2,211 matches
-
potca de noapte. - Da’ crezi că nu știu ? Cum ai răspuns, cum te-a hoțit. Cam la un an, umblând feciorul meu Gavril să se însoare, și-a dat în cărți la o cărturăreasă. Și ce credeți c-a zis țiganca ? „Să știi că pe cineva din casa dumitale l-a strigat noaptea afară. Ș-acela na fost lucru curat.” Ascultând, un om mânca liniștit, îndesând în gură bucăți de pâine. Când termină de dumicat se șterse din două părți cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sub o administrație mai severă"859. Comuna Balabancea era situată pe valea pârâului Taița, la 29 km sud-est de orașul Măcin și la 22 km spre sud de orașul Isaccea și cuprindea satele: Balabancea, Giaferca-Rusă, Hamcearca, Islam-Giaferca sau Giaferca-Turcească și Țiganca 860. Aceasta se învecina spre nord, cu orașul Isaccea și comuna Luncavița, spre sud, cu localitatea Ortakioi, iar spre est cu: Alibeikioi, Meidankioi și Niculițel. Spre vest se învecina cu localitățile: Greci, Cerna și Cârjelari. În localitate au fost înființate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
locuitorilor erau români. Astfel, la Islam-Giaferca dintr-un total de 359 de locuitori, 330 erau români, în timp ce, în satul Balabancea, din cei 508 locuitori, 230 erau români, 153 ruși și 112 turci. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în satul Țiganca, dintre cei 253 de locuitori, 81 erau ruși, 73 țigani și 66 români 865. Considerăm semnificativ faptul că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în comuna Balabancea, din cei 1 600 de locuitori: 335 erau bărbați, 323 femei și 941
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și toate sticlele golite de calmante și toate muștele care zboară pe acolo nu pot ucide mirosul de iarbă grasă, pe cel de fum și pe celălalt, de piele de jder abia jupuită. Și nici glumele despre ei și despre țigăncile lor bătrâne. Nici mirosul grețos de dulce pe care ajung să-l aibă În timp. Nici ce-au făcut În cele din urmă. Nu așa s-au sfârșit ei. Toți s-au sfârșit la fel. Altădată, cu mult timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că un vânător de țigani (pe atunci meserie onorabilă) dintr-un sat austriac era remunerat cu 52 de coroane. Un secol mai târziu, în Jutland, arhivele vorbesc de o vânătoare în care au fost uciși 260 de țigani, inclusiv o țigancă cu copilul ei. În țările scandinave, în 1560, se interzice botezarea și înmormântarea țiganilor, iar în 1637, țiganii găsiți pe acele teritorii puteau fi uciși fără judecată. Ordonanțe similare, decretate în secolele XVIII - XIX, au rămas valabile până în 1954. În
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
politic, dați-mi voie să mai trag în el, măcar la foc, cu foc... Păzea, „șoșoiul”! „Ia dom’ șăf iștea doi lei și dă-ne și nouă nește „crastaveți” mâncați-aș ochii matali”. Nici nu știam cum să procedez cu țiganca ce se proptise în fața mea și-mi întindea doi lei, cumva cam cu teamă, că la o adică, aș putea chiar să-i iau. Pe iarbă, un pic mai încolo, mai erau vreo patru, cinci ca ea, bineînțeles cu puradeii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din dotare după ele. Pe vremea ceea lucram la CFR, la stația Oltenești și în spatele gării pusesem pe picioare o mică grădină, în care aveam de toate, castraveți, roșii, ridichi, salată, ceapă, mărar pătrunjel și mai știu eu ce. Țigăncile acelea umblau prin sate ca să vândă cratițe din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
din aluminiu, din acelea turnate și acum așteptau trenul. M-am uitat la ea amuzat și am chemat un acar ca să-i dea vreo câțiva castraveți, bineînțeles, fără să-i iau cei doi lei amărâți. După ce i-a dat castraveții, țiganca a intervenit iar, „dă și niște roșii, dom’ șăf, ca să fie pomana dăplină”. Eu de colo, „dă- i și niște roșii nea Panainte”. Dar cererile nu s-au oprit aici. Au vrut apoi, ceapă, și sare, și ulei ca să-și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
friptă, vrei să mănânci”. Prăpăditul acela, numai de-o șchioapă, s-a oțărât imediat la mine: „Să-ți fie dă capul tău, dă bafta ta, dă norocul tău șoșoiul, mamăăă, vrea să-mi dea carne dă șoșoi să mănânc”. O țigancă din grup, s-a repezit imediat spre mine, ca o arătare cu fustele fâlfâind și a luat imediat puradelul în brațe atrăgându-mi atenția ca să nu-i dau carne de „șoșoi” copilului, că are apoi ghinion și poate chiar să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-i dau carne de „șoșoi” copilului, că are apoi ghinion și poate chiar să moară. Am întrebat-o atunci care este legenda cu „șoșoiul”, fiindcă eu deși știam că țiganii nu agreează iepurele, nu știam de ce. Atunci m-a lămurit țiganca cea mai bătrână țigancă din grup, că „iepurele este un animal nenorocos, toți îl aleargă, toți vor să-i ia pielea” și ei nu doresc să aibă norocul „șoșoiului”. Mi-a spus, că dacă atunci când pleacă dimineața prin sate cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
șoșoi” copilului, că are apoi ghinion și poate chiar să moară. Am întrebat-o atunci care este legenda cu „șoșoiul”, fiindcă eu deși știam că țiganii nu agreează iepurele, nu știam de ce. Atunci m-a lămurit țiganca cea mai bătrână țigancă din grup, că „iepurele este un animal nenorocos, toți îl aleargă, toți vor să-i ia pielea” și ei nu doresc să aibă norocul „șoșoiului”. Mi-a spus, că dacă atunci când pleacă dimineața prin sate cu crătiți, dacă îi taie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
șăf, praful dă pă tobă?”. Avea dreptate cioropina! Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt la altul de un grup de țigănci cu figuri amărâte. Care spunea că are paralizată o mână, care un picior, una zicea că-i oarbă și o ducea alta sănătoasă de mână și tot așa. Cu ele era și un bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fi băgat în boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia ora venirii trenului dinspre Huși, iar eu eram în drum spre ferma
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cărți, citeam romane proaste și redactam scrisori în proză și în versuri către duducile de prin vecini, un glas de violină anunță din cerdac: "V-am adus poșta!", și în ușa deschisă apăru o fetiță cu ten cald, simpatic, de țigancă, cu capul aproape prea mare, care o făcea și mai simpatică, cu ochii veseli, timizi, rugători, și cu nasul coroiat, care o făceau încă și mai simpatică. "Domnule doctor Codrescu, dă-mi voie să te recomand verei mele, doamna Matilda
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înțelesuri și subînțelesuri. Din biografia aceasta mimată reieșea că satirul nu și-a dezmințit niciodată figura și nu și-o dezmințea nici azi. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. Dar Adela era nerăbdătoare să se urce la Poiana Țigăncii, pe care i-o lăudasem fără măsură. (Acum mă îndoiam dacă poiana corespunde laudelor mele, căci începeam să-mi dau seama că-i exagerasem frumusețile dintr-o necesitate mai mult stilistică.) Mi-am pus pelerina pe braț și șalul Adelei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
astăzi, transformată de către comuniști, Într’o banală băcanie unde ce-ți trebuia nu gaseai...! Făcu Înconjurul pieții, privind cu interes la produsele vegetale, o dovadă În plus a primăverii, care deja Își făcuse apariția. Roti privirea În jurul pieții, zărind o țigancă cu un coșuleț În care erau expuși la vânzare ghiocei, o frumusețe. Reuși să obțină un buchețel, zâmbind satisfăcută. Îi va dovedi prietenului ei, Îndemânrea, de fapt munca lui În calitate de profesor n’a fost zadarnică, reușind chiar să facă unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbă mai mult Încurcând tehnicienii ce rămâneau după amiaza să mai lucreze acte și pregătind lucrul pentru a doua zi. Bine dispus, desigur pe banii altora, mergea În jurul pieții aducând În biroul lui o prostituată ori două, de cele mai multe ori țigănci jegoase, pline de tot felul de bube, de toate vârstele fără preferință, care trebuiau alimentate mai precis Îmbătate, pentru a corespunde celor ce aveau să urmeze. Cunoscându-i năravul, unii tehnicieni dispăreau rapid, Însă cel care avea proasta inspirație să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dorim o sticlă rece cu vin, dar rece să fie,după cum a-i observat, de azi dimineață suntem extrem de grăbiți...Și, nota de plată te rog...!” Îl fixă cu privirea din nou pe Tony Pavone, reluând. ”O ști-i pe țiganca aceia frumoasă ce vinde flori prin restaurantele centrale?” „Nu Șefule, nu am avut plăcerea...” „Imposibil domnule...Nu se poate să n’o cunoști! Însfârșit, dacă nu o cunoști am să ți-o prezint...Ai să-mi mulțumești ce mai, e
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici” cu țiganca de gât În timp ce cu mâna rămasă libera, pe sub fustă Îi cerceta șoldurile.Se desprinse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla, Tony Pavone intră În cameră urmat de accest „Măscărici” cu țiganca de gât În timp ce cu mâna rămasă libera, pe sub fustă Îi cerceta șoldurile.Se desprinse din brațele fetei, șuerând printre dinți. „Aveți la dispoziție o jumătate de oră... Cobor jos la cârciumă să beau un șpriț, iar când mă Întorc să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cerceta șoldurile.Se desprinse din brațele fetei, șuerând printre dinți. „Aveți la dispoziție o jumătate de oră... Cobor jos la cârciumă să beau un șpriț, iar când mă Întorc să fiți gata. Abea aștept să te Îmbrățișez, frumoaso...!” Rămași singuri, țiganca Începu să se dezbrace rămânând complet goală. Puse zdrențele dezbrăcate pe un fel de schilod scaun care cu greu se ținea În echilibru, lungindu-se În pat În așteptare! Fără voie, Tony Pavone aruncă o privire prin Încăpere neștiind ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai dramatice nu intuise o asemenea imagine, pierdut În imensitatea spațiului cosmic, mai mult de rușinea Șefului de Șantier să nu-i ofere subiect de a fi ridiculizat cu privire la impotență, se dezbrăcă păstrând totuși lengeria de corp. Se lungi alături de țigancă. Poate altul ar fi fost deznodământul acestei clipe imposibile dacă așa zisul pat, În afară de o zdreanță de pătură ce mirosea Îngrozitor a spermă, a urină chiar și a materii fecale, ar fi fost dotat cu un cearceaf care să-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]