1,028 matches
-
eroii cărților de aventuri; mi se părea suficient. Vara, ne găseai prin Retezat, Făgăraș sau la Olimp, în campingul ăla de pe faleză, cort lângă cort. Plecau seara pe brânci fetele în fuste scurte de blugi și pantofi cu toc, să țopăie la discotecă sau rockotecă. La rockotecă, intrai cu lanțuri și geci din imitație de piele. Te mai plimbai și noaptea pe plajă, braț la braț, cu pantalonii suflecați și pantofii-n mână. Luna lumina frumos, se zăreau valurile cafenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din duș cu prosopul înfășurat în jurul taliei, ca un pansament enorm și colorat. E vară, e cald, ce interes ai avea să te plimbi prin casă legat în cearșaful sufocant? Și chiar dacă nu-i vară, merg caloriferele, îți vine să țopăi liber dintr-o cameră într-alta, nu să te înfofolești în metri de bumbac. Maria a apărut goală, așa cum o așteptam. După un an, corpul femeii pe care pretinzi că o iubești nu-ți mai oferă nici o surpriză. După doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
v-am mai vorbit de el. Secundele mele se dilatau ca un elefant gonflabil, zburat de vânt pe plaja de la Mamaia. Apoi totul se fâsâia brusc, fără avertisment, mă simțeam mic și strangulat, strâns de perimetrele nepotrivite de spațiu-timp. Parcă țopăiam pe-un screen-saver de Windows, încărcat cu tuburi de-amintiri. Nu descărcam doar o memorie, ci mai multe, luptând fiecare pentru supremație și toate împotriva realității. Devenisem productiv: dislocam cantități formidabile de imagini și informații, făceam trafic neuronal, exportam celulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n mijlocul lui august. Parcă se vorbiseră între ei. Clienții tușeau și beau. Dacă cereai la temperatura camerei, se uita ospătarul la tine ca la felul paișpe. Cezar ne-a mai zâmbit o dată, vizibil satisfăcut de ispravă, după care a țopăit la locul lui. Cu ocazia asta, am observat că purta un ciorap ca al lui Tonton, cu fir lung în vârf. Tonton era un personaj din Pif-urile vechi (îl chema chiar César!), cu capul lucios ca un bec și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am făcut repede un calcul. Dacă Grosescu se-afla aici, trebuia să-mi dea un semnal. Nu putea fi cei doi bătrâni (nu corespundeau vârstei); de câine, nu mai vorbesc, deși ajunseseră departe cu clonarea și cine știe ce-ți țopăia pe stradă sau în curte. Nu putea fi nici cei doi puști, decât dacă iubea să-și ciocnească piercing-urile, în timp ce făceau schimb de fluide. Nici Mircea Eliade II nu corespundea cu portretul inginerului Grosescu: ochii aveau altă culoare, iar maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prinde dragoste de pasărea care, parcă, Îl Îndemna s-o prindă. Când s-a mai dus cu oile, În locul păsării a venit o zână, care-i spune a venit momentul să nemperechem amândoi. Fata recunoaște că ea era pasărea care țopăia Înaintea fiului ei, apoi tinerii merg la popă și se cunună. Zâna Îl duce pe fecior Într-o pădure, ca să-i arate bordeiul În care locuiește ea, de fapt, un palat ce se află În mijlocul unui eleșteu fermecat. Îi spune
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ai evocat în cărți. De ce condamni pe alții? Am luat spusa lui ca pe o glumă puțin acidă și am argumentat că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Primăvară Primăvara venea șchiopătând țopăit Ca un iepure de alice lovit Și când o credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
sarcina: Definiți verbul. Scrie cinci verbe. Subliniază verbele din textul de mai jos. Fram se imită pe el singur, făcând în chip caraghios, cu strâmbături și căzături, tot ce făcuse mai înainte cu seriozitate. August cel prost zburda în jurul lui, țopăia și strigă cât îi ținea gură..." (Cezar Petrescu "Fram, ursul polar") 3. Lucrări scrise, la început de an școlar, de trimestru, de capitol. La fiecare început de an, trimestru, capitol se contează pe cunoștințele precedente cu care elevii încep o
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
prinde dragoste de pasărea care, parcă, îl îndemna s-o prindă. Când s-a mai dus cu oile, în locul păsării a venit o zână, care-i spune "a venit momentul să ne-mperechem amândoi". Fata recunoaște că ea era pasărea care țopăia înaintea fiului ei, apoi tinerii merg la popă și se cunună. Zâna îl duce pe fecior într-o pădure, ca să-i arate bordeiul în care locuiește ea, de fapt, un palat ce se află în mijlocul unui eleșteu fermecat. Îi spune
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
răspândi cultura. Mirel 15 decembrie 2005 La televizor, chiar pe VH1, postul meu muzical favorit, Madonna, această primă mare prostituată a societății de consum, își arată picioarele îmbătrânite în ultimul videoclip. E imposibil ca mulți negri să nu fie prezenți, țopăind, gesticulând, dând din fund etc. O supraponderală (grăsană) negresă liniștește o bandă de albi, care dorea să agreseze câțiva negri mititei, într-un metrou new-yorkez. Cred că există niște reguli bine definite, cum se face un videoclip comme il faut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de unități discursive. P. Charaudeau vorbește despre "sens interdiscursiv" referitor la locuțiuni sau expresii fixe care sînt de obicei adăugate unor cuvinte, conferindu-le acestora o "valoare simbolică"- de exemplu, pentru vrabie, se adaugă unități precum mănîncă cît o vrabie, țopăie ca o vrabie. Tot P. Charaudeau, în 2006, vede în interdiscurs interacțiunea a două sau mai multe discursuri a căror configurare originară nu poate fi reconstituită, dar care favorizează producerea de semnificații implicite, cu o bogată activitate inferențială. În același
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Posibilitate și Probabilitate... Numai că „acum”, după o viață lungă și destul de accidentată, toate aceste „cuvinte” „Își ies cumva din fire” și, ca niște pitici cruzi și atotputernici dintr-o saga nordică, Încep să se schimonosească, să danseze și să țopăie prin fața „mea”, o simplă oglindă care, din frică sau dintr-o „tară genetică”, nu-și poate păstra claritatea, netezimea suprafeței lucioase, „se Îndoaie” când Într-un sens, când Într-altul, adică e pe rând când concavă, când convexă, și... ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în blocuri, vectorială în turnuri la marginea de est, km 448 Suceava Nord, acceleratul ajuns pe moment, a schimbat locomotiva și sensul de mers, dispare fără grupa de vagoane de Suceava, stăncuțe la al treilea peron și la al doilea, țopăie ca vrabia dintr-un picior, te doare gheara și o ții sub aripă, merge la cartofi, la ce mai este, o țigară, dă-mi o țigară! cînd mă prindea la călugări, la muncă, cu țigara, ia bagă cincizeci de mătănii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin urmare evoluția viețuitoarelor nu-și urmează calea pe plaiurile vremii șerpuind ca șarpele dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind ca puricele. Mai e încă evident (?), zic mutaționiștii, că aceste variații săltătoare nu pot (?) naște sub influența factorilor externi, trebuie deci să le căutăm imboldul din interiorul organismului, în structura intimă a substanței ereditare”.</citation> Mai mult decât atât, mutaționiștii
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
aceea de pe capotă! Mă reped servil să execut comanda. Cînd să apuc mutelca șoferul apasă pe claxon. Bi-bi! Biii! Oah! țip cît mă țin bojocii, total surprins, scăpînd mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie și încearcă să pipăie mașina. Hai, cărați-vă de lîngă mașina mea! țipă acesta, încă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
peste nas nu servea la cine știe ce. Unde ai luat dracu' ăsta? îl întreabă pe unchiul meu un flăcău. Nu vezi că se ține coadă? Este finul gazdelor, le-am promis că-l duc și pe el. Mă simt important și țopăi des ca să mă țin de ceilalți. Era lună plină și senin, dar zăpada viscolită mai obtura vederea largă spre conac și ne șfichiuia fețele cu cristale dure de gheață. Uite trei lupi, spune unchiul Victor. Unde? întreabă ceilalți, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imens și că acesta s-a eliberat de acul mulinetei și acum era liber total. Numai că amețitul nu-și dădea seama de situație. Victor s-a prostit de tot și a început să strige: Uuă, uuă, scapăăă, scapăăă, uăă. Țopăia și juca tontoroiul. Deodată sare în apă pe somn și-l înșfacă zdravăn țipînd: Trageți-mă afară, mototolilor! L-au scos cu puțin efort și fiecare dorea să-i atingă puțin monstrul. Nu vă atingeți de el ! Ia mîna, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trecute fix (la TV programele așa sînt în general ), stau popenchi la televizor, vădit mulțumit că acuși, acuși, văd finalul, adică pe cel mai umplut de borș decît adversarul său. Adversarii apar fițoși, pe o muzică ce n-o cunosc, țopăie și boxează aerul și își dau gluga de călugări jos. Sala urlă, țipă și remarc pe o băncuță niște fătuci despuiate care îmi transmit pupici (măi, a dracului chestie!). Mă uit mai atent la ele și, Doamne, n-au nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a făcut câte ceva. Unii au recitat versuri de Eminescu, Alecsandri (...și cu sergentul zece), Goga sau Coșbuc (Trei, doamne, și toți trei). alții s-au străduit să interpreteze șlagărele muzicii populare de atunci (Patru boi cu lanțu-n coarne...) sau au țopăit cât au putut de săltăreț sârba noastră tradițională, corăgheasca și ruseasca în doi. Eu am încropit niște versuri proprii, din care mai țin minte doar primele de început : Am avut și eu un tată / și el mult m-a răsfățat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Însoțind-o pretutindeni. Atâta doar și sunt suficiente motive pentru a determina o pisică, Încă mai inteligentă, să nu se aventureze În vânarea lui. Și atunci pisica se mulțumește cu vrăbii, la fel de negentropice, dar și, mai proaste, dedulcite la a țopăi pe pământ. Am alunecat de la abiotic la biotic În cadrul unei omonimii? Îmi repar greșeala, fugind la cârciumă, sperând că și cârciumarul a luat aminte, dar cu convingerea că va curge multă vodcă până atunci... Parcă era vorba de țoi. „Sâmbătă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noastre la un loc și de aci de pe Olt și de pe Ardeal. Și ce să vezi, c-o apărut o fătuță, numai cu o cîrpă pe șolduri, încolo goală cum o fătat-o mumă-sa, și minteni o-nceput să țopăie, când încolo, când încoace. Și numai ce-o apărut din cealaltă parte un ficior, cu cioareci subțiri strânși pe el de mai că i se vedeau bucile, și numai ce-o prinse pe fătuță și începu s-o smotocească, și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
noi ! Nu știu ce căsnicii se vor mai forma azi pentru mâine cu mâncare gata făcută, numai din magazine, numai cu țigările în gură, cu părinți și copii de care nu se mai ține cont de aspectul celui de-alături, numai găști țopăind pe toate ecranele cu justificarea - astăzi televiziunea nu mai face educația oamenilor, doar îi informează, ca ei să aleagă esențialul -, nu știu cum vor mai învăța carte și cât vor reuși să o facă, când mai au ei timp și sănătate, înghițind
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și oprindu-se din loc în loc, spre a-și tampona ușor fruntea îmbrobonită și palidă. Când mai avem patru-cinci trepte până la dânsul, pe lângă noi țâșnesc, nerăbdătoare, se strecoară venind din urmă, două zvârlugi de studente înalte, subțiri, sprintene, zorind și țopăind ca niște căprițe. Urcă valvârtej, vrând parcă să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al doamnei Bruescu, ocupate de patru femei și un bărbat. Acești salariați ai Editurii Calende sunt aplecați peste paginile lucrărilor Într-o neclintire deplină, care mă fac să mă văd pe mine și pe văru’ Laur și pe părințelul Andrei țopăind Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și izbind din toți rărunchii, dar ce fac ei aici nu se compară cu tuburile de puț. — Și dacă vedeți, Îmi sugerează doamna Bruescu, ar fi cazul să nu mai... Concursul va avea loc În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
risipite câteva pe sub masă, dar cele mai multe rătăcindu-se și prăfuindu-se printre fiarele din hangar. După ora unu n-am mai fi putut să stăm afară pe zăpușeală nici la umbră și fără să facem nimic. În timp ce vreo cinci zilieri țopăiau Îndrăciți În jurul formelor de tuburi și-și turnau găleți de apă În cap, noi ne retrăgeam Încoace cu un braț de știuleți de porumb. Pe cât de anevoie se urnea tovarășul meu de lângă București, pe atât de iute Îl vedeam Însuflețindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]