2,811 matches
-
scurgându-i-se din ghete și de pe pantaloni. Lăsă undița din mână, se mută mai la umbră și-și scoase sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră era răcoare, cum stătea pe buștean. Își scoase o țigară și Încercă să aprindă un băț de chibrit. Chibritul intra-n lemn, lăsând o dâră mică. Se aplecă peste buștean până găsi un loc mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse cineva. M-am uitat să văd cine vorbise. Era unul dintre albi. Purta pantaloni din piele de cerb și cizme de cauciuc, ca tăietorii de lemne, și, ca și restul tipilor, avea o cămașă-n carouri, Însă nu purta șapcă; fața Îi era albă și mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba da, sigur, spusei, Închizând ușa. — Mulțumesc, spuse. Unul dintre bărbați chicoti. — Ai mai avut de-a face vreodată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
celor mai lenți. Când s-a adunat În sfârșit toată lumea, domnișoara Rong a Început să numere capetele: doamna de culoare, bărbatul plinuț, bărbatul Înalt cu coadă de cal, fata pupăcioasă, bărbatul care a băut prea multe beri, cei trei cu șepci de baseball, alți doi cu pălării de soare, și așa mai departe până a ajuns la unsprezece, moment În care a trebuit s-o ia de la capăt. Într-un final, i-au ieșit doisprezece. I-a făcut semn șoferului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un pulover subțire fiind suficiente, asta, desigur, În cazul În care nu sunteți o persoană ca Heidi, care preferă straturile: vestă impermeabilă din goretex, pantaloni din polar, cămașă pretratată cu factor de protecție solară 30 și substanță Împotriva țânțarilor, o șapcă ce reține căldura și o pătură din material special foarte ușor cântărind mai puțin de o sută de grame - cu alte cuvinte, un arsenal compact de Îmbrăcăminte de ultimă tehnologie cu care să poată face față oricărui tip de condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
registru imens și apoi copiate, tot de mână, Într-un alt registru identic. Birocrația de dinainte de apariția calculatoarelor, a indigoului chiar, În toată splendoarea ei. Dumnezeule, ar putea dura ore Întregi, Își zise Bennie. Esmé Își pusese cățelușa Într-o șapcă unde micuța dormea dusă, cu burtica plină de fiertură de orez. Marlena avea o eșarfă pregătită În caz că noua lor Încărcătură canină trebuia ascunsă de autorități. De fapt, nu avea de ce să-și facă griji. În Birmania, câinii nu sunt considerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doisprezece ani. O doamnă de culoare, mai Înaltă, Îmbrăcată Într-un caftan lung, care pășește ca o regină africană. Mai era și un băiat adolescent, care pare asiatic, pentru că și este pe jumătate, iar ceilalți, păi, americani tipici... Înalți, cu șepci de baseball. I-ați văzut? Spuneți-mi. Bărbatul traduse rapid pentru grup. — Întreabă dacă am văzut turiști chinezi, femei și copii, care arată ca niște americani. La care cu toții răspunseră În cor: nu. —Mda, Îmi imaginam, spuse Harry. Tăcu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În care era cazat la hotelul Pagoda de Aur, auzi două bătăi scurte În ușă. Room-service? Ce rapizi fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un longyin ponosit, cu șapca albă a angajaților hotelului, dar fără sacoul apretat și mănușile albe. Bărbatul Îi Înmână un pachet mic Învelit În pânză albă. Fără ca Harry s-o știe, acest pachet Îi parvenise prin aceeași rețea care-l ajutase pe Pată Neagră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o tabără de refugiați de la granița cu Thailanda. Pregătindu-se pentru moarte, și-au Început periplul spre graniță Îmbrăcați cu ce aveau mai bun, articole primite anterior de la emisiune: tricouri de la spray-ul pentru țânțari Bugger-Off, jeanși de la Ripped & Ready, șepci de baseball de la Global News Network. Bunicile purtau șalurile cântătoare. La controalele medicale, doctorii din tabără au conchis că gemenii Loot și Bootie nu aveau șapte sau opt ani, așa cum crezuseră prietenii mei, ci doisprezece, dar procesul de creștere fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a fost o distanță mică, cel mult cincizeci de metri. Câtăva vreme după atac îmi venea să arunc tot ce era în jurul meu. Cred că din cauza depresiei. De obicei țin la obiectele mele, încă mai păstram penarul din școala primară, șapca de la uniformă. Voiam să scap de toate. Voiam să dau toți bonsaii, care fuseseră sufletul meu până atunci. Nu mai vedeam și m-am gândit că ar fi patetic să mor acolo. Și la spital țipam din toate puterile: «Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de nea. Pe trotuar. Am intrat un pic la metrou să văd ce se întâmplă. Am coborât două sau trei scări. Erau persoane care stăteau întinse cu capul pe scări. Unele stăteau întinse, altele chircite. Un observator căruia îi căzuse șapca pe jos striga sfâșietor: «Mă doare! Mă doare!» Un alt bărbat țipa: «Ochii mei! Ochii mei! Să facem ceva!» Habar nu aveam ce se întâmplase. M-am întos la suprafață și, pe lângă Banca Sanwa, am zărit o fată care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii lui Nikolai încercau, probabil, să străpungă zidul opac al ceții. Sau poate ochii lui erau închiși. Obișnuia să mai doarmă în timpul cursei, lăsând caii să aleagă singuri drumul. Cu siguranță, auziseră și ei propunerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii lui Nikolai încercau, probabil, să străpungă zidul opac al ceții. Sau poate ochii lui erau închiși. Obișnuia să mai doarmă în timpul cursei, lăsând caii să aleagă singuri drumul. Cu siguranță, auziseră și ei propunerea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock-uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință". Sistem infailibil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se întoarcă spre vorbitor. Dar a stins motorul și a coborât din mașină, trântind în urma lui ușa grea a limuzinei. Era un tip șleampăt, îndesat ca un taur, îmbrăcat parțial în livrea de șofer: un costum de serj negru, fără șapcă. A străbătut agale și nonșalant, ca să nu spun insolent, cei câțiva pași până la intersecția în care dirija atotputernicul polițist. Cei doi au rămas la taclale un timp infinit. (Am auzit-o pe doamna de onoare scoțând un geamăt în spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din undiță, simte o durere puternică în buza de jos, apoi uită de toată povestea până ajunge acasă și descoperă că peștele încă viu, lăsat într-un vas cu apă, poartă o șepcuță albastră, cu insigna școlii băiatului, aidoma cu șapca acestuia și, în interiorul ei, își găsește cusut propriul nume.) Din acea dimineață, Seymour a rămas permanent prins în mreje. Pe când avea paisprezece ani, vreo doi din familia noastră îi scotoceau mereu buzunarele jachetelor și canadienelor în căutarea a ceva valoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În partea dreaptă, iar pe cei răi În partea stângă. Bătrâna aștepta să audă revărsându-se din cer trâmbițele Apocalipsei de atunci și de acum, dar, În loc de goarne, lângă mormântul ce se afla sub ea apăru un preot cu o șapcă trasă pe ureche, care, cădelnițând peste „sicriu“, cânta „Doamne, miluiește“ În ritm de cazacioc. Îl acompania din dreapta o armonică, iar din stânga o arătare ciudată, clătinându-se pe picioroange, Înarmată În mâna dreaptă cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
văzut acolo Îndeaproape și Îngerii, și demonii Îmbrăcați În odăjdii preoțești chinuind sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon Niconorovici, alături de preceptorul Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și toamna. Unchiul pleca odată cu păsările călătoare, se urca În căruță, apoi În tren, adunând atâtea bagaje, Încât nevastă-sa nu mai Încăpea În compartiment și trebuia să călătorească pe scară. Îndepărtându-se, făceau semne de rămas-bun, fluturându-și tustrei șepcile pe fereastră: unchiul Pancratie, cu ochii săi veșnic uzi, Tigru și Eufrat, tunși la chelieși cu insignele de pionier la piept. Sofronia pe scară, agitând din mâini ca din niște snopi. Abia când locomotiva se punea În mișcare, profitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Femeile și-au plecat neputincioase capetele În piept. „Bărbații voștri, au zis tovarășii, s-au dovedit a fi nu numai lași, ci și trădători de patrie... Semnați aici și pentru ei...“ „Dacă semnăm, Îi veți ierta?“ „Îi vom ierta, răspunseră șepcile de piele, punându-și revolvere pe masă... Însă cu o condiție, adăugară ele, aprinzându-și câte o țigară În colțul gurii. Să vă lepădați de Dumnezeul vostru fals, la care vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască un om pe patul de moarte. — Și Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc. Angela purta o șapcă hazlie pe cap care se asorta cu alb-negrul Încălțărilor. Acum că stătea cu capul plecat, Sammler remarcă nasturele din piele Întoarsă de la care porneau razele făcute de cute. — Pentru o vreme, da, cred, spuse ea. Eisen i-a făcut tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
America. Nu avea nevoie chiar de atât de multe informații. Dar mai bine un surplus decât ignoranță. Atât SUA cât și URSS erau, pentru Sammler, proiecte utopice. Acolo, În Est, accentul se punea pe bunuri de nivel scăzut, pe pantofi, șepci, pompe de chiuvetă și ligheane de tinichea pentru țărani și muncitori. Aici se punea pe anumite privilegii și plăceri. Aici pe scăldatul gol În apele paradisului et cetera. Dar Întotdeauna o anumită disperare care sublinia plăcerea, moartea așezată Înăuntrul capsulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ei moale și greoaie era Îmbrăcată Într-unul dintre nenumăratele costume. Picioarele, dezvelite până În partea de sus a coapselor, erau Într-adevăr foarte puternice, aproape grosolane. Fața Îi era În acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele. Când se desprinse de scaunul de plastic, iar seara era chiar caldă, se Împrăștie un iz. Comedie joasă și seriozitate Înaltă deopotrivă. Zeiță și majoretă. Marea Păcătoasă! Ce afront pentru Elya. Ce supraevaluare. Ce confuzie atroce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Comedie joasă și seriozitate Înaltă deopotrivă. Zeiță și majoretă. Marea Păcătoasă! Ce afront pentru Elya. Ce supraevaluare. Ce confuzie atroce de sentimente. Angela era nemulțumită de Sammler. Plecă din salon. Pe când ieșea, Sammler Își aminti unde văzuse ultima oară o șapcă cum avea ea. În Israel - În timpul Războiului de Șase Zile o văzuse. Văzuse. Era ca și cum participase - printre alți spectatori. Sosit Într-o mașină puternică pe o Înălțime În fața muntelui Hermon, unde avea loc o bătălie de tancuri, fusese unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte bine să fi venit de pe Carnaby Street sau King’s Road cu pantofii lor cu barete, fustele mini și genele false. Erau Într-adevăr englezoaice, căci domnul Sammler le auzise vorbind, iar una dintre ele purta exact genul de șapcă micuță cum avea și Angela, pepit. Tinerele nu aveau nici cea mai vagă idee unde se aflau, ce se Întâmpla acolo, se certaseră cu iubiții lor, care stăteau acum Întinși pe burtă În mijlocul drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte utili Într-o situație de criză. Sammler urma să-și trimită rapoartele demodate domnului Jerzy Zhelonski la Londra spre a fi citite de un public polonez foarte amestecat. Domnul Sammler n-avea ce căuta, la vârsta lui, cu o șapcă albă și o jachetă În dungi din bumbac indian, să meargă Într-un autobuz de presă În spatele acelor tancuri către Gaza, spre Al Arish și mai departe. Dar reușise asta de unul singur. Nu era nimic accidental apropo de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]