1,136 matches
-
Către sfârșit, am aprins bețișoare cu tămâie în trei locuri, fiecare având altă semnificație: sănătate, protecție, prosperitate. La sfârșitul ritualului, ce trebuia îndeplinit până la capăt, Shinya a cumpărat un pachet cu „șervețele” galbene pe care se afla o ideogramă aurită. „Șervețelele” ne-au fost împărțite tuturor ca, mai apoi, să le ardem și, odată cu arderea lor, să ardă și boala, supărarea și ghinioanele noastre. În curtea celui de-al doilea templu vizitat se afla un ventilator care împrăștia picături fine de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mă relaxez înainte de începerea ședinței, însă astăzi psihiatra a trecut direct la subiect și, înainte să-mi dau seama, îngrijorarea ei crescândă vizavi de „problemele mele de abuz de substanțe interzise“ au ajuns să domine conversația. Asta probabil se datora șervețelelor Kleenex pe care le consumam și în care îmi suflam cheagurile de sânge din nasul meu dureros și paradit. După care a vrut să discute despre Robby, dacă mai nutream vreun resentiment, ca apoi să sară subit la Jayne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că voi căuta un pic de ajutor și acum sunt aici și vreau să fiu ajutat, dar n-am nevoie de alte reclamații despre cum irosesc vremea altcuiva, bine? Mi-am luat un alt Kleenex și mi-am suflat nasul. Șervețelul căpătă un roșu aprins. - Și de ce ești aici, domnule Ellis? (Si de ce esti aisi, domnu Erris?) - Ei bine, am această stare de anxietate, știți, tulburări anxioase. - Vizavi de ce? - Hm...accidente de avion...teroriști... Am făcut o pauză, după care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
comunici teoria ta? - Nu-i o teorie. Își scutura capul ca o fetiță. Nu-i o teorie, Bret. Copiii n-au fost răpiți. Nu există cereri de răscumpărare. N-a fost găsit nici un cadavru. Scotoci în poșetă, apoi scoase un șervețel. Au un plan. Băieții au un plan. Cred că au planul ăsta. Dar de ce? De ce au un plan? Vreau să spun că nu există altă explicație. Poliția n-are nici un indiciu. Știi asta, Bret? N-au nimic. Ei... Am întrerupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar dacă... - Nu crezi că băieții noștri se poartă ciudat? întrebă ea, oprindu-mă. - În...ce fel? - Nu știu... Pentru că recunoscuse asta, credeam că se va relaxa și va deveni mai puțin misterioasă, dar mâinile ei fremătânde continuau să crâmpoțească șervețelul Kleenex. Sunt secretoși ...și...și...inabordabili? Formulă asta ca pe o întrebare la care trebuia să răspund, apoi să devin prizonierul propriului ei vis. - Nadine, băieții au unsprezece ani. Nu sunt actori de comedie. Cei din clasa a cincea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trecuse. - E o eternitate. - „Vara va fi întotdeauna a noastră“, zise ea visătoare, o replică faimoasă dintr-un film în care jucase - iubita misterioasă care îl părăsește pe mire la altar. - Nu pleca, am zis iarăși. Se juca cu un șervețel. Plângea. - Ce-i cu tine? Vroiam să știu. Am simțit cum mi se pleoștesc colțurile gurii. - E prima oară când mă rogi asta. Va fi ultima cină pe care o voi fi avut-o cu Jayne. Miercuri, 5 noiembrie 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Încercam să rămân calm, dar dacă aș fi crezut ceea tocmai îmi spusese mi s-ar fi făcut rău. Plânsul era amplificat de liniștea din restaurant. Rușinea a forțat rapid plânsul să înceteze. - Cenușă? Ai văzut așa ceva? Am luat un șervețel din suport și mi-am suflat nasul. Despre ce vorbești? - Unul era fermier. Celălalt avocat. Miller făcu o pauză. Ai citit jurnalul de pe site-ul unde relatam aceste două incidente? - Nu. Am înghițit în sec. Îmi pare rău. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zic trebuie să fiu acolo? M-am forțat să încetez să mai plâng și am fost surprins să constat că am avut puterea s-o fac și m-am șters la ochi și mi-am suflat nasul cu un alt șervețel. Am văzut că erau vreo zece șervețele mototolite și înșirate în fața mea. - Cât de rău poate să fie? Miller spuse următoarele: Odată am avut de-a face cu un contabil care spunea că era posedat. În după-amiaza ședinței de exorcism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
forțat să încetez să mai plâng și am fost surprins să constat că am avut puterea s-o fac și m-am șters la ochi și mi-am suflat nasul cu un alt șervețel. Am văzut că erau vreo zece șervețele mototolite și înșirate în fața mea. - Cât de rău poate să fie? Miller spuse următoarele: Odată am avut de-a face cu un contabil care spunea că era posedat. În după-amiaza ședinței de exorcism din apartamentul său a început să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
viața celor prezenți atârna anost deasupra mesei. Și curând se putea observa că un număr atât de mare de femei și bărbați erau total lipsiți de expresivitate din cauza chirurgiei plastice, o actriță ștergându-se în continuu la gură cu un șervețel ca să-și tamponeze excesul de salivă cauzat de un implant de grăsime mult prea generos pentru buzele ei. Un cactus gigantic bloca holul de la parter având cuvintele „crede-i pe sceptici“ scrijelite cu negru pe coaja verde, iar când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întoarcă acasă sau să fugă la urgență, el și-a continuat drumul, a venit la întâlnirea cu „înfometatul autor” și, stând apoi ore întregi cu piciorul rupt întins pe un scaun, pe care i se aplicau din când în când șervețele ude, mi-a făcut, probabil, cea mai detaliată și profundă analiză a textului, înțelegându-l ca nici un alt critic și dăruindu-mi - ca o altă cataplasmă sufletului meu rănit și însângerat de singurătate - entuziasmul său față de „capodopera” absolută pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
admir savurându-mi prăjitura și înghețata. Sunt însă deranjat din momentele mele de fericire de o femeie înaltă, plină cu față de româncă și nu m-am înșelat asupra etniei căci vorbește românește. Vrea să-mi dea contra-cost un pachețel de șervețele. în gând mă întreb dacă nu ar fi putut face ceva mult mai bun și mai util în România decât acest mic comerț ambulant și ilegal. Văzând însă că și eu sunt român nu mai insistă și pleacă mai departe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
1942, în ianuarie 1943 în cadrul Conferinței de la Casablanca, în decembrie 1943, la Conferința de la Moscova. Se repetă mai apăsat în mai 1944, în cadrul convorbirilor Stalin-Churchill de la Moscova (când, așa cum relatează Winston Churchil în memoriile sale, Stalin a trasat pe un șervețel de hârtie demarcația zonelor de influență ale U.R.S.S. și ale aliaților săi, în Europa), la Yalta - februarie 1945; se reiterează la San Francisco, în aprilie 1945, și la Potsdam, în iunie 1945. Cererile sovietice privitor la anexarea unui vast
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de la Tony pînă aici și mi-e frică să ies. Masa era din tuburi metalice și Ray mi-a arătat, ghidîndu-mi mîna pe sub ea, o deschizătură Într-unul din tuburi. I-am vîndut două capsule. Le-a Învelit Într-un șervețel de hîrtie și a Îndesat șervețelul În tub. - O să ies Întîi curat, dacă e să mă caute, a zis. Mi-am băut ceașca de ceai, i-am mulțumit pentru informație și am ieșit Înaintea lui. Aveam marfa Într-un pachet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e frică să ies. Masa era din tuburi metalice și Ray mi-a arătat, ghidîndu-mi mîna pe sub ea, o deschizătură Într-unul din tuburi. I-am vîndut două capsule. Le-a Învelit Într-un șervețel de hîrtie și a Îndesat șervețelul În tub. - O să ies Întîi curat, dacă e să mă caute, a zis. Mi-am băut ceașca de ceai, i-am mulțumit pentru informație și am ieșit Înaintea lui. Aveam marfa Într-un pachet de țigări și eram gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
tradiționalul „ce-o să zică lumea”. Au apărut mai târziu mai ales în orașe, nunți moderne elevate, la care la miezul nopții se distribuiau mesenilor plicuri albe pentru introducerea discretă a darului. Aici au intervenit „băieții inteligenți” care introduceau în plic șervețelul de la masă, îl închideau prin lipire și îl înmânau discret și neiscălit, nașului care pipăia voluminosul plic și mulțumea cordial aducătorului. Dar cel mai sălbatic exemplu de speculare a tradiției sub imperiul teribilei amenințări „ce-o să zică lumea”, rămân pomenile
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Cursurile de tip: „Cum să...“ nu le pun mintea la contribuție nici un pic. Cum să stai la o masă de afaceri, cum să ții furculița. Parcă ar fi o facultate pentru stewardese, pentru însoțitoare de zbor. Cum să țină chelnerul șervețelul. Mă revoltă la culme abordarea asta destul de trivială, care nu ia în calcul că un obiect nu e un simplu obiect, n-are doar o funcție utilitară. Vă rog să mă credeți. O bancnotă nu e o bancnotă și atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unui creion și a unui desen ajutător. Odată eram cu părinții la o cofetărie din zona centrală a Brăilei și pentru că mama îmi explica cum sunt poziționate străzile, să pot înțelege mai bine, mi-a dat explicațiile necesare pe un șervețel de hârtie. Așa mi-a explicat mama și rețeaua extrem de complicată de tuneluri vechi care au fost săpate de turci la aproape 10 metri adâncime, căptușite cu cărămidă roșie și care pornesc de la periferia Brăilei, oprindu-se tocmai la malul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile de spălat? Iei niște șervețele și te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm, sunteți fericita posesoare!“ Toată lumea din cartier câștigă. În toată țara e un du-te-vino de aragaze, boilere și televizoare, să înnebunești, nu alta. Oamenii și-au scos paturile în stradă și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au holbat ochii. Și aveau dreptate să caște ochii mari, ba chiar să le tremure și bărbia de mirare. Nici unul dintre călătorii obișnuiți ai tramvaiului 21 nu mai avusese ocazia să vadă un negustor de vapoare. Doar țigani care vindeau șervețele și ace din China. „Mă, Mitică - a continuat coborând amenințător vocea domnul Aron -, deranjăm lumea cu fleacuri. Te, rog, nu mă enerva. Fă exact, dar exact ce-ți spun. Du-i nevesti-mii cincizeci de mii de euroi, că are și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ce motiv aș avea să-i uit pe puștanii cu care m-am pupat? Se vede c-ai fost un băiat drăguț. Te-aș fi ținut minte precis.“ La despărțire, Vasile B. i-a strecurat în palmă un colț de șervețel cu numărul lui de telefon de la serviciu. „Dacă n-ai să mă suni, înseamnă că am trăit treizeci de ani greșit. Iar dacă nu te-aș fi reîntâlnit, aș fi trăit cu convingerea că totul a fost o închipuire de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o jumătate de oră personalitatea. Horvath își manifesta personalitatea tăind roșiile în felii perfect egale, aliniind măslinele, socotind în gând câte înghițituri trebuia să ia din pâine, ca să nu rămână chiftelele fără pâine și nici pâinea fără chiftele, apoi despăturea șervețelul de hârtie pe latura lungă a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se explică. Sub privirile hipnotizate ale celor douăzeci de proiectanți din Atelierul nr. 2, Ion Pațulea a modificat alinierea măslinelor, punându-le pe trei rânduri, a mutat roșiile în locul chiftelelor, a întors o felie de pâine cu susu-n jos, iar șervețelul l-a vârât pe jumătate sub tăviță. Când a revenit, în tăcerea istorică ce se așternuse peste planșetă, Horvath și-a privit ca o stană de piatră gustarea. În minutele care-i mai rămăseseră nu avea cum să pună toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
față și pe dos -, că numai ea poftea încă o ciorbă la supliment.“ În tinerețe, domnul Arvinte le cerea chelnerilor să-i ștampileze notele de plată de două ori, cam din aceleași motive pentru care oamenii avuți adunau la Veneția șervețele semnate de prietenii ocazionali din marile restaurante. Să fie spre aducere aminte. Oamenii bogați dădeau pe neașteptate, în fundul unui scrin Louis XV, peste șervețelele cu semnăturile unor Hemingway sau contele de Luxembourg și melancolizau la vremurile bune de odinioară, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de plată de două ori, cam din aceleași motive pentru care oamenii avuți adunau la Veneția șervețele semnate de prietenii ocazionali din marile restaurante. Să fie spre aducere aminte. Oamenii bogați dădeau pe neașteptate, în fundul unui scrin Louis XV, peste șervețelele cu semnăturile unor Hemingway sau contele de Luxembourg și melancolizau la vremurile bune de odinioară, iar domnul Arvinte scotea dintr-o cutie de pantofi de sub pat note de plată cu chifle, halbe de bere și mici de la Parcul Trandafirilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]