KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

privat, undeva, nu la ea la birou. E vorba despre un subiect pe care-l investighez. Dar dă din deget în fața mea. În clipa următoare se duce spre un șemineu de care se sprijină, cu mâna liberă așezată pe consolă, șoptind: — Probabil că vecinii or să chiuie de bucurie când or să apară buldozerele. O ușă deschisă, cu cadru lat dă spre o altă cameră, albă, cu parchet și stucaturi complicate pe tavanul, zugrăvit în alb. În direcția cealaltă, un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice: „Alo?“ Acopăr telefonul cu mâna și-i zic lui Oliphant că am impresia că a început să umble un virus. Probabil că de-aia a dispărut Henderson. Eu mă duc acasă, dar îi promit că trimit materialul. Oliphant îmi șoptește: — Termenul de predare e la ora patru, și se bate cu degetul peste ceas. Și întreb la telefon: E cumva Helen Hoover Boyle la birou? Streator mă numesc, zic, și trebuie să mă întâlnesc urgent cu ea. Număr - 489, 490

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări Miraculoase. În timp ce vorbește, Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
omorî, te rog! Și Helen îmi apucă mâna cu mâna ei pătată și zice: — Cred că ar fi mai bine să pleci de-aici. Îți mai aduci aminte unde ne-am întâlnit prima oară? Ne întâlnim acolo la noapte, îmi șoptește. În apartamentul meu, caseta de la robotul telefonic s-a terminat. În cutia poștală, facturile sunt atât de îndesate, încât le scot de-acolo cu un cuțitaș. Pe masa de bucătărie e un mall, construit pe jumătate. Se vede clar ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează, iar noi plutim aici, în golul din centru. Plutim doar în lumină și-n căldură. Helen își șoptește cuvintele tăcute, și eu simt cum o apă caldă îmi umple inima. Cerceii lui Helen și toate bijuteriile ei aruncă lumini de foc. Nu se aude decât clinchetul cristalin din jurul nostru. Ne balansăm din ce în ce mai ușor, iar eu îmi dau drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase ale spatelui. Hai să bem și-o gură de coniac șoptește blînd Paula, răsturnîndu-se într-o parte, trăgînd cearșaful dintre ei, lunecîndu-și apoi degetele peste trupul bărbatului, urmîndu-le îndeaproape cu fierbințeala buzelor. Jură-mi că-l repezi prima oară cînd o să-ți mai telefoneze! fierbe gelozia în gîtul lui Radu, stingîndu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe Mihai cu un zîmbet ironic, să-i taie pofta pe toată viața de-a se mai lua de femei necunoscute. Auzi, sper că n-ai pus la suflet ce-a zis doamna Săteanu i-a șoptit secretarul literar după spectacol, cînd s-au întîlnit jos, în barul de la demisolul teatrului. Asta nu vede viața decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fiți sigură că mă întorc, vă las revista asta zice, punînd în mîna fetei revista din coș. "Actualités roumaines" citește fata cu o frumoasă și corectă inflexiune a vocii. Nu vă mai trebuie? Mi-o înapoiați cînd vă aduc banii șoptește Mihnai, ieșind dintre rafturi odată cu șefa magazinului, apropiindu-se de casă. Opriți o sută patruzeci spune el casieriței întinzîndu-i două sute. Păcat de cioburi surîde șefei, aflată lîngă umărul lui, strîmtorată, mototolind în mîini revista. Mihai ia restul, mulțumește, și pornește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei. Undeva înainte, locomotiva fluieră prelung, spărgînd în două un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet buzele, cît să cuprindă între ele filtrul. O să-mi lipsești îi șoptește femeia. Și tu vine răspunsul bărbatului, împiedicat de țigara ce-o strînge între dinți. Te duci la contravizită? Nu. Urgența de azi? Mm... Sîngera cam mult... Cornul vacii a pătruns adînc; am făcut ce-am putut. Nu te-ai grăbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
modelul unui avion, într-un tunel aerodinamic. Să rămînem aici spune arhitectul cînd vede că șoferul pornește motorul. Măcar ne sprijinim de capătul podului. Așteptăm pînă se mai potolește vîntul. Și dacă se rupe capătul podului? întreabă Lazăr. Taci! îi șoptește studenta. Cum să se rupă?! E din beton armat. Armat cu idei și întărit cu rapoarte de depășire a economiilor la metal. Mă mir cum de nu sîntem în șanț! ripostează Lazăr cu glas tare, născînd un fior de groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
materiale răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o cazemată! își menține Lazăr tonul iritat. Dacă vrei să știi și dumneata, vino și te plimbă prin fosta livadă cu meri, din Valea Brândușelor. De ce nu te abții? șoptește studenta. Tu taci și-nvață la Astronomie! Eu vreau să ajung întreg și degrabă acasă. Auzi, șefu', strigă Lazăr spre șofer să nu-mi spui că n-ai lanțuri pentru roți că mor. Mor întroienit, de gît cu dumneata ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de unde! Admir frumusețea morală a generației mele. Aveam o prietenă în studenție... -Nu mă interesează ce-aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei. Hai, noroc! Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală plăcere. Ptiu, drace!, unde stătea fecioara neprihănită! rîde Mihai cu ochii la paharul gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răzbată prin urma lăsată de Radu de-a curmezișul sulurilor de zăpadă. *** Cînd soneria se aude pentru a treia oară, prelung, Paula strigă un "da" nervos și imediat se ridică din fotoliul în care a adormit ascultînd muzică. Tu erai... șoptește deschizîndu-i larg ușa lui Radu. Am degerat de-a binelea. Dă-mi, te rog, ceva cald. O îmbrățișare? chicotește Paula, ajutîndu-l să-și dezbrace haina de piele. Ți-am văzut omul cu motoreta încearcă un rîs înfundat Radu -, era și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
viața de uzină. "Ba-l trimiți!" i-am strigat în telefon. Ce faci?! Mă lași să beau singur? Noroc! ciocnește Săteanu paharul de-al lui Mihai, urmărindu-l cu privirea, să-l vadă cum bea. Auzi... se apleacă spre el, șoptindu-i vreau să-mi spui... dar dacă mă minți, nu mai calci în casa mea! Camelia... aude Mihai șoapta bărbatului. Tovarășa Prisecan... Ce-i cu ea?! tresare Mihai, aminindu-și cum, tot sejurul la Poiana Brașov n-a avut ochi decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu era bătrînul Prisecan? Mă știe de la Iași, cînd venea în control. Pe Camelia a luat-o din Iași, era studentă la Medicină, l-a îngrijit cînd a avut un accident... Auzi, se apleacă Săteanu spre Mihai, să-i poată șopti pe cît de largă e fusta Cameliei, pe-atît de mare-i sufletul bătrînului... Și nu-i uită pe cei care i-au fost alături; iar eu i-am fost, l-am ajutat să termine la timp colectivizarea în două-trei județe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
furioasă, în timp ce copilul țipă, lovind-o cu mîinile peste obraz. Cînd se apleacă și schimbă olița, luînd-o pe cea albastră, copilul tace, iar palmele lui, ridicate deja să lovească, se opresc un timp în aer, după care ating încet obrazul, șoptind: "mă-măi..." Am să-ți dau eu un mă-măi de n-ai să-l poți duce murmură femeia, dînd colțul după bucata de zid, urmată de soț, care duce pe cel de-al doilea copil și olița roșie. Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ton rece. Da. Atunci, te iert, de vină-i băutura; ba poate și eu: te-am încurajat, oferindu-ți... Chiar te simți vinovată? întreabă Mihai, sărutîndu-i iarăși mîna. Scuză-mă dacă am împins discuția prea departe!... Te rog! Vine cineva șoptește fata, eliberîndu-și mîna. De fapt, spune Mihai cu glas tare, văzînd că două femei vin să ia un sac cu zahăr vreau mai multe sticle, vreo zece, dar numai dacă-i vodcă rusească. La așa sumă, spune Cristina, deschizînd un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu-se cu spatele de sobă, să-și bea paharul în liniște. Cît? șoptește Ovidiu, începînd să toarne într-un pahar. Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu stînga, în timp ce cu dreapta umple ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
curînd, l-am prins pe-un tehnician că mi-a șterpelit un aparat telefonic. M-a luat la o bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat, mi-a șoptit: "cinci foi mi-a dat madam Săteanu, una o bem acum..." Dragul meu, spune Ion grav, legănîndu-se cu scaunul lăsat mult pe spate acuși voi avea doi copii și nu-mi place să mă știu vinovat nici cu un capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinsă Letiția, aproape adormită. Ovidiu s-a așezat pe colțul uneia din lăzile pe care a pus salteaua și-și leagă șiretul unui pantof. Cînd aude cîteva bătăi încete în ușa de stejar, murmură ceva supărat, ridicîndu-se să deschidă. Nu! șoptește Letiția. Dacă e soția?! Doarme spune chelnerul. Ce dorești? îl ia la rost pe Pavel, după ce-i deschide. Unul vrea neapărat să bea și face scandal arată cu privirea spre sală. Chelnerul bombăne la adresa pasagerilor din sală, pornind nervos într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridicată deja în capul oaselor, trăgîndu-și pătura pînă sub bărbie, stă speriată, gata să țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai buni ca el. Astea-s pretexte. Am observat eu că-n ultimul timp... De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea cu nuiaua. Și la Biblie scrie, părinte, că cine cruță nuiaua nu-și iubește copilul a ripostat femeia. Biblia nu trebuie citită așa, orbește, Ileană i-a șoptit preotul, apropiindu-se de gard, să nu-i mai audă careva. Și-apoi, să știi de la mine că Solomon spunea: Cine cruță toiagul său își urăște copilul, iar cel care îl iubește îl ceartă la vreme." Să vii, Ileană, duminică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bar cu băutură și-i cere două cești cu ceai. Letiția a părăsit bucătăria înainte de-a fi apărut soția lui Pavel, s-a instalat la o masă liberă, iar acum vine dincoace de bar, prinde un moment și-i șoptește lui Ovidiu "mi-e și foame", apoi se retrage. Lazăr și-a ridicat fața de pe teancul cu programe, vede cerneala ștearsă își dă seama că-i murdar și o trezește pe studentă: se uită unul la altul, rîd amîndoi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iritată femeia, întorcînd obrazul copilului spre ea. Sămînță-a dracului ce ești! Ce tot ai? o întreabă soțul rugător. I-a mai lasă-mă și tu! i-o întoarce soția, încercînd să-l hrănească pe copil. Dacă nu papi, te bat șoptește copilului. Ce, crezi c-am să-ți cînt, ca bunic-ta? Stați la ea o săptămînă și strică ce fac eu într-un an. De ce i-ai dus la ea? întreabă soțul. Dacă tot i-am dus, trebuia să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]