KorAP: Find »[drukola/base=șarpe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...371 >

9,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat În binecuvântata grădină a raiului, l‑a lipsit de cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
prunc, Îl zvârcolește, doar s‑o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul, creatorul cerului și al pământului, al bărbatului și al femeii, al șarpelui și al păsării, este creatorul a tot ce e viață, este cel care a Înălțat muntele deasupra mării, cel care a făcut marea, râurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
ochi, apoi Își aruncă privirea În locul unde mai Înainte se aflase (și unde ar fi trebuit deci și acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai era acolo, ci doar chinga, Încolăcită precum un șarpe, ca și colbul care se așternea domol, praful ridicat de Simon când țopăise ca un cocoș neajutorat, agitând brațele ca niște aripi ciuntite. Apoi Își ridică ușor privirea În direcția În care mulțimea Își Înălțase capul, și‑l zări iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
strângea biciul, nou‑nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vârf, din fâșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul unde se sfârșea Împletitura, ajungea un solid bici aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într‑un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și‑l Învârti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței când tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
carte Își va găsi aplicarea eficientă În luptele aprige dintre partide, fiind chiar un Îndreptar pentru fanatici, Îndeosebi din rândurile populației de origine germană. A treia ediție portugheză (Sao Paolo, 1937, pe a cărei copertă era un crucifix și un șarpe cu trei capete) poate fi considerată fundamentală: Îngrijitorul ediției apelase la documentația lui monsieur Junius, pe care se bazase și versiunea italiană a lui Preciozie din același an. Comentariile din ziare pe marginea ediției maghiare (1944), Însoțite de opiniile unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
din Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sunt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sunt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să completez, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde de el nici în gaura de șarpe. — Nu mă-nfricoșează, replică băiatul, mințind cu nerușinare. Nu m-a-nfricoșat nici în noaptea aia, nu va reuși să mă-nfricoșeze nici acuma. Dar acolo sus, pe creasta, mai-mai c-am făcut pe noi de frică, recunoscu celălalt cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
vom putea considera în afara oricărui pericol, pentru că Teatea Maó nu atacă aproape niciodată în timpul nopții. Cu toate acestea, fu o noapte lungă, plină de neliniște și tresăriri, în care nimeni nu reuși să adoarmă. Cu puțin înainte de răsărit, un uriaș șarpe de adâncime de peste un metru și jumătate contribui și el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni, care vedeau în ochii lui imenși, întunecoși și în pielea lui vâscoasa și delicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit de comportamentul tău, o să te ducă direct în inima lui, acolo unde o să navighezi fericit până la sfârșitul veacurilor. Dacă nu, o să te trimită în adâncul sau înghețat, între caracatițe și șerpi uriași... Își depărta încă o dată mâinile, înainte de a trage concluziile: Nu conteaza când sau cum mori, ci unde vei ajunge după aceea... — Și nu ți-e frică? se miră Tapú. —Frică? se miră acum interlocutorul sau. De ce să-mi fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

dar mai sus nu pot. Inima îmi bate tot mai tare și mai iute în cap. Prin fața ochilor îmi roiesc scânteile strălucitoare, mă întorc și mă uit în jos... și nu mai înțeleg nimic. O funie groasă, un fel de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
prins de cur. Din unele vene se scurge sânge, sânge roșu care pare negru sub apă, și se împrăștie din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
din micile rupturi ale pieii palide a șarpelui. Sângele se răsfiră și dispare în apă, și sub pielea subțire, alb-albăstrie, a șarpelui se zăresc cocoloașe de hrană pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese și mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
și mai mult din gaura de scurgere. Acuma e lung cam cât piciorul meu, dar tot se ține strâns de găoază. Cu încă o lovitură, am mai avansat câțiva centimetri spre o gură de aer. Încă simțind cum mă trage șarpele de cur, sunt cu doi centimetri mai aproape de libertate. Înnodate înăuntrul șarpelui se văd grăunțe de porumb și alune. Se vede o biluță portocalie, alungită și luminoasă. E genul de capsulă de vitamine babană, cât pentru un cal, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
piciorul meu, dar tot se ține strâns de găoază. Cu încă o lovitură, am mai avansat câțiva centimetri spre o gură de aer. Încă simțind cum mă trage șarpele de cur, sunt cu doi centimetri mai aproape de libertate. Înnodate înăuntrul șarpelui se văd grăunțe de porumb și alune. Se vede o biluță portocalie, alungită și luminoasă. E genul de capsulă de vitamine babană, cât pentru un cal, pe care taică-meu mă obligă s-o înghit ca să mai iau în greutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
cal, pe care taică-meu mă obligă s-o înghit ca să mai iau în greutate. Ca să obțin o bursă de fotbalist. Capsule cu supliment de fier și acizi grași omega 3. Vederea capsulei de vitamine îmi salvează viața. Nu-i șarpe. E intestinul meu gros, colonul smuls din mine. Sau, cum ar zice doctorii, „prolapsat”. Sunt mațele mele supte de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-ar putea spune că o pompă de piscină suge trei sute douăzeci de litri pe minut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-mi-se prin cur, ținând cu mâna de ce-a mai rămas, chiar și așa prima mea dorință e să-mi trag cumva costumul de baie pe mine. Doamne ferește să-mi vadă ai mei puța. Cu o mână strângând tare șarpele în jurul găoazei, cu cealaltă agăț slipul cu dungi galbene și mi-l smulg din jurul gâtului. Totuși, e imposibil să intru în el. Dacă vrei să vezi cum e să-ți atingi intestinele, cumpără niște prezervative din piele de oaie. Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

bătaie Dan n-ar fi fost mai mirat de izbucnirea ei. De ce ești așa de supărată? Am încercat să te găsesc dar nu am reușit. Ce voiai să fac? Tu ești în stare să te bagi și-n gaură de șarpe. Ce vrei, să intru după tine? Luana tremura de indignare. Ar fi vrut să fugă și să nu-i mai vorbească niciodată dar știa că Dan are dreptate. Băiatul nu s-ar fi apropiat de ușa magaziei nici să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de la C.E.C. Nu vă ridicați, indiferent ce se întâmplă, ai înțeles? Luată pe nepregătite, fetița întrebă speriată: E departe? Micuța mea, am încredere în tine. Vin cât de repede pot. Hai, așezați-vă aici! Făcut sul, covorul arăta ca un șarpe uriaș. Sanda le așeză călare la cele două capete și dispăru. În lipsa agitației din magazin fetițele ar fi putut găsi, lesne, un mod de joacă dar haosul din jur le făcu să se încleșteze de obiectul de sub ele și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]