1,715 matches
-
notabil în haine negre: soare, piața mare dintr-un oraș de provincie, discursuri, însemnele republicane nou-nouțe... Războaiele, revoluțiile, furnicarul popular, sărbătorile încremeneau o secundă într-un personaj, un crâmpei, o voce, un cântec, o salvă, un poem, o senzație - iar șuvoiul timpului își relua cursa între data nașterii și cea a morții. Născută în 26 august 1861 la Biarritz. Decedată în 11 februarie 1922 la Vincennes... Am înaintat încet de la un epitaf la altul: Căpitan de dragoni al Împărătesei. General de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fusese însă o capcană pentru a-l deruta și pe cel de-al doilea călugăr, fiindcă Jeremiah se întoarse spre el și îl lovi scurt. Stin înregistrase lucirea scurtă a oțelului și știa cum lupta Jeremiah. Nu fu surprins de șuvoiul de sânge care țâșnea din gâtul călugărului. Apărut ca de niciunde însă, la câțiva metri de Jeremiah, un alt călugăr ridică o arbaletă. Îl strigă pe bondoc și acesta se întoarse să-și privească moartea. Săgeata străbătu ochiul lui Jeremiah
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu ne mai permită... ― Nu înțeleg nimic, Stin. Încearcă să vorbești coerent, spuse Maria. Rosti cu calm cuvintele despre care știa că îl vor face pe tânăr să tacă pentru o lungă perioadă de timp, prea ocupat să facă față șuvoiului de gânduri pe care i-l declanșase. Efectul vorbelor se instală aproape imediat și abia după ce Stin căpătă privirea aceea pierdută, care o făcea aproape să înnebunească, Maria începu să-i explice filozofia Sfântului Augustin din Hippona. Dumnezeu, în marea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în fața ochilor imaginea aproape cinematografică a plecării de pe Vechea Terra. Trebuia să lupte! Știa că asta își doreau policornii. Dacă se lăsa învins de amintirile acelea, întregul rand avea să devină mai slab. Trebuia să reziste! Și totuși... ca un șuvoi de nestăvilit, din adâncul minții țâșneau fragmente de amintiri. ... fugiseră împreună cu garnizoana imperială de pe Vechea Terra, imediat după ce veștile despre răscoalele Lumilor Agricole luaseră proporții alarmante. Kasser ezitase o vreme, așteptând ca forțele armate ale fiului său să restabilească ordinea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
groază suprapunerea subliminală a vocilor interioare ale tribului său. Nimeni nu observase nimic. Mai hotărât, scutură din cap de parcă ar fi vrut să-și alunge din ochi o șuviță de păr. - Vouă vă sunt conducător! Ca și cum cuvintele acelea descătușaseră un șuvoi de gânduri, de idei noi și deopotrivă familiare, tânărul începu să vorbească: - Vă sunt conducător fiindcă am o viziune. Nu sunt numai cel mai puternic dintre voi, dar și cel mai preocupat de viitor. E în firea lucrurilor ca triburile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lase să cadă în genunea timpului, zâmbi sălbatic tânărul. *** Alaana își ținea fruntea în palme. Urlase în mintea băiatului când simțise că pata din mintea lui e pe cale să orbească tot restul gândirii, dar nu fusese în stare să oprească șuvoiul. Ascultase uimită vorbele lui Xtyn, cu senzația clară că se mai întîlnise cu ideile acelea, fără a ști însă exact cui aparțineau. Nu se îndoia însă că originea lor era doctrina călugărilor augustinieni. Preț de câteva momente, încercase să se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-un târziu bătrânul, care nu înțelegea mare lucru din cimiliturile pe care le schimbau cei doi. Ajutoarele sale începuseră și ele să se trezească și Johansson se văzu nevoit să le lipească gurile cu bandă adezivă pentru a opri șuvoiul de înjurături. - Nu vreau australul vostru, repetă, ceva mai tare, Alarik. - Ei, na!, că s-a dilit și moșneagul! exclamă Barna. Ți-am spus, omule, că nu o să vină nimeni să ți-l ia înapoi?! Bătrânul clătină însă frenetic din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reușim și singuri să respingem câte un atac de mai mică anvergură. În ultima vreme însă, am ajuns să cred că le place să participe la luptele acelea. Nu ne mai lasă să... N'Gai Loon ridică o mână retezând șuvoiul de vorbe al lui Vilerte. - Vreau să știu tot ce se poate ști despre ființa aceea care se mișcă la fel de repede cu voi, și despre care mi-a spus Alaana. - E ceva ciudat, se încruntă Vilerte. Se pare, într-adevăr
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pot să-ți spun însă e ăa ne aflăm aici pentru a te ajuta. Experiența și amintirile noastre fac acum parte din mintea ta... Ca și cum cuvintele acelea ar fi declanșat un înfricoșător vârtej mental, Xtyn se simți asaltat de un șuvoi de amintiri, despre care știa că nu sunt ale sale, dar pe care le putea vedea ca și cum faptele descrise acolo i s-ar fi întîmplat ieri. I se păru mai întîi că e Augustin Bloose, un tânăr fascinat de ideile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gár estin tQÎs to¤ theo¤ dynámeÄs kaì apórroia tQÎs to¤ pantokrátoros dóxQs eilikrines s...ț apaúgasma gár estin phÄtòs aidíou kaì ésoptron akQlídoton tQÎs to¤ theo¤ energeías kaì eikÄîn tQÎs agathótQtos auto¤: „Un suflu al puterii lui Dumnezeu, aceasta-i, șuvoi curat al slavei Celui Atotputernic. s...ț Căci ea e strălucirea luminii ne’nserate, oglindă - fără urmă de pată - a lucrării lui Dumnezeu, icoana a bunătății Sale.” (BVA) De o astfel de personificare au parte și „Cuvântul Domnului” (da>ar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
semantice (de exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat murdar, coane Fănică”; „Drept ca funia În sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică, iubirea este În afară de bine și de rău: este doar simțire, șuvoi de simțire; este o suferință a tensiunii trăirii. Din perspectivă etică Însă, iubirea poate să Însemne multe Înălțări sau coborâșuri, În funcție de scopul care o animă (de exemplu, poate să Însemne șantaj, minciună, desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prin care apa se mișcă la suprafața sau sub suprafața solului. În această mișcare se poate face distincție între: o scurgerea de suprafață este scurgerea care are lor pe suprafața solului, având de obicei loc în straturi subțiri sau în șuvoaie, acoperind cea mai mare parte a solului; o scurgerea în albii este procesul care are loc în albii, în care se concentrează apa provenind din scurgerea de suprafață, formând pâraie, râuri și fluvii; o scurgerea subterană este scurgerea care are
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Gr. Ureche. Din culegerile lui Sim. Fl. Marian împrumută stihuri de doină și baladă haiducească, însuflețind personaje. În contrast cu tensiunea dramatică sau cu umoarea sumbră a eroilor, vorba de spirit, ironia, nota umoristică echilibrează atmosfera. Peisajul, în ipostazele lui sublime, contrapunctează șuvoiul tragic al istoriei. Ceea ce constituie însă liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil să suprindă totalitatea omenescului, dincolo de condiția umilă sau nobilă. Cartea munților, cu aspectul unui inofensiv și lipsit de pedanterie manual de drumeție, îmbină proza poetică și
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși nemaiuitatul cântec/ Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza (dorința de asceză) ș.a. se strâng cu furie în brațe în această poezie care vorbește de „disperarea fericirii”, de „amiaza întunericului”, de „noaptea toată zori”, de „șuvoaie de împietrire”. „Sufletul” poeziei lui K. este dostoievskian, adică larg, foarte larg. Cuprinde totul: „E-atât de înlăuntru totul.” De aici ambiguitatea ei fundamentală: „Ninge în Eldorado” și în profunzimea rănilor zac „epave de comori”. Cu toate că poartă „mănuși de petale
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
în cele din urmă, nevoia de împlinire prin depășirea suferinței. Din fragmente, din momente mozaicale încearcă să compună un „portret al trăirilor”, unic și complex. Discursul poetic este discontinuu, urmând legile formării cascadei: stropii de pe piscurile reci sunt doar potențialitatea șuvoiului înspumat, după cum cuvintele încep a construi o idee posibilă, care se va realiza doar în interrelațiile lor. Aceste postulate teoretice (eseul Momentul inimii) revin și în lirica propriu-zisă, al cărei ax e poetica aplicată: „Dacă tu ești chipul unei lumi
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Mobilitatea socială este un fenomen ale cărui explicații nu sunt atât economice, cât psihosociologice. Opțiunea este uneori paradoxală. Poți să optezi pentru un mod de viață mai simplu, mai plin de privațiuni, dar care oferă satisfacția integrării, a cufundării în șuvoiul dominant, împărtășit de cei mai mulți. Acest acord cu ambianța socială, caracterizat prin absența conflictelor, conferă confort psihic, o stare de echilibru, o dorință de realizare personală. A aparține grupului valorizat social înseamnă a dobândi o identitate socială pozitivă. A aparține unui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
când în când chiar și aceste trasee caracteristice sunt întrerupte de structuri vădind exersarea câte unui nou registru, cum este cel expresionist din poemul Subpădure: „Animalul bolnav e adus. Din cheagul de sânge ce l-a atins/ Va sări un șuvoi pentru moarte și mult mai mult/ pentru viață”. Ordinea și armonia (1981) trimite prin titlu către sistemul normelor clasice, însă repertoriul temelor se limitează, mai evident de această dată, la prelucrări axate pe simbolul baladesc al călărețului pribeag (Cântec transilvan
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
a numit, prin opoziție cu romanul-fluviu, „roman-cascadă” sau „roman-torent”), Mâl poate interesa prin tematică, fiind - observa tot Perpessicius - „un roman de predestinări tragice, un roman de dragoste nefericită, dragostea unui tânăr autor dramatic și a unei tinere baletiste, prinși în șuvoiul patimei”, cât și prin recursul la sugestiile psihanalizei. Ca document, aduce o imagine sugestivă a lumii tineretului „occidentalizat” al Bucureștilor anilor ’30, tineret noctambul, care practică amorul liber și se bucură cu voluptate de confortul modern, „exotic”. Elogiat de G.
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
unică, progresivă, evoluționistă, devenită, așa afirmă J.-F. Lyotard, o mare „narațiune” și asociată de îndată cu o „metanarațiune” justificativă sau legitimatoare. Nu-i mai puțin adevărat însă că istoriile diferențiate converg, în ultimă instanță, în istoria constelațiilor modernității, precum șuvoaiele ce se adună din diverse văi în albia unui râu. „Metanarațiunile” nu sunt decât ideologii mobilizatoare și/sau justificative pe care modernitatea le fabrică fără încetare fie înainte de a urma un nou curs, în scopul de a exclude altele, fie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
plesnesc, sub vestonul militar el poartă mereu o proaspătă cămașă de sânge. Rigiditatea, care nu e nici poză, nici nu ține de aparență, nu îngheață jocul sensibilității, ci îi dă, prin contrast, o mișcare mai vie. În jgheabul de piatră, șuvoiul tragic răsună mai sonor. Efortul perpetuu cu care autorul se identifică e îndreptat spre un scop etic precis. M. are un ideal moral, urmărește o paradigmă a acțiunilor de împlinit. În lumina severă a unei cauze finale, bilanțul e adesea
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
iar din nenumăratele conferințe, convorbiri și interviuri date în această perioadă au rezultat cincisprezece volume care se bucură în continuare de mare trecere. Toate gândurile adunate timp de decenii în tainițele minții și ale inimii s-au strâns ca un șuvoi de apă curată, aducând cu sine strălucirea și răcoarea zăpezii din „munții cu piscuri”, pe muntele Selmon ori pe muntele Vasan (Psalmi 67, 5). Părintele se recunoaște ca om realizat prin prietenia necondiționată oferită de atâția oameni din apropiere sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din nou. Șuvoaie roșii curgeau acum din toate părțile balenei, întocmai ca pîraiele pe-o colină. Trupul chinuit nu i se mai rostogolea prin apă, ci prin sînge, care clocotea și bolborosea pe-o mare întindere în urma lor. Razele piezișe ale soarelui se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a necontenitului lor ruliu. Dar acesta nu era singurul pericol ce-l păștea. Cîtuși de puțin speriați de masacrul ce dăduse iama printre ei în cursul nopții, rechinii, atrași parcă și mai mult acum de sîngele ce începuse să curgă șuvoi din carcasa balenei, se strîngeau în jurul ei ca roiurile de albine la urdiniș. Drept în mijlocul rechinilor se afla Queequeg, care-i împingea adesea cît-colo cu piciorul, ceea ce ar putea să pară de necrezut, dar se explica prin faptul că rechinii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask își înfipse fierul, un jet ulceros țîșni din această nouă rană cumplită: balena, fulgerată de o durere insuportabilă, începu să scuipe șuvoaie de sînge gros și se năpusti, cu o furie oarbă, asupra atacatorilor, împroșcîndu-i pe oamenii triumfători cu o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era acum atît de vlăguită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]