6,513 matches
-
pe un perete o placă din marmură pe care am citit în două fraze istoria edificiului care era atât de frumos luminat spre a atrage vizitatorii încât nu puteai să nu fii curios să vezi ce-i acolo: ruine, un șanț de apărare plin cu apă, un podeț, lanțuri și lumini! Dacă ești isteț, apoi știi să te vinzi bine - ca destinație turistică! Și ciprioții știu s-o facă: aveam dovada în față. Un vas de croazieră aparținând liniilor Louis era
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
ne-am dus s-o vizităm, doi bărbați, beți și ei. Dar cum o aduceau, a fost interesant. De picioare ... Cum “de picioare”? s-a mirat Licurișca. Uite așa, o tîrau de picioare și capul ei făcea pe pietrele din șanț: tronc-tronc! Alcoolici din familie?! Bea și ea, nevasta asta a ta? Bea de stingea, dar n-am știut. Ei, n-ai știut? Uite, n-am știut. Avea ea crize de furie, chiar și în public, la firmă, de exemplu, cînd
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
a' lui Frâncu! Când îi auzi numele iubitului ei, Frusina o luă prin ploaie ca o zăludă și alergă spre casa părinților lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi mai departe. Cu genunchii zdreliți, udă până la piele, ajunse la curtea părinților lui George. Poarta era deschisă. În verandă se aflau câteva persoane care
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
cu prispă și parmalâc. Lângă gardul curții, în colțul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleți cu lanț de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă șanț ... Cât despre fânar și casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. Casa lui Vasile Boțoghină era așezată la 3-4 case de fierăria lui Iocan: ,, Avea o curte mititică
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
banul, el te face de rușine. Vezi în crâșmă câte unul, care nu bea cumpănit; Ca să meargă-i vine greu, drumu-n față e cotit... Și mi-l vede bifurcat, că nu-mi știe cum s-apuce: „Care-i bun?” În șanț ajunge, nu poate ca să urce. Dar de coborât îi pare mai ușor, și el s-aruncă Unde-i mocirla mai groasă și acolo mi se culcă. „Vai de mine! Ce-am făcut? Iar am întrecut măsura... Nu mai trag un
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea șanțului sau bârfind cine cu cine s-a măritat, pe cine l-a prins la vecina, cine a murit sau cine trage să moară, cine s-a încăierat cu trepădușii satului care strângeau cotele obligatorii sau pe cine a mai băgat
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
îmi stăruie într-un colț al memoriei, fiecare piatră se leagă în sus și-n jos de un axon și de o stea, alcătuind lanțul enigmatic de sinapse care-mi reconstruiește în fața ochilor amfiteatrul cu valurile lui succesive și cu șanțul din mijlocul arenei. Acolo au luptat gladiatori, iar sângele lor negru s-a infiltrat în pământul umed. Doru frânează brusc în spatele unei căruțe pline cu dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
căci locul în care ajunsese i se păru cunoscut! Chiar pe lângă el trecea o cărare pe care o știa. Iar zidurile cetății din acea parte îi erau cunoscute. Reușise cu adevărat! Dintr-un salt a ajuns pe malul celălalt al șanțului, acolo unde știa că există o intrare tainică, printr-o adâncitură precum o vizuină, care ducea într-o galerie întortochiată pe sub pământ și ajungea dincolo de zidul cetății. Ca orice cerșetor care se respectă, mai folosise și în vremurile bune acest
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
hruba subterană în plină beznă. Trudi mult prin lutul umed, mai-mai să se înăbușe. Dar își știa bine drumul și își folosea toate simțurile până când se trezi că izbuti să ajungă. Se pomeni la capătul celălalt al galeriei, într-un șanț, din adâncimea căruia zări pe cer din nou strălucitorul disc rumenit al lunii. Răsuflă fericit. Încotro ar trebui să se îndrepte acum, în miez de noapte? Cine va catadicsi să se trezească din somn pentru el, ca să-i dea ceva
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
deștept a reușit repede să își ridice casa și să își întemeieze o gospodărie frumoasă. Ba, le-a ajutat și pe surori, doar cu bătrânul nu prea a putut s-o scoată la cale și moartea l-a găsit în șanțul străzi, într-o noapte de decembrie, spre rușinea familiei. Doar că oamenii uită repede, așa că totul se pierduse în negura timpului ca și cum nu ar fii fost. Acum, la începutul anilor șaizeci, nu avea de ce să se plângă, ajunsese maistru la
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
frica trăsnetului. Când totul se liniștea ieșeam pe uliță, iar a simți mirosul uliței, al grădinilor, al satului, după ploaie, este o experiență unică. În lumea modernă, 100% betonată, homo sapiens nici nu bănuiește câte plăceri îi sunt refuzate. Prin șanțurile pline de apă, ne bălăceam fără frica de a ne răni, strigam, cântam, râdeam ... Acesta era raiul pe pământ. Cu patru ani înainte de nașterea mea, părinții mi-au adus pe lume o soră. Ca si mine, învățătoare de profesie, știu
NOU ŞI UNIC ÎN FLANDRA – CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ. IOANA CHIRIŢĂ DUCE ROMÂNISMUL ÎN BELGIA de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363065_a_364394]
-
ceea ce citesc. Comentariile par de prisos într-o republică proletcultistă cu 42% analfabeți funcțional. Așa că mai bine să se voteze la fel ca în ultimii 70 de ani și să trăim în coada Europei civilizate, cârcotind non stop pe marginea șanțului ca lelea Safta! * Toate bune!?! P.S. Vrei tabelete? Ia de aici http://blogulluigabu.blogspot.ro/ Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O rezolvăm împreună. Trimite mai departe! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică! ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu
TABLETA DE WEEKEND (162): REGALIŞTI VERSUS REPUBLICANI PROLECULTIŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368462_a_369791]
-
o lume ciudată în care a lucra cu mâna nu-i așa, este jignitor. A se lucra cu mintea este ceea ce toată lumea dorește să obțină. Dorințe exprimate de genul aș vrea să devin: olar, sculptor, pictor, fierar, potcovar, să sap șanțuri, gunoier, brancadier, fierar betonist, lucrător la cariera de piatră, postaș, curier, vânzător, casier, debarasator, pantofar, geamgiu și exemplele pot continua numai sunt astăzi țeluri în viață ci meserii ce se fac vrând nevrând de către cei ce numai au alternative. Astăzi
MÂNA ŞI MINTEA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367976_a_369305]
-
zărește casa scufundată într-o liniște nefirească - animalele dorm la umbra deasă a pomilor iar păsările se scaldă în țărînă. Bunica a pregătit arămia cea mare (cât zece găleți la un loc) și-a așezat-o pe pirostrii deasupra unui șanț plin cu lemne de ulm și de fag. Spre seară-și cheamă vecinii la clacă. A pregătit plăcinte și mai are vin din vechea recoltă. Înarmate cu lingri din tinichea si căldări din aramă, femeile au sosit și sunt gata
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
Și mama mi-a spus: „Rodica, eu nu vreau să divorțez pentru că vreau să rămân credincioasă Domnului. Nu vreau să divorțez pentru că eu nu-mi doresc ca atunci când vei veni de la școală, să-l vezi pe tatăl tău pe marginea șanțului. Nu-mi doresc ca atunci când vei fi la școală, oamenii să întrebe ‘Ce fac părinții tăi?' și tu să spui: ‘Părinții mei sunt despărțiți.” Am fost copleșită de credincioșia mamei mele. M-am hotărât înaintea Domnului și-am zis: „Doamne
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
15-20 metri lățime și aproape tot pe-atâta de adânc. Privind de-a lungul acestei albii fără râu, orientată nord-sud, cine avea ceva cunoștințe geografice fugea repede cu mintea la celebrele canioane americane, păstrând proporția, desigur. Era aici, de fapt, șanțul antitanc, săpat (după informațiile domnului Hâra), neverosimil, de mâinile premilitarilor, cică ajutați și de un megautilaj de factură germană. Dr. V. Șoimaru m-a supus calvarului de a coborî pe fundul șanțului ca să mă folosească drept reper comparativ pentru contrastul
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
americane, păstrând proporția, desigur. Era aici, de fapt, șanțul antitanc, săpat (după informațiile domnului Hâra), neverosimil, de mâinile premilitarilor, cică ajutați și de un megautilaj de factură germană. Dr. V. Șoimaru m-a supus calvarului de a coborî pe fundul șanțului ca să mă folosească drept reper comparativ pentru contrastul dintre statura mea liliputană și anvergura acestui artificiu tactic, specific războiului. Să fi oprit această prăpastie artificială celebrul tanc T-34, de 26 tone, lung de 6,68 metri, lat de 3
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
de oțel i s-a opus această stavilă. Dar e foarte probabil că, în compensație, chiar el, tancul T-34 (despre care se spune că e arma care a câștigat războiul), va fi spulberat fortificațiile de beton armat de dincolo de șanțul antitanc. S-a întâmplat asta, probabil, în ultimul act al Bătăliei Moldovei, pe segmentul de front Ruginoasa-Târgu Frumos, căci în aprilie-mai, în luptele din arealul orașului Tg. Frumos, în jur de 350 de tancuri sovietice au fost scoase din luptă
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
pe obraz, ușor, ușor, oprindu-se pe buzele-i tremurânde. „Leul” a lăsat mâna în jos, abia nimerind să-și strecoare palma în buzunarul pantalonilor de firmă. S-a întors la birou. Parcă intrase la apă, se chircise dintr-o dată. Șanțurile de pe frunte se adânciseră și mai tare. A deschis seiful. Nu mai avea vlagă în el, toate mișcările le făcea cu încetinitorul. A pus bancnota de o sută de lei pe masă. Și-a cuprins capul cu amândouă mâinile ca și cum
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
cuvinte la care nu m-aș fi gândit vreodată înainte. De multe ori am vrut să-ți scriu, dar n-am putut. Mă simt ca un prizonier purtat în lanțuri. Cu ochii mici și nebăgat niciodată în seamă. Dormeam prin șanțuri. Credeai că aici jos totul e bine? N-am văzut niciodată frumosul promis. Pământul tău duce lipsă de virgine. Tu ce credeai? Sper să primești acest mesaj cât mai curând căci nu mai pot să rezist... simt că o să pierd
EPISTOLĂ de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367600_a_368929]
-
cuvinte la care nu m-aș fi gândit vreodată înainte. De multe ori am vrut să-ți scriu, dar n-am putut. Mă simt ca un prizonier purtat în lanțuri. Cu ochii mici și nebăgat niciodată în seamă. Dormeam prin șanțuri. Credeai că aici jos totul e bine? N-am văzut niciodată frumosul promis. Pământul tău duce lipsă de virgine. Tu ce credeai? Citește mai mult EpistolăDouă decenii de viață mi-autrebuit ca să-ți scriu.Știu că e târziu, e seară șilumânarea
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
mă rezum la aceste cuvintela care nu m-aș figândit vreodată înainte.De multe ori am vrut să-ți scriu, dar n-am putut. Mă simt ca unprizonier purtat în lanțuri. Cu ochii mici șinebăgat niciodată în seamă. Dormeam prin șanțuri.Credeai că aici jos totul e bine? N-am văzut niciodatăfrumosul promis. Pământul tău duce lipsăde virgine. Tu ce credeai?... XIII. EA ESTE..., de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016. Ea este... Acoperit de
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
Ionel, unchiul, mai exact, venit în vizită din satul vecin, Frățilești! - Nenea Ionele, ce-i cu matale, bre? Mă trezești cu noaptea-n cap? Nu ți-a fost frică, bre, să vii pe vremea asta? Dacă ai fi căzut în șanț, acolo rămâneai, statuie, până în primăvară! - Cu noaptea-n cap? Haaaa-ha-haaaa, auzi la el, acum se face unșpe și el zice că-i dimineață! - Unșpe? La naiba! Sar din pat și încep să dârdăi, cu mâinile bâjbâind după pantaloni, pulover, căciulă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
bipedă, ceea ce se întâmla foarte rar. Dar când îmbrățișa prietenește pământul, doborât de visele încâlcite ale alcoolului, uneori era așa de greu de detectat încât foarte multi consăteni povesteau că au călcat efectiv pe el, pe marginea drumului sau prin șanțuri, fapt care le-a afecat bunul mers al inimii fiecăruia. Diferența asta de constituție, dintre părinți și progenitură, nu a scăpat nedectată serviciilor secrete sătești, care, întrunite în ședință comună, și-au propus, în unanimitate, să rezolve misterul și să
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Indiferent care aliați: „Dimineața am ajuns pe Valea Tazlăului, lângă Buhuși, dar am fost ajunși din urmă de o unitate sovietică cu foarte mulți militari călare, au trecut în lungul coloanei și ne-au somat să aruncăm toate armele în șanț. Colonelul Ciochină a încercat să explice că de acum luptăm alături de ei împotriva nemților, dar i s-a vorbit foarte urât, rușii l-au luat cu ei la Roman, unde era punctul lor de comandă, de unde colonelul Ciochină a dispărut
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]