1,589 matches
-
C.A. Rosetti (Anecdote), București, 1903, care o situează însă în anul 1835. 318. C.A. Rosetti a fost aghiotant („aide de champ“) al domnitorului Alexandru Ghica (1834- 1842) la urcarea în scaun a acestuia și nu al lui Barbu Știrbei (care a domnit după revoluția de la 1848, când C.A. Rosetti, uitând de zburdălniciile tinereții zvăpăiate se dedicase, de mai mulți ani, cu pasiune, activității revoluționare). 319. Nicolae T. Orășanu (1833-1890), poet, prozator, publicist cu preferințe pentru literatura satirică și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Interne 125; Naționala 127; Nifon 118, 126; Parlamentului, Poștelor și telegrafelor (Poșta Centrală) 117, 128; Regal (domnesc, princiar) 113, 115, 116, 120, 121, 128, 131, 135, 143, 146, 147, 376, 377, 381, 393; Grigore Sturdza 123; Suțu 124, 156; Știrbei 129; Telefoanelor 115, 298; Universității (v. și Universitatea) 395 Paltator (cofetăria): v. Baltador Paradis (grădina): 303 parcul: Cișmigiu, v. grădina Cișmigiu; Ioanid 197; Carol 139 pasajul (pasagiul): Comedia 126; Galeriile Blanduzia 126; Macca 118; Majestic 119, 125, 126, 136; Român
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pref. Alexandru George, București, 1993-2002; Memorii. Aqua forte, îngr. Gabriela Omăt, București, 1998; Revizuiri, îngr. și introd. Ion Simuț, pref. Mircea Martin, Pitești, 2003. Antologii: Antologia ideologiei junimiste, București, 1943; Antologia scriitorilor ocazionali, București, 1943. Traduceri: James Caterly [George B. Știrbei], Românii, București, 1910; Homer, Batracomiomahia, în Critice, I, București, 1909, Odiseia, București, 1935; Tacit, Analele, I-II, București, 1916, Pagini asupra epocii lui Tiberiu, Arad, 1927; Horațiu, Odele și epodele, București, 1923, Satire și scrisori, București, 1923; Cicero, Catilinarele, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Națiunilor Unite; Pe baza celor de mai sus, reprezentanții Guvernului și Înaltului Comandament Român, Ministrul de Stat și Ministrul de Justiție L. Pătrășcanu, Ministrul Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutant al Majestății Sale Regelui României, General D. Dămăceanu, Principele Știrbei și d-l G. Popp, având depline puteri, pe de o parte, și reprezentantul Înaltului Comandament Aliat (Sovietic), Mareșal al Uniunii Sovietice R. I. Malinovski, deplin împuternicit pentru aceasta de către Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și SUA, lucrând în interesul
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
o poziție ambiguă, oscilantă. în împrejurările cunoscute, la 17/29 iulie 1856, au fost numiți caimacami Toader Balș în Moldova și Alexandru Dimitrie Ghica în Țara Românească, care îi înlocuiau pe cei doi domni regulamentari, Grigore Alexandru Ghica, respectiv Barbu Știrbei. Se trecea astfel la aplicarea principiilor stabilite la Paris, cei doi caimacami având rolul de a pregăti alegerile pentru divanurile ad-hoc. Evenimentele au luat o întorsătură dramatică în Moldova, unde Nicolae Vogoride, noul caimacam numit după moartea lui Toader Balș
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ochi starea în care a fost redusă Basarabia de când a fost anexată la Rusia”. în primăvara anului 1834, Blutte prezintă tractările pentru numirea noilor domni, partidele boierești înaintând memorii pentru a-și susține candidații. Favoriții, în Țara Românească erau Barbu Știrbei, fost secretar de stat, caracterizat de Blutte ca „mijlocitor între consuli și cârmuirea locală, ridicat de puțină vreme la boierie”, Grigore Ghica, bogat, deci mai puțin lacom, și ascultat de boieri, precum și fratele său, Alexandru Ghica, mai controversat și agreat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
astfel, Caimacamul a pierdut încrederea boierilor bătrîni, care din acel moment au început să inițieze intrigi în vederea înlocuirii lui Cantacuzino cu un om de încredere. Printre cei care ar putea fi candidați se numără Alexandru Ghica, Constantin Suțu și Barbu Știrbei. Colquhoun adăuga că a primit vești din Focșani și că pe linia Carpați - Focșani „au loc mișcări de trupe rusești care trec din Moldova în Valahia, lăsînd aproape în fiecare sat detașamente de militari”. Pe de altă parte, consulul britanic
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ani, de către sultan, cu asentimentul țarului, având doar rangul de înalți funcționari otomani. Adunările obștești regulamentare erau înlocuite de divanuri ad-hoc, alcătuite din boieri și membri ai înaltului cler, numiți de domn. în Țara Românească a fost numit domn Barbu Știrbei, fratele fostului domn Gheorghe Bibescu, cunoscut prin atitudinea sa servilă față de turci și prin obediența față de marii boieri, iar în Moldova, Grigore al IV-lea Alexandru Ghica. For țele ruso-turce s-au retras de-abia în 1851. Generalii ruși se
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
abia în 1851. Generalii ruși se purtau în Principate ca într-o țară cucerită. Dannenberg punea întrebarea: „Care este poziția unui domn al Țării Românești?”, la care tot el raspundea „Este un subprefect!”. Colquhoun avea să descrie noii domni astfel: „Știrbei pare să fie un prinț italian al Evului Mediu, cu un comportament ireproșabil. Toată viața și-a petrecut-o în aria foarte practică a conducerii afacerilor publice și de aceea are talente considerabile pentru afaceri. Este energic, hotărît și foarte
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
hotărît și foarte atent la detalii. însă este avid de putere și de aceea nu are scrupule în folosirea mijloacelor pentru obținerea ei și mai ales pentru păstrarea acesteia. Simpatizanții săi se află printre clasele înalte și se spune că Știrbei le-a încurajat de multe ori abuzurile”. Potrivit lui Colquhoun, „Ghica provine dintr-o familie cu foarte mare vechime în Principate și posedă o inteligență deosebită, dar se spune că se află sub influența familiei. Intențiile sale sunt întotdeauna oneste și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
adresat numeroase memorii de protest autorităților locale, exprimându-și dezacordul față de perioada lungă de carantină, de prețul ridicat al acesteia și de ingerințele inadmisibile ale inspectorilor ruși. Gardner a adresat un protest asemănător la 31 ianuarie 1851. Ca urmare, Barbu Știrbei a promulgat un decret privind reducerea duratei de carantină la patru zile, ulterior fiind reduse și taxele aferente acetui serviciu, după cum informează Cunningham și Gardner. Un alt aspect al activității consulului general a fost sprijinul său pentru pașapotiști și după
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
armata turcă - colonelul Cannon, inspectorul general de cavalerie Stephen Lakerman ș.a. - după care s-a îndreptat spre București, unde a ajuns la 10 august, înștiințând pe Poumay despre reluarea atribuțiilor sale. El refuza însă să reia legăturile oficiale cu Barbu Știrbei, reinstalat pe tron, acuzându-l de simpatii față de Rusia, în 1853 și de corupție, fiind sprijinit în atitudinea sa de Stratford de Redcliffe, care ar fi vrut ca Ion Ghica să fie numit caimacam. Consulul englez s-a lansat în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Conferinței de la Constantinopol, din februarie 1856. Acesta constată „un anumit grad de nemulțumire”, arătând că exemplul Moldovei „de a face demonstrație în cap cu însuși principele se pare că a dat naștere la ceva asemănător aici”, de care inițiativă Barbu Știrbei nu ar fi străin. Merită de amintit, în contextul notelor ultimative austriece, și implicarea lui Colquhoun, sprijinit de Stratford de Redcliffe și de domnitorul Grigore Alexandru Ghica, în inițiativa retrocedării întregii Basarabii către Moldova, proiectul fiind abandonat din cauza complicațiilor diplomatice
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
și care i se părea singura capabilă „a asigura bunăstarea, atât materială, cât și politică, a Principatelor. Curând avea însă să-și abandoneze profesiunea de credință în favoarea cauzei românilor, după cum vom vedea mai departe. După înlăturarea ultimilor domni regulamentari, Barbu Știrbei și Grigore Alexandru Ghica, la 17/29 iulie 1856, au fost numiți caimacami, în strânsă consultare cu Stratford Canning, care a și sugerat soluția căimăcămiei în condițiile în care cele două domnii ajungeau la termenul de șapte ani, fixat prin
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
lunii iulie 1857, asupra căreia Bulwer nu a fost informat, a dus la un conflict de autoritate între acesta din urmă și Stratford Canning. Alison își informa superiorul asupra stării de spirit favorabile Unirii din Principate, susținând că însuși Barbu Știrbei insista, în cursul unei întrevederi pe care a avut-o cu acesta, asupra necesității ca Marile Puteri să accepte acest act. în replică, Stratford Canning arăta ca înțelege avantajele Unirii din punctul de vedere românesc, dar adaugă ca „în circumstanțele
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a fost lăsată însă pe seama Convenției de la Paris. Colquhoun arăta că Gheorghe Bibescu se afla printre favoriții la tron în Muntenia, prilej de ai identifica unele trăsături de caracter: „Prințul Bibescu are o înfățișare unică și este foarte diferit de Știrbei. El este un gentleman cu maniere și posedă o abilitate teribilă de a se exprima. Are mai mult geniu și imaginație decât Știrbei și un caracter mai onorabil. Este de asemenea foarte popular, elocvent, însă nu este la fel de practic în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ai identifica unele trăsături de caracter: „Prințul Bibescu are o înfățișare unică și este foarte diferit de Știrbei. El este un gentleman cu maniere și posedă o abilitate teribilă de a se exprima. Are mai mult geniu și imaginație decât Știrbei și un caracter mai onorabil. Este de asemenea foarte popular, elocvent, însă nu este la fel de practic în afaceri. Pe lângă acestea, se spune că nici nu poate să ducă până la capăt planurile pe care le concepe”. Colquhoun arăta că prevederile echivoce
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care să aibă atâta proprietate, adăugând că „oamenii bogați din orașe sunt fie străini, fie evrei”. Colquhoun susține însă cu detașare că membrii căimăcămiei muntene pot fi suspectați de a fi „favorabili Partidei conservatoare, reprezentată prin foștii domnitori Bibescu și Știrbei”. El sesizează și primele semne de structurare a vieții politice muntene: „A apărut apoi primul semn de alianță cu așa numitul partid național, ridicându-se o opoziție complet organizată, care își avea sediul principal în reședința fostului domnitor. De aici
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
se accepta numirea unui agent consular la Sulina, căruia își exprimau disponibilitatea de a-i asigura salariul. Cunningham a abordat problemele legate de exportul de grâne către Marea Britanie și în cursul unei întrevederi pe care a avut cu domnitorul Barbu Știrbei în timpul vizitei acestuia la Brăila, la 5/17 septembrie 1849. Cunningham raporta și despre piedicile puse de autoritățile moldovene la îmbarcarea la Galați a grânelor provenind de la sudul Dunării, în ciuda statutului de porto franco a acestui oraș. Alte nemulțumiri a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ministru al Cultelor și Artelor în guvernul condus de Gh. Tătărescu (5 ianuarie 1934-29 august 1936) 3. În același timp, Alexandru Lapedatu a îndeplinit și funcția de ministru ad-intern la Muncă, Cooperație și Asigurări Sociale în guvernul condus de Barbu Știrbei, pe o perioadă foarte scurtă (4-20 iunie 1927), ministru de Stat în guvernele conduse de I. G. Duca (14 noiembrie 1933-3 ianuarie 1934) și Gh. Tătărescu în perioada (5 ianuarie 9 iunie 1934) și ministru secretar de Stat în guvernul
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu D. Știrbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (datat Craiova, 1853) și Neamului românesc, prea plecată plângere, care îl așază pe între creatorii speciei la noi. El mânuiește un limbaj violent și sigur, traducând exact intensitatea indignării. Poseda arta dificilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu D. Știrbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (datat Craiova, 1853) și Neamului românesc, prea plecată plângere, care îl așază pe între creatorii speciei la noi. El mânuiește un limbaj violent și sigur, traducând exact intensitatea indignării. Poseda arta dificilă a portretului moral, și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
ochi asupra administrației Valahiei de la 1849 la 1859, semnată Un Român. SCRIERI: O alegorie, în Satire politice care au circulat în public, manuscrise și anonime între anii 1840-1866, îngr. C. D. Aricescu, București, 1884, 13-15; Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (publ. M. N. Rusu), RL, 1973, 31. Repere bibliografice: M. N. Rusu, Un pamfletar necunoscut: Dimitrie Ciocârdia Matilda, RL, 1973, 31; Constantin Ștefănescu, Un militant pentru Unire prea puțin cunoscut, VST, 1974, 4; Dicț. lit. 1900, 182; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
putea fi faptul că întregul său demers nu era un program politic, ci doar o analiză critică la adresa situației constatate. Nu există nici întreprinderi industriale sau comerciale, nici mari capitaluri, nici datorie publică."43 Fără a aduce ceva nou, Barbu Știrbei își exprima și el prin Considerații asupra stării politice asupra Principatului Valahia, apărută la 1855, convingerea asupra adevăratei rațiuni a unei guvernări, și anume găsirea unui echilibru între diferitele curente existente la un moment dat la nivelul oricărei societăți 44
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
căruia era formulată o critică dură la adresa echipei ministeriale reprezenta o primă formă de contestare explicită a autorității domnitorului și de afirmare a opoziției unite. Documentul amintit, subscris, printre alții, de I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, Ștefan Golescu, dr. Grigore Știrbei, D. Ghica, Gr.M. Sturdza, cuprindea multiple acuzații și viza diferite aspecte ale vieții politice. Primul dintre cei menționați, I.C. Brătianu, scria în ianuarie 1863 soției sale despre agitațiile din Camera Deputaților și despre un incident în care Cezar Boliac fusese
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]