Visitor Centre și de la hostel permit acum accesul și din partea vestică a lui Glen Nevis. Poteca urcă abrupt spre șaua de lângă Lochan Meall an t-Suidhe la altitudine, apoi urca restul de până la marginea stâncoasă vestică a lui Ben Nevis în zig-zag. Poteca este bine întreținută pe toată lungimea ei și, datorită zig-zagurilor, nu este atât de abruptă ca în partea
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
Alexandru Graur, după una din orele de asistență la clasă, în baza cărora trebuia să-i dea un calificativ tânărului asistent, ar fi spus că ""lui Poghirc i se potrivește catedra cum i se potrivește unui cazac să stea în șa"". Avea un simț special al valorii, un soi de intuiție care-i permitea să distingă calitatea intelectuală a tinerilor încă neformați, și așa se explică de ce de el s-au atașat oameni precum Culianu, Slușanschi, Francisca Băltăceanu, Adrian Pârvulescu ș.a.
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
de nume, care a avut loc la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena. La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României. După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi al corpului 2 Armată (1891-1896
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
în trupa Hip-hop Parafunky.A început parteneriatul cu Monica Giacomobono , iar în anul 2002 lansează piesă Sharp . A continuat apoi colaborările cu mai mulți interpreți : Vanessa J ,Marcello Sutera, Nicola Peruk . În anul 2007 a depus melodia Se Non Ci Șei Tu pentru a fi aleasă să reprezinte Sân Marino în Concursul Muzical Eurovision 2008 , însă nu a fost selectată. Pe data de 14 Martie 2011 SMRTV , au anunțat că , va reprezenta Sân Marino în Concursul Muzical Eurovision 2012 . Iar melodia
Valentina Monetta () [Corola-website/Science/328563_a_329892]
-
grea. La un moment dat, împăratului i s-a părut că fiul său șovăie și s-a năpustit în râu ca să-i vină în ajutor. Calul împăratului a călcat într-o bulboană și a căzut, aruncându-l pe Frederic din șa. Greutatea armurii l-a împiedicat să se ridice, apa a pătruns prin vizieră. Cavalerii înebuniți de spaimă i-au sărit în ajutor, dar până să fie scos la mal, fie din lovitura primită, fie prin sufocare, împăratul a murit. Deruta
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
arhitectură. În anii 70 Ceaușescu începuse să dea voie arhitecților din România să construiască mai liber, în stil modernist internațional. În această linie de stil se înscriu cele două gări create de . Cea de la Predeal are acoperișul în formă de șa, forma geometrică complexă de hiperboloid parabolic. Gara de la Tulcea are ceva din formele rotunjite ale Capelei de la Ronchamps a lui Le Corbusier. Gara Predeal Gara Predeal și Izvorul 24 din Băile Olănești sunt singurele clădiri din țară care sunt construite
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
și azi se pot vedea urmele războiului, mai ales lângă Col di Lâna care s-a prăbușit din cauza exploziilor. Limitele Munților Dolomiți sunt controversate. După datele mai recente Dolomiții sunt delimitați în nord de Valea Pustertal, în est prin Sexten, șaua Kreuzberg (Kreuzbergsattel) și Piave, în sud din nou de Piave, linia Feltre-Genebe/Enego și die Val Sugana, și în vest sunt delimitați prin văile Etsch și Eisack.In prezent sunt considerați văile și munții situați la est de Piave și
Dolomiți () [Corola-website/Science/305567_a_306896]
-
Sânchetru” (Sfinții Petru și Pavel — 29 iunie) la Crucea Mușicoiului, o impresionantă troiță datând din anul 1671, fiind ridicată de protopopul Băilă și refăcută de Nicolae Stinghe Oaie in 1902. În vechime Junii Curcani organizau maialuri împreună cu Junii Dorobanți pe Șaua Tâmpei, acest maial a fost reluat cu sprijinul Ministerului Culturii în anul 2013. Cea de-a doua troiță protejată de Junii Curcani este cea din Grui, cunoscută și sub numele de Crucea de la Știm, ridicată în anul 1781 de cei
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]