1,089 matches
-
expresie. Ce costume de rezervă ? — Am avut eu așa un feeling că s-ar putea Întâmpla așa ceva, spune Cyril o ușoară notă de triumf În glas, așa că am avut grijă să mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mâna lui mi s-a prins ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mare liniște, om și câine se ascunseră În cel mai apropiat tufiș, des și plin cu spini, rugi, pui de corni și măceși. Victor fu iar cuprins de nedumerire și un fel de teamă Îl cutremură. Fiori reci coborau pe șira spinării și pentru o clipă, jandarmul din el Își pierdu siguranța, apoi aceasta reveni odată cu puterea sa de concentrare. Își șterse transpirația instantanee, Încerca să analizeze Întrebându-se cine ar putea veni cu mașina la ora aceasta: pădurarul era plecat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
gunoaiele ținându-se cu mâna de nas, pentru a lua pulsul mizeriei la fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâinile lui ridicate întru-un cântec ce-mi tremură-n trup. din aripi nu mișcă, semn că așteaptă liniștit lângă lumina mea puțin ofilită. deodată, un ochi rozaliu mi se deschide în creștet. o arsură de curcubeu mă străbate pe șira spinării, două torțe în mâinile calde țiu iar în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Asta înseamnă că sunt iertat? ― Cred că da. ― Doamne, cât te iubesc, JJ, îmi spune el, punându-și brațele în jurul meu și sărutându-mă pe ceafă - singurul loc unde știe că în mod garantat îmi trimite fiori în jos pe șira spinării. Mă sprijin de el, simțindu-i mirosul, simțindu-i barba ușor nerasă cu obrazul, și-mi permit să mă simt mai bine. Brad îmi cuprinde spatele ușor, mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
intrat apoi în curte. A deschis poiata păsărilor, ușa grajdului și s-a întors la poartă, să vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun strop de viață în el, se târa ca un animal cu șira spinării ruptă pe pajiștea de dincolo de șanțul de pe marginea drumului. Scrâșnind din dinți, Todiriță l-a apostrofat: ― Dacă te mai întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dar odată internați sunt obligați să stea trei săptămâni. După care, oricine e liber să plece. Există restricții doar atunci când noi considerăm că plecarea nu ar fi în interesul persoanei respective. Povestea asta mi-a dat fiori de gheață pe șira spinării. Era un sentiment asemănător cu teama. Nu era vorba că m-ar fi deranjat să stau acolo trei săptămâni. De fapt, eu plănuisem să stau chiar două luni. Dar nu-mi plăcea tonul vocii lui. De ce trebuia să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți dădea fiori pe șira spinării. Ca și cum... ca și cum ne-am afla în prezența unei entități divine, m-am surprins meditând. Apoi, m-am simțit îngrozitor de rușinată fiindcă putusem să gândesc o asemenea porcărie new-age. Dacă nu mă supravegheam, pasul următor era să mă apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se grăbea către serviciu. — La zece și jumătate, mi-a răspuns el tresărind. — Toate? am croncănit eu. Da, a spus el clătinând din cap și aruncându-mi o privire ciudată care, în alte circumstanțe, mi-ar fi dat fiori pe șira spinării. Nu se spunea că irlandezii erau o națiune de bețivi? m-am gândit eu nedumerită. Ce fel de națiune de bețivi era aia dacă toate barurile se deschideau la zece și jumătate, când ziua era deja pe terminate? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
reveni din nou. Putea să jure că este privit. Un al șaselea simț îl punea în gardă, atenționându-l că este supravegheat. Inima începu să-i bată în piept cu putere, în timp ce un fior i se scurgea în jos pe șira spinării. Strânse cu putere în pumn creanga pe care o culesese de pe jos ca să se ajute la mers. Nu era nici prea groasă și nici suficient de lungă ca s-o poată folosi drept armă. Nu credea că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păși pe ea. Trunchiul gros se arcuia sub greutatea bătrânului, dar acesta nu părea să bage de seamă. Fără să pregete nici un moment, Toma îl urmă imediat ce acesta ajunsese pe malul celălalt. Simți un fior rece care îi cobora pe șira spinării de cum pusese piciorul dincolo, iar sub tălpi parcă pământul fremăta ușor. Calistrat îl aștepta cercetându-l atent. Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțea în pericol. Din păcate nu știa ce să facă, cum să se apere. Prima reacție era să o ia la sănătoasa dar bănuia că ar fi fost o greșeală capitală. O sudoare rece prinse a i se scurge pe șira spinării, își strânse pumnii ridicând brațele și se lipi instinctiv de Moș Calistrat. No, cum e față în față cu bestia? îl întrebă acesta aproape râzând. Nu mai ești așa viteaz, spunând că suntem robii superstițiilor, nu-i așa? Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să cheltuiască prea mult dar se îngrijise să nu lipsească nici restaurantele nici spațiile de cazare. Deși generoasă, sala de jocuri nu avea nici pe departe dimensiunile pe care le văzuse peste ocean iar automatele de joc lipseau cu desăvâr șire. Știa că europenii nu se dau în vânt după acestea. Acordase însă spații largi meselor de ruletă și Black-jack. Un loc aparte îl rezer vase jucătorilor de poker, amenajase separeuri intime dotate cu tot ce trebuie într-o aripă izolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bestia era aproape, numai când se afla ea prin preajmă se întâmpla așa ceva. Refuza totuși să creadă, una ca asta. Era încă dimineață și vâlva nu ieșea din bârlog niciodată la lumina zilei. Un fior rece i se strecură pe șira spinării, în timp ce încerca să înțeleagă ce se întâmplă. Strânse toiagul cu putere în mâini, așteptându-se să-l simtă vibrând ușor, așa cum făcea ori de câte ori vâlva se pregătea de atac. Ciudat, lumina căpătase nuanțe portocalii bătând spre roșu, de parcă soarele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate puterile atunci când Ileana îi spusese că Toma e noul paznic hotărât de zei. Nu cedase decât în momentul în care Cristi îi dovedise că poate mânui toiagul la fel de bine ca și el. Un fior rece i se scurse pe șira spinării. Oare Ileana era factorul lipsă? Scutură cu putere din cap, nu voia s-o amestece și pe ea. Nu și de data aceasta, acum era mai periculos decât atunci. În afara bestiei, acum apăruseră și basarabenii aceștia despre care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut mă trecu pe șira spinării, poate și de la vânt, dar mai mult de la gândul că poate o să ies pentru prima oară împreună cu Creața (cum începusem să-i spun Claudiei) și că o să fiu văzut de toată lumea alături de ea. Faptul că ne apelam folosind porecle
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
austriac de-al lor. Aici, sub cetate au fost spânzurați nouă, patru din ei fiind împușcați într-o mină fără să mai poată privi pentru ultima oară soarele... Umbre se tot mișcau peste ziduri și fiori reci mă treceau pe șira spinării. Moartea mă îngrozea și atunci m-am gândit iarăși la ea. Creața părea că zâmbește, dar ochii ei îmi ocoleau privirea. Umbra profilului ei caraghios și atât de drag mie se estompa sub valurile spumegânde și negre ale Mureșului
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o făcea din reflex sau se implica uneori sufletește. Mă derutau mângâierile ei de pe urmă, când Creața trecea de noi și reveneam la normal. Abia de avea putere să-și dezlipească mâinile de pe fața mea. Mă treceau fiori necunoscuți pe șira spinării și pielea mi se făcea ca de găină. Ea mă privea și nu știu ce simțea în acele momente fiindcă eu mă rușinam și preferam să țin ochii închiși, de parcă numai așa puteam să mă ascund. Poate că-i era milă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se tot părea că altceva voia să mă întrebe. Îi pot vedea chiar și cu ochii închiși, mă lăudam și ea îmi trecea mâna prin păr desenând mici rotocoale cu degetele ei de pianist. Mii de fiori mă treceau pe șira spinării și prin toți porii, alcoolul căuta să iasă, lăsând în urmă miros de stătut și de sudoare. Tu ai iubit până să vii aici la școală? Îți poartă dorul careva acasă? Te poartă cineva în vis? Nu știam cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ea cu mâna, îmi mușcă buzele așa de sălbatic, încît era cât p-aci să țip de durere. Apoi rosti crispat la urechea mea: ― Vreau să-ți intru în sânge, pricepi? În clipa aceea m-a trecut un fior prin șira spinării. Cert, Mihaela avea o sublimă forță de a iubi și această forță mă împiedica să respir alt aer decât al ei, să mă simt la locul meu altundeva decât în zona ei de atracție, să trăiesc altfel decât prin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-ar trebui să fie hărțuit de grija zilei de mâine. Hrana, să zicem c-o scoate el, de bine de rău. Dar dacă-i mai pui pe cap și chiria, tare mi-i frică să nu i se moaie șira spinării. D-aia m-am hotărit să vă fac o căsuță. Să fie a voastră, s-o stăpâniți sănătoși și să nu vă mai bateți capul cu chiria. Că o căsuță e mare lucru, băiete! Eram gata să-l îmbrățișez
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
apoi m-am speriat și din cauza întâmplării din pădure. Am încercat să fug și nu am putut, picioarele parcă erau de plumb, urechile mi s-au înfundat, abia de mai auzeam, gura îmi era uscată, îmi era frig cumplit, pe șira spinării curgea o transpirație rece. În această stare, cu greu am ajuns acasă. Mama s-a speriat foarte tare și imediat după ce a ascultat de cele întâmplate, a luat măsurile care-i erau la îndemână frecții, băi cu plante și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva mai mult, spre a slăbi cearta. Dimpotrivă, cu excepția momentului când îi spusese Victoriei să se liniștească, el o hrănise cât putu. Acum, însă, se îngrozi deodată și fu copleșit, doar într-o singură clipă, de fiori reci pe toată șira spinării. Dacă, pentru cititor, poate, această bruscă răsturnare de situație pare foarte curioasă și întrucâtva improbabilă, pentru tânărul meu erou, ei bine, era un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu greu putea ști exact
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de înger transformat în pisic. Oricât l-aș mângâia, niciodată nu se plictisește. Dacă mă opresc, întinde capul spre mine ca să-l mângâi mai departe și palpită întreg de voluptate când mâna mea se prelinge de la cap, de-a lungul șirei spinării. Cred că, indiferent de unele trăsături comune, fiecare pisică își are caracterul ei, care evoluează și el. Totul este să o privești mereu cu atenție. Muzica nu face nici o impresie asupra lui Ahmed. Pot să pun în mijlocul somnului lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe Hideyoshi? O senzație stranie, comună tuturor, începu să se formeze din sentimentele de neîncredere, plutind pe briza ca de cerneală a serii și prin umbrele lămpilor, care pâlpâiau pe culoar. Era miezul verii, dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă întreb de unde-ai auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire plăcută. Cu douăzeci de ani în urmă, maimuțoiul ăsta bătrân avea reputația de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]