1,933 matches
-
odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor și În ale noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze pe un ram, scrîșnetul unei roți lîngă bordură, vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
navă; astfel arma, cu energia deturnată, nu operase. Efectul psihologic produs trebuia să fi fost cât de cât înfricoșător. Figura omului era tot ca varul, dar strângea din dinți, hotărât. - Va trebui să mă ucizi, zise el amarnic. Acest om șters, de patruzeci de ani, închistat în reflexe, îndopat talamic cu obișnuințe aristoteliene, va fi periculos cât timp Gosseyn și el se găseau împreună pe navă, deoarece era în stare să-l omoare din motive pur emoționale. Trebuia să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
numărul și ideea noastră despre el sînt identice. Comparat cu numărul lui de telefon, prietenul nostru cel mai apropiat este prefăcut și ne trădează. Nu încape îndoială că există în afara noastră, și pentru că ni-l amintim, el însuși există, destul de șters, în capul nostru, dar experiența ne arată că ideea noastră despre om seamănă doar vag cu el. Nu are importanță cît de bine îl cunoaștem, cît de des îl vedem, cît de conservatoare îi sînt obiceiurile, va insulta nezmintit noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
croiesc drum în gîndirea și conștiința noastră. Percepțiile care pătrund cu maximă forță sau violență se pot numi impresii, și sub acest nume aș cuprinde toate senzațiile, pasiunile și emoțiile, așa cum își fac apariția în suflet. Prin idei înțeleg imaginea ștearsă lăsată de cele dintîi în gîndire și raționament... Citi în continuare cu o ușurare sporită, pătrunzînd din ce în ce mai mult într-o lume care, deși făcută din cuvinte și nu din cifre, era aproape matematică prin limpezimea și lipsa ei de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cheltui banii bînd în amintirea ta, zise Thaw. — Dacă ai minte, o să-i cheltui altfel. Aproape la un an după toate astea, Thaw căuta printr-un sertar, cînd descoperi o scrisoare cu scrisul mamei. Era scrisă cu un creion foarte șters și era o ciornă a unei scrisori pe care nu apucase probabil s-o trimită. Era adresată paginii de corespondență a unei reviste ieftine pentru femei. Mi-au plăcut foarte mult scrisorile de la cititorii dumneavoastră care povestesc gafele nostime ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dreaptă ca o cariatidă. El călărea pe coapsele ei și se ținea la distanță de pămînt agățîndu-se de ea cu genunchii și brațele. Trupul rece și rigid rămase inert la început, apoi începu să vibreze din ce în ce mai puternic. Trăi o senzație ștearsă și însingurată de triumf. S-a trezit după-amiaza tîrziu. Retrăgîndu-și încet picioarele de sub Janet, fără s-o deranjeze, își luă hainele și se duse în bucătărie, se spălă la chiuvetă, se îmbrăcă, le dădu apă și cașcaval șoriceilor din ladă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frunze uscate, cobora în întuneric. — Eu, una, nu merg pe-aici, zise Rima ferm. Știți ce lungime are? îl întrebă Lanark. — Nu, domnule. Stați o clipă... Polițistul își petrecu lanterna pe zidul de intrare și dădu la iveală o inscripție ștearsă: PAIETONAL UNTHAN 00 ETRI Polițistul zise: — Un drum subteran cu o asemenea intrare nu poate fi lung. Păcat că luminile nu merg. Ne-ați putea împrumuta lanterna? Ne-am rătăcit-o pe-a noastră, și Rima - această doamnă - e însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deasupra unei alte autostrăzi imense. Pe fiecare parte străluceau turnuri de sticlă și beton de peste douăzeci de etaje, cu lumini pe acoperiși pentru avertizarea avioanelor. Cu toate astea, era Unthank, deși vechile străzi dintre turnuri și șosele păreau pe jumătate șterse, iar dincolo de spațiile eliberate pentru parcări se vedeau ziduri de casă fără ferestre. După cîteva clipe, Lanark spuse: — Și Unthankul moare? — Să moară? O, mă îndoiesc. Populația s-a micșorat de cînd s-au descotorosit de proiectul Q39, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vădită îi estompa mirifica tărie până într-atât încât eu însumi, din care făcea parte, îi uitam uneori realitatea așa cum, orbit de lumina amiezii, uiți soarele sau nu-l privești ca să nu-ți ardă ochii. Existența ei zilnică, retrasă și ștearsă, trecea neobservată. Atentă la cele mai ușoare vibrații din afară, ea le răspundea numai cu fibrele miracolului nevăzut care mai doarme încă în fiecare dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă, unde se ducea să depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pasagerilor. La celălalt capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de ani, singurul care stătea în picioare. Părea un purtător nefiresc de firesc al firescului, dacă mă pot exprima astfel. Un campion al normalului. Brunet, cu o figură ștearsă, mărunt și îndesat, îmbrăcat într-un costum destul de corect, l-ai fi putut lua drept un meșter de treabă, poate un instalator chemat undeva pentru o lucrare pe care avea să o facă așa cum trebuie. Omul acela stătea și el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare, aruncate de-a valma. Deasupra porții, o firmă aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația că o cunosc bine, parcă dintr un vis. Mai spre fundul ei se înălța o casă dărăpănată, cu o singură încăpere la etaj, iar printre scânduri se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
navă; astfel arma, cu energia deturnată, nu operase. Efectul psihologic produs trebuia să fi fost cât de cât înfricoșător. Figura omului era tot ca varul, dar strângea din dinți, hotărât. - Va trebui să mă ucizi, zise el amarnic. Acest om șters, de patruzeci de ani, închistat în reflexe, îndopat talamic cu obișnuințe aristoteliene, va fi periculos cât timp Gosseyn și el se găseau împreună pe navă, deoarece era în stare să-l omoare din motive pur emoționale. Trebuia să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
chip luminos și de o dulceață cum nu știu să mai fi observat la cineva. Nu lipsea mult să-i crească o aură în jurul capului, așa cum are luna în unele zile. Parcă ar fi doi oameni în el: unul absolut șters, din majoritatea timpului, care nu atrage prin nimic atenția, care se pierde în decor, și unul de o frumusețe, cum să-i spun, de tablou romantic, unul care apare numai atunci când zâmbește. La 8 a venit și signor Giuseppe, vecinul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și atunci abandonăm, renunțăm la munca noastră de creație și ne limităm la a-i imita pe cei care fac doar schițe simple din creion și uităm de existența culorilor, pierzând astfel bucuria actului de a crea . Totul devine tern, șters, lipsit de farmec. Nimic nu ne mai satisface, veșnic nemuțumiți de cine sântem, de cine am fi putut fi, ezitând în a face anumite alegeri, până la urmă renunțând la a mai trăi viața pentru care am fost creați, renunțând la
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec, din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de ani era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în dimineața bucureșteană. Prin storul lăsat se strecura o ață gălbuie de lumină. Maiorul și Azimioară înconjurară curtea vilei fără să sesizeze ceva deosebit. Lăsară câțiva oameni de pază și se întoarseră la muzeu. ― Totuși tipul are
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de flori camufla micile neajunsuri. ― Bine că s-a terminat, suflă Matei. Avea o permanentă senzație de vomă. Bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceva... Făcu un gest cu mâna. Ceva impresionant. Cristescu își ridică privirea. ― Pur și simplu înduioșător, zâmbi Doina Popovici. O adora pe nevastă-sa. Un sentiment puțin obișnuit după atâția ani de conviețuire... Ați cunoscut-o? ― Nu. ― E o femeie ștearsă, măruntă, prost îmbrăcată, indiferent de ce pune pe ea. Și totuși Panaitescu o adora. Ciudat, nu? Trebuie să ajungi la vârsta mea ca să poți înțelege lucrurile astea. Maiorul zâmbi complexat. ― Vă răsfățați? ― Sînteți amabil... ― Vorbeați de un anumit gest... ― Da. Vroia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Rămase brusc țintuit locului. Cineva umbla la ușă. ― Ce-i asta?! Melania Lupu zâmbi obosită. Suflă moale: ― Abia acum am pierdut! Amîndoi! Dacă jucăm pe aceeași mână, șuieră Vâlcu, mai avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu le recunoaște pe toate, anchetatorul zicându-i ,,vezi fetițo aceste dosare sunt toate ale tale’’. Având mereu reclamații de la diferite persoane a fost urmărită de lucrătorii miliției, mai des de sergentul major Moraru Radu, care avea o figură mai ștearsă , fără a da de bănuit că urmărea hoții de buzunar. Într-una din zile la magazinul Dunărea din Galați în ,,zona de acțiune a fetiței’’, la un rând a fost prinsă cu mâna în geanta unei persoane în timp ce aștepta la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]