6,670 matches
-
se spunea că avea o fiică făcută cu el și care îi semăna leit. Și el o măritase cu unul mare-mare, așa zicea lumea... Și că și Carol al doilea, dacă stăteai bine și te gândeai... Vorba primului cu care ședeam de vorbă... „Regina, cică, îl prinsese o dată... pe Feri al ei, și el spusese că glumise, era o joacă de-a lui, iar regina spusese bine Feri - ... aber mit p... desculț?... La Arad în zori, cum ajunseseră, cel ce dormise
Regele cu șapcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6278_a_7603]
-
atunci răsăreau altele care-și găseau locul în șir. Amintirea copilăriei i se contura pe zi ce trecea, devenea mai complexă prin adăugirea de umbre, obiecte, unghiuri, expresii. Dacă îi revenea în minte un scaun albastru, atunci cineva trebuia să șadă pe el și imediat și-o amintea pe maică-sa stând jos și curățând mere, sau cățelul încurcându-se între picioarele scaunului în căutarea unei mingi de tenis. Succesiunea de imagini statice căpăta forță de la toată spirala asta de mișcare
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
zărească fie și numai o clipită, în serile line, de la o distanță atât de mică, pe Carolyn dezbrăcându-se să se bage în pat. Camera lui: aproape că-și amintește tapetul, ceva mai îngălbenit deasupra radiatorului, polița lăcuită pe care ședeau ursuleții lui, coșul în care avea jucăriile mecanice, cu spițe și butuci, soldații de cauciuc și avioanele de plumb. Camera aia avea o aromă a ei, ca de mușama sau ca de vopsea de pervaz, sau ca de vanilie și
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
împlinise nouăzeci de ani, însă dădea semne de ramolisment, încurca totul... Ținea o poză veche de pe la zece ani când era o copiliță dulce și visătoare, bălăioară cu părul ce părea înălbit de soare și mai spunea că pe vremea aceea ședea la Ghimpații de Jos, unde făcuse școala primară și unde luase un premiu cu cunună în a doua primară... A rămas, casnică, văduvă, bărbatul ei murise în Primul Război Mondial, îi păstra decorățiile puse la icoană și aprindea des lumânări
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
nou nu va fi îmbelșugat. În anumite zone le țării este obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc și să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceștia să crească rumeni și sănătoși. Fetele din casă ședeau deoparte și, când cei care lucrau la tăiatul porcului nu erau atenți, furau sânge și se stropeau pe frunte ori își desenau dorințele: o inimă pentru iubire, o cruce pentru curățenie sufletească sau un pom pentru a fi roditoare. În
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
când încape pe capete nepotrivite. Primul care nu știe să poarte pălărie e domnul Goe. Îndelung potrivită, dă dintru început semne de nerăbdare. După ce, garnisită cu biletul de tren, își caută norocul în altă parte, concluzia e limpede: „parcă-i șade mai bine cu beretul”. Carevasăzică, pălăria avea un ce inoportun. Și e părăsită fără regrete. Nici doamna din Începem nu face mare caz de cerința, legitimă, de-a se descoperi într-o sală de spectacol. Moda, pe care o urmează
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
într-o rochie lungă, roz, și-a lăsat mâna pe brațul lui și l-a privit în față. După care i s-a adresat veselă; - Bună seara, Willie dragă! Camera ei era caldă și luminoasă. În fotoliul comod de lângă pat, ședea tolănită o păpușă uriașă, cu picioarele desfăcute. Stephen a încercat să-și îndemne limba să vorbească, dorind să pară degajat, în timp ce o privea cum își descheie rochia și îi urmărea mișcările ferme, deliberate, ale capului parfumat. A rămas încremenit în mijlocul
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
exercițiile din ziua respectivă! Închei cu o glumă...care nu este glumă decât pe jumătate. Nu degeaba se spune despre ardeleni că sunt oameni așezați! Se spune că un ardelean este întrebat de un prieten al său: “Ce faci bade, șezi?”. “No...șed și cuget!” a venit răspunsul.
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-meditație și echilibru (12) () [Corola-journal/Journalistic/66556_a_67881]
-
ziua respectivă! Închei cu o glumă...care nu este glumă decât pe jumătate. Nu degeaba se spune despre ardeleni că sunt oameni așezați! Se spune că un ardelean este întrebat de un prieten al său: “Ce faci bade, șezi?”. “No...șed și cuget!” a venit răspunsul.
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-meditație și echilibru (12) () [Corola-journal/Journalistic/66556_a_67881]
-
că s-a ascuns aici. - Cum așa? întrebă ea nedumerită. - Ăsta e talentul vânătorului. N-a avut unde se duce, că acolo sunt câini și soldați care scotocesc fiecare tufiș. S-au obișnuit așa și chiar fată prin buncăre. Dar șezi, șezi o clipă, o îndemnă și se așeză el primul. Ai avut o relație cu cântărețul acela arestat, nu? În toate rapoartele care mi s-au adus apare și numele tău. - A fost prietenul meu. - Nu uita că el acolo
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
s-a ascuns aici. - Cum așa? întrebă ea nedumerită. - Ăsta e talentul vânătorului. N-a avut unde se duce, că acolo sunt câini și soldați care scotocesc fiecare tufiș. S-au obișnuit așa și chiar fată prin buncăre. Dar șezi, șezi o clipă, o îndemnă și se așeză el primul. Ai avut o relație cu cântărețul acela arestat, nu? În toate rapoartele care mi s-au adus apare și numele tău. - A fost prietenul meu. - Nu uita că el acolo a
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
Observă că era plină de sânge de la căprior și că pe corp avea o mulțime de semne roșii. Aveau să se transforme în vânătăi. Erau semnele violului, ale rușinii. Își adună lucrurile, se îmbrăcă așa cum putu și ieși afară. El ședea pe o piatră, cu pușca de vânătoare pe genunchi și, când o simți în spate, o privi cu o umbră de teamă. - Du-te și dă-ți cu puțină apă pe ochi, îi spuse cu o voce nesigură. Kalina scuipă
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
lui Iorga și în imaginația scriitorului, primul strămoș direct dovedit al lui Al. Paleologu, este, așa cum știa și scriitorul, medelnicerul Mihalache Paleologu. Catagrafia boierilor Țării Românești de la 1829 îl menționează după cum urmează: „Mihail Nicolae Paleologa, n. Mitilini, 58 ani, medelnicer, șade în Buc., n-are nici o stare”ii. Cum bine observă genealogistul din document rezultă că strămoșul scriitorului s-a născut în anul 1771, iar la 9 decembrie 1832 se afla încă în viață, numele său fiind menționat într-un act
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
deznaționalizată. Ea încă nu aparține nimănui! - Cum de ai intrat cu cheia asta de la o altă casă, care nici nu mai există? - întrebă Erszika așezîndu-se pe canapeaua Louis XIV. Era solidă, de proveniență recentă, de secol XIX. A înțeles că șade pe canapeaua ei. - Era deschis. - Despre ce fel de tranzacție ai fi vrut dumneata să discutăm? - întrebă Erszika, oferindu-i galant să se așeze lîngă ea. El rîse și spuse așezîndu-se: - Cererea mea în căsătorie este încă valabilă! Apoi îi
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
cum scormonea el pe vremuri, ca psihiatru, în gunoiul public... Nelule, dragă Nelule, - și își aprinse tacticos pipa, un Brig, cu muștiucul ros, mâncat, înălbit... Și psihanalistul povesti în cele din urmă pe îndelete cum în grădina casei în care ședea vara în vacanță, la Drajna, văzuse cel mai estetic și mai groaznic lucru, pe care îl surprinse vreodată în natură... Ceva... groaznic... cumplit de estetic; sau, invers, estetic de cumplit, întrucât în existența pură totul se amestecă. Și dacă el
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
pură totul se amestecă. Și dacă el, în loc de psihiatru, ar fi fost un scriitor - unul mare de tot, - ar fi dat lumii o capodoperă scurtă și concisă. „Zi, Ghiță dragă, nu mă fierbe." Și, în fine, Ghiță a zis... Cum ședea el în grădină, într-un fotoliu de paie, dimineața, la soare, înaintea unui perete înalt și măreț de cârciumărese, petunii, crini și multe altele, spălate de roua de dimineață... Și cum cloșca de alături simțise numaidecât, din adăpostul ei de
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
red. 20 decembrie) până în 22 decembrie de teama unei „sinucideri colective”, care să coincidă cu schimbarea de era în calendarul mayaș. „Această decizie a fost luată prin consens pentru a evita orice deturnare a profeției maya”, a declarat presei Gustavo Șez, primarul din Capilla del Monte, cea mai apropiată localitate de munte. Problema este ca, după unele traduceri, ziua în care mulți cred că lumea se va sfârși, nu este 21, ci 23 decembrie 2012. „Mayașii credeau în cicluri temporale, iar
Un expert NASA susține că Sfârșitul Lumii se amână cu două zile by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65298_a_66623]
-
mai cu viață, strigă Sadedin. - Să ne întoarcem, propuse astrologul. Ne-am îndepărtat prea mult. Se întoarseră răzbind cu greu prin mulțime. În jurul focurilor, veteranii povesteau tinerilor întâmplări vitejești din războaiele trecute. În întunericul din spatele unui cort mare, câțiva oșteni ședeau lungiți pe pământ, departe de îmbulzelă. Cu capetele sprijinite pe cozile securilor, cântau o melodie dezlânată și trisă. Cronicarul auzea pentru a doua oară cântecul acela. Era, pesemne, un cântec născocit de curând undeva, la periferia imperiului, de unde veneau de
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
claritatea, în surdină, a rugăciunilor inimii. „Ceasuri băteau, șapte, din turnuri ascuțite și... catolice/ clopotele bisericilor din Brașov/ iar eu trezit din măduva adîncă a lemnului de pădure/ coboram în strada Ciocrac la no. 8/ și pănă aproape de miezul nopții/ ședeam de vorbă cu prietenul meu Blecher.” Nimic mai normal, de bună seamă, dar ce nobilă normalitate pierdută! Sănt miezuri grele, „despre viață și despre pîine”, ce-și spun cei doi prieteni care scriu unul pentru altul, încercănd să pătrundă esențialul
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
ascultă răpăitul ploii. - Mă întrebam dacă n-am putea face ceva cu decapotabilele, zice Nelson. O anume modestie și jenă îi îngroașă vorbele, astfel încât par să-i curgă de pe buze una câte una, rostogolin-du-se pe canapeaua gri, veche, pe care șade cu tunsoarea lui de rozătoare. - Cu decapotabilele? Ce să facem? - Știi, tati, nu mă face să-ți zic eu. Cumpără-le și vinde-le. La Detroit nu se mai fabrică, așa că alea vechi sunt din ce în ce mai valoroase. Pe Mustang-ul lui
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
atârnat de gât, ca o amuletă, dădea știrile... Lupte, războie, sute de mii de victime, atentate iar, în Irlanda, în Grecia, în Turcia, cutremure devastatoare, incendii catastrofale, inundații, și iar lupte crâncene în Africa, în Asia... Jos, sub noi - cum ședeam pe o blană de urs alb, vânat de nepotul entomologului - globul terestru parcă își ieșise din minți. Jos - noi fiind deasupra, la pol... A discutat apoi și despre România. Ce țară fericită! A exclamat profesorul. Ce echilibru!... Să trăiești la
La eschimoși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6469_a_7794]
-
unghiul evoluției de mai tîrziu, le consideră inițiatice și deopotrivă premonitorii: e vorba de trei stări marcate de o bucurie căreia nu-i poate găsi o cauză anume, un fel de exaltare picată din senin, la vîrsta de opt ani: „Șezînd o dată lîngă un tufiș de agrișe în floare, într-o zi de vară, s-a zămislit subit în mine, fără avertisment, - fericirea fără margini a Edenului» [...] Și, într-un anume sens, tot ce gustasem pînă atunci pălise, prin comparație. (p.
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
-i nimic, mi-am zis, mă va servi băiatul care vine din urmă. Dar m-a sărit și acesta, considerând, probabil, că nu eram clientul lui. I-am lăsat să termine operația și m-am dus în spatele avionului. Cei doi ședeau de vorbă pe ultimul rând de scaune. „Bună ziua, domnule Manolescu!, mi-a zis fata. Doriți un ziar, ceva?" N-apuc să răspund că-mi vreau porția de mâncare și-l aud pe băiat: „N-avem România literară, doar Jurnalul național
De ce n-am un jurnal secret by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6417_a_7742]
-
după aia o voi arunca... Necrofilul: Bă, tu ești nebun? Mi-ai da-o după aceea mie și as f***** pe toate părțile și de abia după aia aș arunca-o... Si stăteau ei toți uitându-se spre masochistul care ședea timid într-un colț, așteptând să zică și el ceva. Deodată se aude din colț: - Miauuu!
Bancul Zilei: La închisoare - Un sadic, un necrofil, un zoofil și un masochist by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64246_a_65571]
-
soției... În schimb, uite, pentru Mașa el este tot mai apropiat și mai drag. Nu se vedeau, însă el știa, simțea acest lucru. La fiecare nouă lovitură, la fiecare nouă înjosire, o întreba în gînd: „Mă vezi oare, Mașa?". Astfel ședea el alături de soția sa, vorbea cu ea, depănîndu-și în taină gîndurile ascunse. Deodată, sună telefonul. Acum apelurile telefonice îi descumpăneau, așa cum se întîmplă cu telegramele nocturne, vestitoare de nefericiri. - A, știu cine e. Mi s-a promis c-o să mă
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]