285,616 matches
-
1986, și pînă azi. Se poate constata o trivializare, o degenerare a tonalităților discursului, o înlocuire a argumentelor cu învinuiri și reproșuri, a analizei cu rechizitoriul. În același timp, o legitimă aspirațeie spre "normalitate" a tinerei generații pare a nu ține cont de sensibilitățile legitime față de istorie și de discursurile în care se cuvine ea abordată. Recurgerea frecventă a unora și altora la noțiunea de antisemitism ofensează adesea atît memoria victimelor Holocaustului și a urmașilor lor, cît și pe cei care
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
în serios în încercarea lor de a lua în răspăr toată literatura anterioară. Ar trebui să le reamintesc ce a făcut Tzara, speriat de oficializarea dadaismului. L-a declarat mort și îngropat. E o lecție de care ar trebui să țină cont cînd vine Mincu și pune întrebări precum aceea de mai sus. În fine, o veste bună: în editorial, Eugen Uricaru descrie Campania "Pentru lectură" inițiată de Ziua literară. E prea frumos, ca să nu fie adevărat. Din EVENIMENTUL ZILEI din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
căruia omului îi e specific un sistem simbolic de percepție, iar gîndirea rațională e subordonată celei simbolice. Din această perspectivă nașterea apare ca reflex al unui mod aparte de a gîndi realitatea: etalonul ultim rămîne întotdeauna sacrul, iar riturile ce țin de naștere se dovedesc a fi o concretizare particulară a acestui mod de gîndire. Tot timpul rămîne în subtext teoria despre trecere, comentată în carte, a lui Arnold van Gennep. Gesturi, imagini, cuvinte, obiecte - iată arsenalul pe care comunitatea tradițională
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
care se văd teancuri de cărți, dar nu am reușit să aflu ce e cu acel cort și nici nu l-am văzut deschis cît am fost acolo. Un băiat pe prosop în fața mea citește o carte franțuzească. Dar o ține în așa fel încît nici eu, nici Costi nu reușim să ne dăm seama ce carte e. Cît despre mine, în fiecare an la mare am un ritual. Recitesc Ovidiu. Am un exemplar îngălbenit, pe hîrtie poroasă, apărut în 1957
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
spre o enclavă a amintirilor din copilărie (ale mele, respectiv a mea). Primul impuls a fost să spun gluma aceea: mi-amintesc că am început să scriu de la stânga la dreapta și, ciudat, și azi scriu la fel. Dar asta ține de amintirile speciei. De amintirile personale ține imaginea unui copil de vreo 4-5 ani luat de sora sa din clasa a doua, probabil, și dus cu ea într-o clasă de școală de țară - satul copilăriei mele, Mureșenii de Câmpie
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ale mele, respectiv a mea). Primul impuls a fost să spun gluma aceea: mi-amintesc că am început să scriu de la stânga la dreapta și, ciudat, și azi scriu la fel. Dar asta ține de amintirile speciei. De amintirile personale ține imaginea unui copil de vreo 4-5 ani luat de sora sa din clasa a doua, probabil, și dus cu ea într-o clasă de școală de țară - satul copilăriei mele, Mureșenii de Câmpie -, clasă unde învățau simultan a II-a
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Câmpie -, clasă unde învățau simultan a II-a și a IV-a, și unde, spre a sta cuminte, mi s-a dat de scris, vorba poetului. Ce anume voi fi desenat atunci cu titlu de litere și cuvinte nu mai țin minte, dar asta e prima mea amintire de �scriitor". Apoi mi-amintesc cum pe vremea primei mele clase (iată am fost și eu, totuși, odată, în prima clasă, în elită cum ar veni) și și în clasele a doua și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
în tabere de creație; eu n-am avut ocazia, probabil nefiind din elită. De ce n-oi fi protestat atunci cu �stilizarea"? Cu siguranță eram prea îmbătat de fericirea de a fi debutat. Am mai debutat, după aceea, la Poșta redacției ținută de Ana Blandiana la �Contemporanul", apoi la rubrica similară, intitulată �Ave!" a lui Adrian Păunescu de la �Tribuna" clujeană, apoi, în fine, am debutat la �Echinox". Și acesta socotesc că e debutul meu de luat în seamă. Vă amintiți ce-ați
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
socotesc că e debutul meu de luat în seamă. Vă amintiți ce-ați simțit, la ce v-ați gîndit cînd ați văzut pentru prima oară cartea de debut, Viața fără nume (Editura Dacia, 1980), ce-ați simțit - gîndit, cînd ați ținut-o în mîini? Dacă mă străduiesc puțin, pot construi niște amintiri în direcția întrebării, dar la ce bun? Prima carte a venit, după orgoliul meu de pe-atunci, destul de târziu. Aveam deja 28 de ani, trecusem din grădinile paradisiace ale
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Gheorghe Pârja, Ion Bogdan, Ion Burnar, Marian Ilea, bunăoară) sau plecați din Maramureș (Aurel Pantea, Mircea Petean - cu care, de altfel, fusesem colegi de grupă/facultate/�Echinox" și care prin repartiție ajunseseră la Borșa Maramureșului -, Horia Ursu, Marius Jucan). Totuși, țin minte că apariția Vieții fără nume mi-a dat o mare bucurie, mai ales când o dădeam sau o trimiteam prietenilor, aproape o sumețire, mi se părea că scrisul are sens, că multele mele caiete manuscrise au născut ceva important
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
din orice punct de vedere, din acea perioadă? Aveți întâmplări care v-au marcat, ca om? E o întrebare atât de grea! Pusă mie, ea ar trebui să mă împingă pe un teritoriu pe care, datorită firii mele, l-am ținut mereu ocultat. Mă simt de-a dreptul panicat când sunt iscodit asupra dedesupturilor ființei mele. Acolo sunt interioarele acelea nebune pe care nu le-am dezvăluit decât în poeme și, și în poeme, cu nu știu ce precauție, cu convertiri, cu sublimări
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de inconsistent! Copilăria, adolescența? Raiuri, �islande", mai mult sau mai puțin caste, mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
puținii noștri învățați care mă ajutau să mă simt în siguranță. Nu îmi producea complexe reproșîndu-mi prin ricoșeu că nu sînt în stare să mă ridic la înălțimea trecutului și nici nu acuza trecutul că nu e în stare să țină pasul cu noi, cei de azi. Iubea trecutul, fără să aibă ranchiuni față de prezent și aștepta viitorul cu un optimism care îi depășea propriile ei nemulțumiri față de prezent. Poate că din acest motiv aduna obiecte kitsch, încercînd să descopere în
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
cu madam Marcachis, în timp ce eu jucam țurca afară cu băiatul lor, Costel, cu care mă împrietenisem. Mă și enervam de atâta sporovăială. Ce-or fi vorbit ele acolo în casa atât de bine îngrijită a grecului? Casă foarte curată, având, țin minte, o curte străbătută de o podișcă de lemn, cum nu mai văzusem la nimeni, să nu iei în picioare noroaiele Bărăganului, și din care pricină, nici nu puteai să joci ca lumea țurca; ...vreau să spun, ce discutau acolo
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
dea pături și merinde. Mâine dimineață o să fiți înapoi. Căutătorul de minuni muia în cafeaua cu lapte felii mari de pâine de casă pe care întinsese unt și miere și acum le înfuleca de zor. Stătea aplecat în față și ținea mâna stângă întinsă pe masă, până dincolo de ceașcă, parcă într-un gest instinctiv de a-și apăra micul dejun. Soția lui stătea și ea la masă, dar mânca fără prea multă poftă, privind în zare. Era tânără, avea ochii albaștri
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a parcat-o lângă pod. Când s-a apropiat împreună cu fata, bunicul și cu mine umflam roțile la bicicletă. A întrebat dacă avem bere rece, și bunicul i-a zis că da, e rece ca apa râului în care-o ține. Au intrat înăuntru și bunicul a mers după ei ca să-i servească. Atunci am lăsat bicicleta și am intrat și eu. După ce și-a băut berea pe nerăsuflate, bărbatul a întrebat cum se poate ajunge la peșteră, și bunicul i-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
bătut cu piciorul de când mă știu. Oul ăla nu era o ciupercă. Atunci, mai înainte de a apuca să răspundă căutătorul de minuni, s-a auzit glasul soției lui. Își aprinsese o țigară și îi tremura puțin mâna în care o ținea. - Ei l-au văzut, iar tu nu. Cum poți fi atât de sigur că se înșeală? Străinul s-a uitat la soția lui descumpănit. - Chiar tu le-ai cerut să-ți povestească despre lucruri neobișnuite, a adăugat ea. Nimeni altcineva
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
două samare. Căutătorul de minuni mergea cu pas întins. Soția lui se oprea din când în când, ca să stea de vorbă cu mine sau să-și tragă puțin sufletul. Bărbatului ei nu-i plăceau acele opriri, și ne chema să ținem pasul cu el lovind în stânci cu pioletul. Soției lui îi trezeau curiozitatea o mulțime de lucruri: mărimea neobișnuită a frunzelor de stejar, urmele mistreților și iarba culcată, care, în pajiștea de la izvor, puneau o pată de lumină în desișul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
un arici uriaș. Când am isprăvit cina, el s-a ridicat și a coborât câțiva metri uitându-se la hardughie mai de aproape, parcă șovăind. S-a întors apoi sus și a tras o dușcă din sticla pe care o ținea lângă el. - Sunt obosit, băiete, mi-a spus. Și e mai bine s-o lăsăm cu ale ei. Eu mă duc să mă culc. A desfăcut fermoarul de la cort și s-a pregătit de culcare, fără grabă. Fără să-mi
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
fără lună. Întunericul era acum nepătruns. Am intrat în colibă și m-am trântit pe laviță, dar n-am putut să dorm. Zgomotele nopții, ușoare și profunde totodată, dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe care neliniștea o împiedica să se prefacă în somn. Când o coamă de deal a început să se desprindă din întuneric, am auzit foșnetul fermoarului și am ieșit din colibă. Era ea, așezată pe o stâncă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
lichele gata să se vândă în schimbul unui ciolan. Or, se vede că dom' Ilici mizează doar pe numele verificate și răsverificate. Probabil că n-a uitat lecția eșuată a gorbaciovismului: comunismul nu poate fi reformat, pentru că va face implozie, deci ține-o înainte cu vechile dogme și personaje! De când s-a inaugurat �Canalul cultural", veritabilă oficină de propagare a doctrinei iliesciene, lucrurile s-au împotmolit de tot. Cum filtrul e mai des decât lianele din jungla africană, nu pot pătrunde pe
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
cultural", veritabilă oficină de propagare a doctrinei iliesciene, lucrurile s-au împotmolit de tot. Cum filtrul e mai des decât lianele din jungla africană, nu pot pătrunde pe post decât culturnicii cu bilet de voie de la Cotroceni. și să te ții plictiseală! Cuvinte mătrețoase, vocabule rostogolite din gâtlejuri obișnuite mai degrabă cu gradele votcii decât cu subtilitatea exprimării ideii, grohăieli cu pretenția de pamflete la adresa �dușmanilor culturii și limbii române", ce mai, o revărsare de resentiment și ură la adresa a tot
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
după 1977? Aceia care au muncit (și muncesc) într-o industrie depășită tehnologic și inumană? Cît despre ignorarea "realizărilor", crede tovarășul Mizil că România, dacă nu era comunistă n-ar fi construit nimic, n-ar fi evoluat, n-ar fi ținut pasul cu lumea? N-are importanță ce crede tovarășul Mizil. Are însă faptul că propaganda comunistă pe care o face trece pe un post de televiziune cu sprijinul neprecupețit al unui moderator lipsit de orice etică profesională.
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
realitate prin propria ei creație, dar și prin capacitatea de a coagula energii creatoare în structuri care depășesc cadrul dialogului de specialitate, adresându-se direct aliatului firesc - publicului. Probabil că lipsa de continuitate în impunerea unui cadru instituțional de manifestare ține de firescul nefirescului, trăsătură care leagă viața din teatru cu cea din afara lui; dar în Târgu-Mureș sau la București vin, din când în când, puternice semnale ale consecvenței. Un asemenea semnal a fost spectacolul cu piesa Evei Ensler Monoloagele vaginului
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
a le transforma în spectacol, a le încadra de către funcționari ideologici ai partidului, fapt ce a avut drept consecință ineluctabilă devitalizarea lor, făcându-le să-și piardă funcția socială primordială. Există, desigur, și un alt factor de influențare, din afara politicii, ținând de evoluția civilizației, de contactul cu orașul, cu comunicarea internațională... Fără îndoială... Una dintre rațiunile pentru care în România s-a perpetuat o tradiție populară originală atât de puternică a fost închiderea și, prin urmare, menținerea ei oarecum artificială... O dată cu
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]