1,367 matches
-
lasă periodizată pentru că nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28) „Acest om știa să
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
în zona tradiții ale meșteșugului pietrei sculptate ne îndeamnă să-l socotim pe Niculae Popa creator „tipic” de artă naivă, dar nu putem să nu surprindem în creația sa penetrația unor elemente de spectacol popular, de umor, de grotesc, de șarjă, prezente în tradiția obiceiurilor de iarnă.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 20) „Nicolae Popa, răsfățat de către unii mai ales pentru primitivismul creației sale, contestat ori doar neînțeles de către cei ce nu acordă prea mare
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
parte, P. este apreciată de Tudor Arghezi (pentru „pana, îndrăzneala și sinceritățile” cu care a scris o „povestire vie”), de Lucian Boz (pentru „vioiciunea și ochiul ascuțit”, ce îi permit să realizeze, cu un “condei acid”, „o vie și susținută șarjă contra politicienilor”) și de Nicolae Roșu (care constată „un spirit de vrajbă cu lumea înconjurătoare”, dublat de o capacitate de observație riguroasă, valorificată într-o „narațiune bine dozată, concentrată și desfășurată progresiv în volute de ironie tăioasă”); pe de alta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar șarja se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu funcție degradantă", iar șarja se suprapune peste ideea de pastișă satirică, în genul À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm că "pastișa este imitația în regim ludic, a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
satirică, în genul À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm că "pastișa este imitația în regim ludic, a cărei funcție dominantă este purul divertisment; șarja este regimul satiric, a cărui funcție dominantă este deriziunea; la forgerie 59 este imitația în regim serios, a cărei funcție dominantă este continuarea sau extensia unei realizări literare preexistente"60. Enumerarea de mai sus ne apare necesară întrucât ea scoate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
blestem, un șir de nenorociri (atentate, crime), dar totodată determină importante mutații în cugetul personajului principal, Lisandru, care se pune, mai naiv sau mai orientat, în slujba „adevărului”, așa cum înțelege el lucrurile și cum, de la o vreme, îi dictează conștiința. Șarje ironice vizează un ipochimen, procurorul, ițit parcă din maculatura realismului socialist, dar, așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
la pat, ca eroinele lui Poe, de capriciile unei boli nervoase necunoscute. Asemenea lui Dorian Gray, Lucu Silion se prăbușește brusc, finalul romanului, previzibil și tranșant până la proiecția în epură, prilejuindu-i lui V. distanțarea ironică de rețetă într-o șarjă caricaturală, amintind de atitudinea începuturilor sale literare. Așa cum se întâmplă cu întreaga operă, valoarea scrierii nu stă în intriga de roman-foileton, superficială și senzațională, ci în construcția fragmentară și relativ autonomă a episoadelor, care facilitează întâlnirea, în „mici nuclee poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
al memoriei afective, narațiunea este sincopata, planul interiorității îl înglobează pe acela exterior. Lumea provinciala apare configurata de o privire proaspătă, într-o gamă de înfățișări tratate în registrul observației realiste, în cel al reveriei juvenile sau în cel al șarjei caricaturale. Interesantă este, tipologic, „existența celor trei tineri «furioși»” (Cornel Regman), creionați cu dezinvoltura. O carte de povești și povestiri morale, Nufărul alb (1982), preceda alt grup de române: Urmașii lui Euclid (1986), explorare epica a mediului școlar din Brașovul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
1997; Antologia umorului românesc, vol. I: Epigrama clasicilor, București, 1998; Mihai Sălcuțan, Viața ca o epigramă, pref. George Corbu, București, 1999; Versuri pentru fiecare despre soare și ninsoare, București, 1999 (în colaborare cu Liana Pârjol-Săvulescu); En garde! (Antologie de dueluri, șarje și comentarii epigramatice), pref. George Corbu, Ploiești, 2001 (în colaborare cu Valerian Lică); Versuri pestrițe pentru grădinițe, București, 2001; Cei trei magnifici: Cincinat, Ion și Mircea Pavelescu, Râmnicu Sărat, 2002 (în colaborare cu George Corbu și Mihai Sălcuțan); Epigramiști români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
la anii 1832 și 1822 ia în râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă cu alfabet latin, franțuzismul. Având meritul întâietății în dramaturgia românească de inspirație istorică, piesa Mihul. O trăsătură din rezbelul lui Ștefan cel Mare cu Matei Corvin, regele Ungariei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul Mare, unde, într-un decor de amprentă sadoveniană, un june trăiește emoțiile învălmășite ale unei îmbrățișări de inițiere. Mai puțin îi izbutește prozatorului șarja, lucrată în pastă groasă. Aceeași atmosferă în Orașul din amintire (1944). Pecetluit de inerții maligne, sfâșiat de contraste, Chișinăul pare „cel mai trist oraș din lume”. În descrierea alert monografică a urbei se insinuează și sugestia poetică, D. - care, fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
După proprietățile organoleptice și proprietățile fizico-chimice, glucoza lichidă se împarte în două calități : de calitate superioară și de calitatea I. Reguli pentru verificarea calității Verificarea calității se face pe loturi, prin lot se înțelege cantitatea de glucoză rezultată dintr-o șarjă. Verificarea calității se face prin : examinarea ambalarii și marcării, examenul organoleptic și fizico-chimic. Mostra se împarte în două probe aproximativ egale, care se ambalează în borcane de sticlă. Borcanele vor fi sigilate și etichetate. Pe etichete se vor înscrie următoarele
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
privind activitatea sindicatelor provoacă mari nemulțumiri care se manifestă În Capitală la Începutul anului 1902. La 12/25 februarie 1902 s-a ajuns chiar la confruntări violente Între manifestanți și armată În fața sediului Camerei Deputaților din dealul Mitropoliei și doar șarjele cavaleriei au putut să disperseze mulțimea. Au fost operate numeroase arestări, peste 150 . Carol I scrie surorii sale, Maria de Flandra, la 20 februarie/5 martie 1902: „Camerele noastre discută momentan legi care conțin mult material exploziv și Bucureștiul (căci
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră a lui Béranger. Dintre satirele sale, între care câteva sugestive șarje caricaturale, se detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii. B. a mai compus fabule, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
de noroi, / moartea înșiră mărgele spre noi.” Bogat reprezentată este și erotica, pasional-carnală, dar și angelică, spiritualizată, în cheie elegiacă (Fecioară în negru). Întreagă această orientare lirică e deturnată după 1946, când D. devine unul dintre heralzii realismului socialist. Prima șarjă (1950) și celelalte volume, încununate cu mari premii oficiale, cântă retoric revoluțiile, comunismul, pacea, asaltul cosmosului (succesele sovieticilor), figuri din istoria națională, patria. În mare măsură ratate artistic, aceste versificări de ocazie lasă, pe alocuri, la vedere pe poetul cântător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
ruși, din proza lui John Steinbeck și H. G. Wells, el însuși încercându-se în povestirea SF, însă fără succes notabil. SCRIERI: Gânduri prăfuite, Brăila, 1936; Rugă de ateu, Brăila, 1938; Înger condeier, București,1939; Edgar Allan Poe, București, 1940; Prima șarjă, București,1950; Stelele păcii, București,1952; Războiul, București, 1954; Tudor din Vladimiri, București, 1954; Pe struna fulgerelor, București, 1955; Versuri alese, București, 1956; Odă pământului meu, București, 1957; Pe drumuri nesfârșite, București, 1958; Întoarcerea armelor, București, 1959; Poveștile bălții, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
viața cotidiană, a cărei banalitate este caricaturizată. Intervenția unei breșe în monotonia existenței - prin intermediul unui element ce sparge tiparul rutinei - provoacă degringoladă, răstoarnă scara așa-ziselor valori, percutează ansamblul stereotipiilor care dau suport traiului de zi cu zi. Efectul de șarjă vine și din studiul de caractere, a căror dominantă, amplificată, ridiculizată, face evident contrastul dintre aparență și esență (Vrăbioiul alb, Trombonul misterios, Jertfa laudei ș.a.). Socialul, politicul intră deopotrivă sub lupa scriitorului, orice amănunt, la prima vedere banal, lipsit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
câteva amintiri sau medalioane literare: Nicu Gane, Jean Moréas de Ludovic Dauș, Glasul orașelor de Victor Eftimiu (despre poetul simbolist belgian Émile Verhaeren), C. A. Rosetti (la centenarul nașterii sale) de Ion Th. Florescu. Textele rubricilor „Cronica rimată” (parodii și șarje amicale), „Oițe negre” și „Note politice” sunt scrise tot de Ion Th. Florescu, care semnează cu pseudonimul Bucur Ciobanul. Cugetări despre nerozie, un dicționar umoristic (Din dicționarul intelectualilor) dă Sofronie Ivanovici. Alți colaboratori: E. Sperantia, Caton Theodorian, George I. Stratulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
diagrame. - Rebutarea prin fisurare a lingourilor deoarece se încălzesc după diagrame de încălzire necorespunzătoare sau nu respectă regimul termic prescris; - Imposibilitatea conducerii cuptorului pentru realizarea diagramei de încălzire prescrise a lingoului, deoarece nu există diagrame de încălzire a cuptorului corespunzătoare șarjei ce se încălzește; - Neefectuarea operațiilor de control a funcționării și etanșeității cuptoarelor. În urma studiului realizat s-au constatat următoarele aspecte privind exploatarea rațională a cuptoarelor de încălzire: 1 - Reducerea la minim a cantității de “aer fals”. Prezența acestuia conduce la
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Caţarschi Vasile, Caţarschi Smaranda () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92837]
-
evita printr-o programare judicioasă a încărcăturii și utilizării unor diagrame de încălzire a cuptorului care să țină cont atât de diagrama prescrisă de încălzire cât și de parametrii geometrici ai radiației din incinta cuptorului ce se modifică în funcție de geometria șarjei supuse procesului. 5 - Corelarea tehnologiei de încălzire cu cea de forjare Prin așezarea necorespunzătoare a încărcăturii pe vatră, de multe ori în vrac, fără a se ține seama de succesiunea operațiilor de forjare, sunt necesare manevre inutile de semifabricate calde
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Caţarschi Vasile, Caţarschi Smaranda () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92837]
-
imaginația sa spiritele, cum este cel al Galei, ai cărei ochi se transformă în arcadele clădirii din spatele ei. Alte imagini invită la lecturi multiple, cum ar fi bunăoară capul unui călugăr ce se transformă, surprinzător, într-un asin (o vădită șarjă anticlericală). Caii cabrați și scenele de luptă din Spania (1938) sunt modelate după Leonardo da Vinci. Combinația lor monocromatică cu fundalul maroniu, abia schițat, și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
schingiuitul leșină. Dacă nu e dezlegat, sângele poate țâșni pe nas, pe gură și sucombarea este iminentă. Ca măsură de siguranță, un medic ia pulsul, tensiunea, cercetează starea inimii și plămânilor; în funcție de diagnostic, se scurtează sau se prelungește numărul de șarje. Oamenii, în general, nu cunosc probleme de fiziologie și nu intră în alarmă decât atunci când organismul ajunge la limita funcțională. Un medic intră în alertă la primele simptoame ale afecțiunii. Dacă nu este ancorat în Dumnezeire cu tărie, se pune
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am simțit un freamăt în tot organismul care punea în mișcare toate fibrele văzute și nevăzute ale ființei mele. Așa mi se întâmpla ori de câte ori trebuia să intru direct într-un act de înfruntare, ca un cal înainte de concurs sau de șarja de atac. Se făcuse liniște, Mihalexe s-a ridicat în picioare, mic de statură (ca și la suflet) și umflat, abia întrecând cu capul pe cei care ședeau pe scaune. Cu dezinvoltură avocățească debita tot felul de inepții, insultând trecutul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
caută cu dinadinsul să pună în contrast vechiul, ilustrat de figura odioasă a unui mare moșier, și noul, întruchipat de tineri comuniști. O melodramă, Sărutul în fața oglinzii, ia în dezbatere o temă socială. Nu lipsite de vioiciune, comediile recurg la șarja pe care o provoacă stâlcelile de rostire și încurcăturile de situații (farsa Nepotul din Giurgiu, pusă în scenă la Teatrul Național din București, 1946-1947), dezvăluie o intenție satirică (Domnul director general, reprezentată la Teatrul Giulești în 1954-1955, Calul troian) sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]