7,946 matches
-
acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste mine, Vaughan pilota mașina printre traseele luminoase. Când am schimbat direcția, în jurul nostru țipară claxoane și cauciucuri. Vaughan controla volanul ca un părinte care îndrumă un copil vlăguit. Eu țineam pasiv cadrul volanului în mâini, urmărind parcursul mașinii de-a lungul unui drum de racord. Am oprit sub un pasaj superior, bara de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de trei ori pe zi și de tot atâtea ori sunt dezamăgiți. Avusese și ea aceleași experiențe la 16 ani. Cât de ridicol ar fi fost să bată la ușă și să întrebe dacă e totul ok! Da, ar fi țipat fata, lasă-mă în pace! Lăsați-mă toți în pace! Drept care, doamna Paraschivescu se duse la culcare, liniștită întrucâtva că Monica se întorsese sănătoasă. O să-i treacă, își zise, o să uite, o să râdă. Și adormi. Monica se încuiase în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Am încremenit cu toții în poziții incomode, iar din codru a ieșit un gigantic urs brun, apropiindu-se cu pași iuți și supărați de noi. - Ăăăăăăăăăăăăăăăăă! urlă ursul din nou, dar mai încet. Ăăă! Ăă! Ă! Fetele o luară la fugă țipând. Logic. Am crezut mai întâi că fug în sat să aducă o pușcă sau alt fel de ajutor, dar mi-am dat seama că, de fapt, zăriseră printre copaci un pui de căprioară căruia îi curgea sânge din nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să omoare căprioara și noi am salvat-o. Merge, nu? E credibil. - Da, merge, zise Luca băgând o casetă nouă în cameră, dar... - Imaginați-vă, l-am întrerupt, dăm filmul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pachet de Camel. Fără să gândesc nimic, i-am tras un pumn în față. Apoi încă unul. Țigările i-au căzut din mână. Am apucat-o de un braț și am trântit-o în iarbă. - Ce faci? Ești nebun? a țipat. M-am aruncat pe ea. Călare pe picioarele ei, cu o mână îi țineam mâinile, cu cealaltă i-am tras fusta în sus. Ea se zbătea, dar absolut degeaba, eram mult mai puternic. Eram chiar mai puternic decât de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tras fusta în sus. Ea se zbătea, dar absolut degeaba, eram mult mai puternic. Eram chiar mai puternic decât de obicei. - Taci, i-am spus cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mi-a deschis alt domn Popescu, asemănător cu primul. - Ce vrei? s-a răstit la mine. Din apartament se auzea un meci de fotbal, la televizor. Se mai auzea și vocea tare, mitocană, a unei femei. Doamna Popescu, am presupus. Țipa la cineva. - Domnul Popescu? l-am întrebat pe cel pe care îl aveam în față. - Da. Ce e? - Am venit să vă comunic ca l-am văzut astăzi pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și vreau să vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Am venit să vă comunic ca l-am văzut astăzi pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și vreau să vă rog să vorbiți cu el și să îi explicați că nu este etic să... - Du-te domne de-aici! a țipat omul la mine. - Mda, bine, mă duc, am zis întorcându-ma către lift. - Ia, ia stai puțin, tu nu ești ăla care bate la tobe toată ziua? m-a întrebat. Eram. - Păi, și tu vii la mine și-mi zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Suki arăta minunat, Shuoke trecu peste chestia cu Zidane. De altfel, ajunseseră la stadion. Meciul se termină, cum era de așteptat, cu 1-0 pentru Verdy, gol înscris de Patrick Mboma cu capul după un corner bătut de Kazuki Horamoto. Suki țipase la fiecare fază ca o isterică, spre nedumerirea lui Shuoke. Pentru că Suki nu numai că nu avea habar ce este offside-ul, dar nu știa nici măcar de ce se bate o lovitură de colț sau că mingea este repusă în joc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
m-a îndopat cu bunătăți. La mine în cameră, totul înghețat, s-a spart o fererastră la începutul lui noiembrie. Și chiloții sunt înghețați. Trei perechi. Mama i-a pus la uscat pe sobă. 09.01. Chiloții au ars. Am țipat la mama și a făcut un infarct. La înmormântare va veni și fratele meu, trăiește lângă Poitiers. L-am rugat să-mi aducă niște chiloți. 10.01. Un iepure uriaș a intrat azi noapte în casă. Purta o redingotă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
astea? Vă rog, spuneți-i să se întoarcă-n barul de unde ați agățat-o. Domnul J.L.B. Matekoni înghiți în sec. — Am cerut-o de nevastă, lăsă el să-i scape. Va fi soția mea. Menajera păru să se dezumfle. — Văleeeu! țipă ea. Văleeeu! Să nu faceți prostia asta! O să vă bage-n mormânt! Nici că se poate o prostie mai mare. Domnul J.L.B. Matekoni înaintă și-i puse mâna pe umăr s-o liniștească. — Nu-ți face griji, Florence, o alină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mașini de curse, le reaminti. Oamenii care conduc mașinile astea nu sunt vitezomani ca voi. Sunt cetățeni respectabili. Atunci de ce ne numim Speedy Motors? întrebă unul din ucenici. Domnul J.L.B. Matekoni se uitase la ucenicul său. Câteodată îi venea să țipe la el, iar acesta era unul din acele momente, dar se abținea de fiecare dată. — Ne numim Tlokweng Road Speedy Motors, replică răbdător, fiindcă noi ne terminăm treaba repede. Înțelegi diferența? Nu-l lăsăm pe client să aștepte zile întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
reapărea și-i dăruia diverse cadouri - o dată un ceas de argint, altă dată o geantă (cu portofelul încă înăuntru) sau o sticlă de coniac Cape Brandy. Locuia pe Old Naledi, cu o femeie cu care avea trei copii. Femeia aia țipă la mine întruna, se plângea el. Din punctul ei de vedere, nu sunt capabil să fac nimic ca lumea,. Îi dau bani în fiecare lună, dar îmi spune întotdeauna că micuții sunt flămânzi și mă tot întreabă cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să-și țină gura aia spurcată.“ A trebuit să le explic de două ori că nu-i nevasta mea. Dar de ce striga? întrebă Mma Ramotswe. Sper că-și dă seama că n-are cum să iasă de acolo dacă țipă. — Cred că știe atâta lucru, răspunse domnul J.L.B. Matekoni. Țipa ca din gură de șarpe fiindcă era teribil de supărată. Zicea că altcineva ar fi trebuit să fie acolo, nu ea. A pronunțat numele tău, habar n-am de ce. Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le explic de două ori că nu-i nevasta mea. Dar de ce striga? întrebă Mma Ramotswe. Sper că-și dă seama că n-are cum să iasă de acolo dacă țipă. — Cred că știe atâta lucru, răspunse domnul J.L.B. Matekoni. Țipa ca din gură de șarpe fiindcă era teribil de supărată. Zicea că altcineva ar fi trebuit să fie acolo, nu ea. A pronunțat numele tău, habar n-am de ce. Mma Ramotswe puse fasole și în farfuria ei. — Al meu? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
respira. Am fugit la Carla și i-am povestit ce s-a întâmplat. S-a întors cu mine la donga și ne-am uitat din nou la el. Nu încăpea urmă de îndoială, era mort, iar ea a început să țipe. Când s-a oprit, ne-am așezat acolo, în șanț, și ne-am întrebat ce-i de făcut. Ne-am gândit că nu ne-ar fi crezut nimeni c-a alunecat din greșeală dacă ne întorceam și anunțam ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceață, când își dau ziariștii cu părerea unde-ar putea fi cutia neagră. Acolo și-acolo. Știu ei sigur unde s-a scufundat. Unii susțin c-au și ascultat, în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa în microfon „S.O.S. Ajutor!”. Chiar de trei ori. Din pur reflex, m-am aplecat și-am luat unul dintre ziarele căzute din burta lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ce lua, și-am plecat. Și unde să mă duc? Garsoniera era plătită până la sfârșitul anului, de-aici n-am luat leafa de două luni. Nu vezi, nici nu mai vine nimeni... Doar directorul din când în când. Și-atunci țipă că i s-au uscat florile. Secretara și-a luat concediu de maternitate, Filip încearcă să prindă o bursă în State, Aurora nu s-a mai întors. - Dar Amalia? - Dă-o-ncolo de pațachină! Și asta-i dusă cu pluta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
coadă de aligator de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi os domnesc... Trântește ușa. - M-am săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Atunci era unul dintre studenții de la medicină de la D-uri. Azi noapte, zice Aniculăesei, eu n-am auzit prea bine, că-mi pusesem niște vată în urechi, mă ia așa curentul... s-au bătut iar. Dar una-i să mai țipi, cine nu țipă, mai dai și-o palmă, un pumn, că usturoi dulce și bărbat moale... Doamne ferește de ce-a făcut! Copiii îs în Centrală, le-a dat ceva să mănânce doamna Augustina, a fost asistentă... N-aveai ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dintre studenții de la medicină de la D-uri. Azi noapte, zice Aniculăesei, eu n-am auzit prea bine, că-mi pusesem niște vată în urechi, mă ia așa curentul... s-au bătut iar. Dar una-i să mai țipi, cine nu țipă, mai dai și-o palmă, un pumn, că usturoi dulce și bărbat moale... Doamne ferește de ce-a făcut! Copiii îs în Centrală, le-a dat ceva să mănânce doamna Augustina, a fost asistentă... N-aveai ce să mai salvezi, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu uit, te-am trecut pe listă, n-am avut pe cine, trebuie să pleci la inspecție la Dorohoi. Dar să vezi ce scandal o să fie cu țiitoarea! Că și aia e înfiptă, cică s-a apucat tot ea să țipe la madam Pârvulescu... că n-are pic de decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-aruncă Grigore. S-a dus și domn’ Pârvulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
văd cum vine de la poartă, unde să fug? Merge cu mâna la cap, nu știu dacă i l-am spart. Aștept. Dacă n-o să mă bată el, o să înceapă maică-mea, o să mă tragă de păr și dup-aia o să țipe vreo oră. O să-și blesteme zilele, că-n loc să facă școală, m-a făcut pe mine, c-a fost proastă, copil îi trebuia ei? Da’ n-a putut să scape, era altfel pe-atunci. Numai ea știe cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu-l mai zgâlțânați, nu mai bâțâiți din copite! Le strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar se oprește când secretarul primăriei țipă la el. Intră pe lat, sugându-și burta să-ncapă. - Băi, da’ portița asta-i pentru țâri, cum să-ncapi? Încercând să-și facă loc în nacela cu stegulețele Franței și României, primarul face o mișcare necugetată, îl împinge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]