7,853 matches
-
alte povești, folosind cuvinte grele despre neamul nostru că suntem așa și pe dincolo, voi să nu-i credeți! Nu e om pe fața pământului mai Om ca țiganul. El își dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cântec pe care îl moștenesc de la tatăl meu, care și el îl știa de la tatăl lui, și pe care îl cânta când se abăteau peste șatră norii grei ai necazurilor: Udați de ploi, uscați de vânt și arși de ger, țiganii nu au un loc al lor pe pământ! Vin din Nicăieri merg spre Nicăieri cu doruri de dor; cântul lor plâns poveri de tăceri, pârjolitor, e-un foc nestâns, răscolitor. - Fiecare cântec de-al nostru e un bocet pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nemuritoare. Neamul nostru e făurar de frumusețe: toarce argintul în fire și-i dă chip de floare și alte minunății, dă strălucire aurului meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani, pământul ar fi foarte sărac, pentru că ar lipsi cântecul. Noi dăruim oamenilor, o dată cu toate acestea, o parte din sufletul nostru încălzit la flacăra mereu vie a înzestrărilor cu care Bunul-Bunilor ne-a dăruit. Ceea ce vă spun eu vouă acum nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zis eu acum. Să le spui nepoților tăi, ca și ei, la rândul lor, să le spună istoria noastră la copiii și nepoții nepoților lor. - Poate eu am mai uitat câte ceva din cele spuse de moșul nostru, dar noi rromii, țiganii cum ne spun cei mai mulți, și nu e cuvânt de ocară, nu uităm că nu avem un loc al nostru pe pământ, așa cum spune și cântecul. Și nici voi nu trebuie să uitați acest lucru! Să țineți minte doar atât: că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare sărbătoare! Acum mă odihnesc și eu o țâră... am dat toate poruncile și țiganii mei au plecat după cumpărături. Dumneata ai văzut vreodată o nuntă țigănească? - Nu, nu am avut ocazia, dar am auzit că e un adevărat spectacol, că știți să vă bucurați de viață și faceți din petreceri nemaipomenite sărbători! - Ați auzit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Se vede că sunteți un om cu multă școală... dacă n-o să aveți nimic împotrivă, vă rog să fiți oaspetele nostru cel mai cel, la această nuntă! Dumneata te vei servi cu primul polonic de ciorbă din cazan! Asta la țigani înseamnă o mare cinste care se dă numai unui oaspete ales! - Și apoi!? - Vom mânca fripturi, vom bea rachiu tare și vin bun. Vom juca, avem o muzică de zile mari, de la Toflea. - Știu și eu?! - Domnule, nu e bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cale nu e! Oaspetele își șterse subit zâmbetul asigurându-l pe staroste că se dumerise cum devine cazul. - Am înțeles, spuse el, dar bulibașa era convins că acesta era departe de a pricepe legile lor. În sinea sa avocatul gândi: țiganii sunt ca un cântec misterios, îl asculți, te răscolește, dar nu-l poți pătrunde până în miezul lui. - Multe și întortocheate sunt căile Domnului, nu-i așa?, reflectă cu glas tare starostele. - Bulibașă, aș mai avea o întrebare. De mai multă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la cel mai luminat om al etniei. - Spune, dom’le, și-om vedea. - Bulibașă, de ce țigăncile nu poartă rochii, ci fuste și bluze!? Bulibașa râse de-a binelea. În râsul lui se afla și răspunsul. - Domnul meu, ca să fiu scurt, țiganii au credința că de la brâu în sus trupul este pur, iar de la brâu în jos, impur. Partea de jos a corpului, atât la femei cât și la bărbați trebuie să fie acoperită. Toate țigăncile poartă fuste lungi, care separă partea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sau obiceiuri ale noastre ... - Nu, cel puțin acum... Deodată, se așternu între ei o tăcere suspectă. Era pentru a doua oară când bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le coboare prin îngerii săi în corturile lor, acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii. Nu există o altă nație pe pământ să-și hrănească focul ce arde în ființa oamenilor săi cu atâtea vise; să le potolească sau să le dea aripi. Ei își oglindesc chipul în lumina lunii și culeg stelele de pe bolta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în lumina lunii și culeg stelele de pe bolta înaltă și când bântuie furtuni, își iau țigăncile, le duc în cort și le pun sub perne stelele adunate în taină, în nopțile de veghe. Și să vă mai spun ceva: pentru țiganii noștri, durerea și lipsa sunt atât de trecătoare că li se par că nici n-au fost. În timp ce bulibașa vorbea cu avocatul s-a apropiat de cortul lui o țigancă tânără înconjurată de mai mulți puradei, strigându-l: - Bulibașă...! Văzând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ce te-aș putea întreba? Și de unde știi că sunt avocat? - Domnule, eu vă cunosc de multă vreme și mai știu că dumneata n-ai trecut din întâmplare pe lângă șatra noastră! Mai trebuie să știți, domnule avocat, de la mine că țigan prost și rață înecată n-o să găsiți niciodată! - Hoț mai ești bulibașă, mare hoț! Încercă avocatul s-o dea pe glumă, simțind că în preajma sa se află un om care, fără să-i spună nimic, a ghicit mobilul vizitei sale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dacă vreți un sfat adevărat, apoi eu unul v aș spune să lăsați totul așa cum le-a așezat Cel de Sus. Chiar dacă într-o șatră s-ar afla copilul, băiatul acela crescut atâția ani în obiceiurile noastre moștenite din veac, țiganii nu-l vor da. Dumneata nu știi, nici nu poți să ți închipui, cât ținem noi la copiii noștri, mai ales că e băiat! - Există totuși o lege! - Avem și noi legile noastre, mai sfinte ca multe altele! Nici o lege
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să ți închipui, cât ținem noi la copiii noștri, mai ales că e băiat! - Există totuși o lege! - Avem și noi legile noastre, mai sfinte ca multe altele! Nici o lege din lume nu poate răpi un copil, chiar dacă e de țigan, de lângă ai lui? - Tocmai asta e! Nu e copil de țigan. Povestea e mai lungă, Am să mai vin să mai discutăm problema aceasta, bulibașă, dacă vrei. - După voia dumneavoastră! Deocamdată, vă aștept la nuntă, duminică... așa, cam la vremea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că e băiat! - Există totuși o lege! - Avem și noi legile noastre, mai sfinte ca multe altele! Nici o lege din lume nu poate răpi un copil, chiar dacă e de țigan, de lângă ai lui? - Tocmai asta e! Nu e copil de țigan. Povestea e mai lungă, Am să mai vin să mai discutăm problema aceasta, bulibașă, dacă vrei. - După voia dumneavoastră! Deocamdată, vă aștept la nuntă, duminică... așa, cam la vremea când soarele se ridică de vreo două prăjini pe albastrul cerului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
despărțiră cu o strângere de mână, socotit a fi un gest prietenesc, unul plecând cu gândurile sale, celălalt rămânând pe loc cu grijile lui și ale șatrei, nu puține la număr pentru un bulibașă, mult mai multe decât ale unui țigan de rând. Un bulibașă este stăpânul, judecătorul, sfătuitorul, tatăl și bunicul șatrei. El este legea și dreptatea căreia i se supun toți, de la mic la mare, din toate sălașele aflate sub oblăduirea lui. După câțiva pași făcuți pe drumul ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră maci roșii pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avea cum se împotrivi hotărârii mai marelui obștii. Acesta își arunca neliniștit, din când în când ochii spre capătul luncii de unde trebuia să răsară avocatul, invitatul său, la marele eveniment al șatrei. El voia să-i arate distinsului oaspete că țiganii au o tradiție demnă de a fi respectată și prețuită, mai ales prin frumusețea, farmecul și ineditul acesteia. Chiar dacă datinile se pierdeau în adâncimile unor vremi apuse, acestea reveneau de fiecare dată să consfințească întemeierea noilor familii, marcând încetățenirea că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că nu erau ei chiar uși de biserică. Atunci, bulibașa, râzând cu înțeles în barba lui, îi spusese: Cine a susținut că suntem oameni fără păcate? Un lucru e știut: balamalele de la multe uși ale lăcașurilor sfinte și încuietorile, noi țiganii le-am meșterit; altfel ușile ar fi rămas mereu închise! Erau vorbe înțelepte ce nu mai presupuneau alte comentarii. În timp ce bulibașa se întreținea cu avocatul, acesta din urmă punând necontenit întrebări pentru a se lămuri privind unele nedumeriri, se auziră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau nunții pitorescul cerut în asemenea ocazii, spre hazul tuturor. Era totuși păstrată decența, mai ales că în mijlocul lor se afla
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fără răspuns. Ce și cine făptuise acel ceva, motiv pentru care stăpânirea făcea atâta zarvă și le călca pe urmă oriunde voiau să se aciueze!? Dacă se căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea convoiului de țigani, au dispărut fără urmă mai multe gâște, că un cioban se plânsese de lipsa a doi cârlani, că o babă aschidă ajunsese până la primărie cu o jalbă în proțap că i se luase chiar o cloșcă, de i-au rămas
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de parcă ar fi pierdut un colț de țară, și câte altele. Dar pentru atâta lucru, nu se făcea niciodată tevatură. Se știe că și lupul mănâncă din oile pe care ciobanii le numără în fiecare dimineață. Poate aveau și ei, țiganii, asemenea păsărilor cerului, același drept de a se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în căruțe și să pornească la drum în ciuda întunericului. În faptul dimineții, aveau să poposească în satul cu multele sale făgăduieli. Când se treziră sătenii din Bălășești, în dimineața aceea, de la sfârșitul lui Cuptor, toate ulițele erau pline de zarva țiganilor. Sătenii se bucurară. Șătrarii erau așteptați, fiind mai mult decât trebuitori în sezonul care se apropia văzând cu ochii, când se umplu pivnițele și cămările. - Spoim cazane, tingiri! strigau ei cât îi țineau puterile, și oamenii ieșeau pe la porți, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nedumerirea omului legii. - Ce nume e și acesta? - E numele meu, așa a vrut mama. Pe bunica mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu poftă. Apoi, în sinea sa își spuse: Dumnezeu să vă înțeleagă! Țiganilor cu greu ajungi să le tălmăcești cuvintele, cât privește gândurile... Oamenii legii plecară din șatră mai nedumeriți decât atunci când veniseră. Totuși în mintea locotenentului se iscase o incertitudine la vederea acelui băiat. Acesta avea o fizionomie aparte. Fața, părul blond
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că acesta ar putea fi copilul pe care îl căutăm. - Tot ce e posibil, locotenente, dar nu trebuie să ne grăbim cu concluziile... - Tocmai de asta, tovarășe colonel! - Știi bine, dacă greșim, putem avea mari probleme cu întreaga etnie rromă. Țiganii sunt în stare să iște o revoltă, să-i avem musafiri nepoftiți în fața sediului nostru zi de zi, și atunci ce ne facem? N-ar fi o notă bună pentru noi. Trebuie să procedăm cu mult tact. Ai găsit ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]