1,349 matches
-
mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-au alăturat vreo cinci neamuri de pescari, ca să nu mai pun la socoteală și câteva neamuri ce se trag din cai. Nu știu de ce mi-a venit atunci În minte Marea, care Îl chemase pe Unu să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe burta femeii mele, Între Marea și Omăt, doar-doar ar prinde și el țâță. 42. Sunt Krog. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alții și-și vor desface nasturii de la piept... ca să-i bată vântul... INAMICUL (Alergând, înnebunit, lângă MACABEUS.): Zice că toți vor ieși cu mâinile goale, din găuri și de după ziduri și că vor râde... că-și vor ține femeile de țâțe și le vor bate cu câte o floare peste cap... INAMICUL (Alergând, buimac, lângă PARASCHIV.): Zice că noi, că noi... chiar în seara asta... trebuie să cântăm din trompetă... să dăm semnalul... să se afle că ochiul omului a zvonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ceva țoale, vedeți? S-o grijit de copil cumva, atunci cum de l-o pus la ghenă? Mare minune! ─ Și ce intenționați să faceți cu copilul, doamnă Mihai? Păi mă duc la cinci la o muiere, că are unul de țâță de v-o două săptămâni, să-i deie o lecuță de piept. Veți încerca să-l păstrați? ─ Cum? Copilul, doriți să-l creșteți dumneavoastră? Da’ nu io l-am găsât? Dacă l-am găsât, cine să-l crească? Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să încerce să privească luna și planetele. Oricum nu vine nimeni niciodată. Și omul se zgribulește așteptând să se schimbe culoarea semaforului de la lupoaica care dă țâță celor doi orfani cu picățele, din cauza ninsorii. Pe individ îl cheamă Pascal Ciortea dar nu-i place s-o recunoască. Căci una din marile lui preocupări e să se întrebe mereu, zi și noapte, cine sunt eu? Cine? Fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu plăcere? Iubirea n-ar trebui să fie ceva mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei care au supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia? La naiba cu negresa... Ce mai țâțe are negresa! — Dumnezeu să mă ierte! Da’, știi că ai dreptate... Chelner! Două beri... Apa din baie era caldă, prosoapele, curate, patul, moale, și dintr-un difuzor ascuns, se auzea o muzică suavă și îndepărtată care îndemna la somn. Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Amandei „așezați-vă într-o poziție confortabilă“, din dorința de a-i explica acesteia cum se proceda corect, între cele două intervenise un schimb dur de replici. Într-o poziție confortabilă? zbierase Amanda înfuriată. Am curul rupt în două, iar țâțele mi le simt ca două mingi de rugby. Nu există ceva care să poată fi descris ca o poziție confortabilă. Hugo a ridicat ziarul smotocit și a început să cerceteze, din nou, ideea lipsei lui de sentimente; cu toate că, totuși, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru a-ți tăia grumazul ( Detectivul făcu ochii mari, la rândul său... Am ajuns într-un cartier de artiști, numai mie mi se putea întâmpla. Moșule, ziceai că nu bei? Ha, ha, ce-ai mai vrea niște uischeane sorbite de pe țâțele unor fătuci, deghizat în călău, spre a simți cum vine excitarea întârziată...), pentru a te scoate din viață cu picioarele înainte... - Ce-ați mai văzut? - Nimic, domnule detectiv, pe cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cutremurătoare dulceață de glas. Brusc, În fața ochilor săi, coborâ, ca un porumbel alb, o adiere de umbră. Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de aur, țâțele Corinei Coresi. El țâșni În sus, ca dintrun nevăzut arc, și-și Înfipse buzele, fierbinți și cărnoase, ca două pulpe de caise, În acel triunghi. În același timp, trupul i se alungi, duse În sus, ca un nevăzut cârlig de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dansul acesta se dansează și de către ei, se ridicaseră În picioare și hălălăiau, năuci, de la rând de mese la rând de mese. Și, unde nu-cepură ei a-și desface portofelele, și andesa, la bani, cu ghiotura, pe după sutienele și pe sub țâțele și prin chiloții dansatoarelor - toate arătând a fi niște mult prea simpatice țigănușe, deși, În realitate, erau, cu toatele, eleve ale aceleiași școli: Școala tehnică de agricultură din Strehara. Ba, mai pe la mijlocul cioporului de dansatoare, una și una de Înalte, era
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajunse, acolo unde voia, cu atâta ardoare: În spatele propriului bărbat. Îi puse poalele În cap și i le jucă În draci. Acesta, surescitat, se ridică, se Întoarse cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă bucurie, că, de fapt, țiganca aia, nici măcar nu avea chiloți pe ea. Duse repede mâna În portofel, șio
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pregătește s-o apuce. Nu-i vine bine, Îl Încurcă ceva, de pe bancă. Nici n-are cum să-i vină bine, din poziția aia. Se ridică, și el, În picioare. Ei! Da! Acum! Uite! Ea Își răscolește, și-și dezgolește, țâțele. Uite: hapsâna, ce-și mai răscolește, țâța, aia, din dreapta! O Împiedică, Îmi pare, sutienul. Ha, ha! Așa-ți trebuie, dacă nu te-ai pregătit, mai de cu vreme, cum s-ar fi cuvenit. Să nu-ți fi luat, bă, nație
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bine, Îl Încurcă ceva, de pe bancă. Nici n-are cum să-i vină bine, din poziția aia. Se ridică, și el, În picioare. Ei! Da! Acum! Uite! Ea Își răscolește, și-și dezgolește, țâțele. Uite: hapsâna, ce-și mai răscolește, țâța, aia, din dreapta! O Împiedică, Îmi pare, sutienul. Ha, ha! Așa-ți trebuie, dacă nu te-ai pregătit, mai de cu vreme, cum s-ar fi cuvenit. Să nu-ți fi luat, bă, nație, sutien, și gata!; acum, ți-ar fi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
răspund la emoții decît arareori, nu mai bat la vederea unei glezne de femeie, femeile umblă acum și cu coapsele goale, dacă vedeai, cîndva, un sîn dezgolit puteai să faci chiar un preinfarct sau să ai un vertij, acum vezi țîțe goale cît e plaja de lungă, chiar și pe stradă, doar sfîrcurile sînt nițel acoperite, cît vor mai fi, vezi șolduri goale, buricele fetelor te privesc din mijlocul unor abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde, femeia-șnur, un iaurt
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sa unui pictor, W., izgonit din cealaltă lume de orășenii cumsecade pentru că picta, aproape tot timpul, cu glas tare, deranjînd vecinii. Aici un galben! Aici un violet! Un alb! Nu, un verde! Verdeee!!! Aici un roz, e un sfîrc de țîță! Și mult negru Între picioare! Asta e, zici că-i vie! Galateea mea! O să suflu peste tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ne scotea cele mai bune bucățele din supă. Hoașcă delicată, babetei i-ar fi dat inima ghies să ne vadă alergând nițel și-n echipamentele de parastas... Așa că, într-o joi dimineața, drept pedeapsă, toată suflarea de la pruncul de țâță la ultima centenară, toți cei ce primise vreodată mutația la noi, în cartier, ne-am trezit cu cîte-o scândurică (de vreo doi metri pe 30 centimetri), lipită de-a curmezișul pieptului. Un metru jumătate de așchie la stânga și-un metru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
socialiste multilateral dezvoltate. Alții se îndrăgostea. Devenea nemâncați, ursuzi, obosiți. Nu le mai pria de nimic. Lâncezea și ziulica lângă craterele alea, unde se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niște slăbănoage și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O vezi p-aia cu țâțele cât doi hectolitri de lipici că ce boală vede pe tine?... - Și dac-aș vedea-o?... - Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. Ți-o fi plăcând să te joci doar de-a scăpatul săpunului, cu bulangiii de prin băile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sectoriste sectoriste Dînga rînga da... Te-am cules dintre-acatiste Dînga rînga da... Când te-ai dus la tușa Veta Dînga rînga da... Ca să-i arestezi chiuveta Dînga rînga da... Sare hoții, dă cu fenta, Nu cunosc pardon! Pentru Mița-repetenta, Cu țâțe maron!... 139 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Una peste alta, singurul rezultat pozitiv a fost că băieții de la noi din cartier au cam început să deschidă ochii la fete. În câteva luni deveniseră specialiști în sub câte forme
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]