18,258 matches
-
ore întregi până să fie tractate de-acolo. În cele din urmă, însă, ajunseră în sătucul lui Mma Tsbago, care era și satul cel mai apropiat de ferma pe care o căuta Mma Ramotswe. O întrebase pe Mma Tsbago de așezarea cu pricina și obținuse câteva informații. Aceasta își amintea de proiect, deși nu cunoscuse personal oamenii implicați în el. Își amintea că fuseseră un bărbat alb, o femeie din Africa de Sud și alți doi-trei străini. Mai mulți oameni din sat lucraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu într-o așezare în care nimic nu mișcă în afara cîinilor, și cîinilor le plac locurile pustii, nu era chiar de nebăgat în seamă. A luat-o pe mijlocul drumului, stîrnind praful din ce în ce mai gros, mai moale, mai alb. "Doamne, dacă plouă te îneci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară, că din pricina lui Pangratty, care nu avea stare după moartea domnișoarei Sofie și puteai crede că dis-de-dimineață fugea din vila Katerina pentru a scăpa de ceva, bîntuind prin toate cotloanele și ulițele așezării, uite așa se întîmplase că nu ajunsese nu să se sature cum se cuvenea, dar nici măcar să guste cît de cît din noile sticle primite la vinoteca lui Hariton. Știa că veniseră mostre noi de la Malaga și Jerez, că sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din tîrg. Nu pentru că vrea să avanseze, ci pentru că Radul Popianu șî-a făcut întotdeauna datoria." Pe măsură ce vorbea, se înfuria. Pe măsură ce cuvintele se făceau auzite de propriile urechi, imaginea sa se desena tot mai limpede, mai clar conturată pe fundalul așezării, al dealurilor acoperite cu viță care o înconjurau și despre care nu puteai spune nici că o protejau, nici că o sufocau. Leonard Bîlbîie, cu care pînă atunci nu avusese nici un fel de necaz, nici o urmă de neînțelegere, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spre sfîrșit, cînd începea pămîntul să se zbicească, în Vladia și din Vladia nu mai pleca nimeni. Totul se întîmpla și se sfîrșea înlăuntrul ei, chiar dacă începutul se afla cine știe unde, în afară. Odată intrat în Vladia nu mai puteai ieși, așezarea te sorbea ca o apă adîncă și primejdioasă. De aceea Radul Popianu nici nu-și mai pusese problema, după prima iarnă petrecută acolo, de a mai pleca din Vladia. Singurul lucru pe care îl dorea, îl pretindea, celor de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că prințul, în costum de călărie, nu erau cai de călărie în Vladia, însă cizmele înalte erau potrivite pentru ulițele tîrgului, se îndreaptă cu pasul său ușor săltat, orice aviator care se respectă provine din cavalerie, către capătul celălalt al așezării, către Cramă, s-a scoborît repede de pe coasta înzăpezit-noroiată și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact în locul în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a liniștit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-o altă lume. Așa era Vila Katerina pentru tîrgoveții și negustorii așezării. Erau prea puțini aceia care erau chemați pînă acolo și nimeni nu venise din proprie inițiativă. Nu se cădea și nici n-ar fi fost primiți. Cele cîteva invitații pe care prințul le adresase lui și domnului Bîlbîie fuseseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita orice eveniment în așezarea dintre dealuri. Era liniștit și mîndru pentru că în cele din urmă nu-și făcea decît datoria. În mod exemplar și într-un fel propriu, așa încît Vladia și locuitorii ei vor ajunge, de asta era sigur, nu doar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie. În rest iarbă pitică, scaieți fumurii. De aici și un amestec delicat de culoare care dădea senzația unei sfîrșeli, dar o sfîrșeală molcomă, lenevoasă, plină de dulceață. Privea din nou prin geamul curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putem aduce fericirea în Vladia. Este un fapt posibil. Paradoxal, tuturor celor de aici, cu excepția noastră, el nu le pare deloc posibil, nici măcar probabil. Dar o alianță, domnule adjutant, o alianță între noi doi poate să aducă fericirea în această așezare. Este un lucru pentru care merită să trăiești, nu?" Surpriza continua. Nu doar că nu se gîndise la o alianță cu K.F., dar nici măcar nu-i trecuse vreodată prin minte că ea, K.F., ar fi avut de îndeplinit vreun rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
darea de seamă anuală, dosarele întocmite cu grijă, ceruite, parafate, așezate în șir, alfabetic, în cea mai ascunsă dintre încăperile postului, toate acestea erau actele sale, acte care îi dădeau dreptul și îi confereau obligația să aibă în grijă soarta așezării și a oamenilor săi. Cînd simțea că-și pierde simțul datoriei, oricui i se poate întîmpla așa ceva, însă numai Radul Popianu își dădea seama, atunci intra acolo, în chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
convingerea că tot ce este mult, ce este prea mult este dușmanul normalității, iar el era omul pus să se îngrijească de păstrarea normalității. Iar, pe lîngă toate acestea, prințul nu aparținea doar Vladiei. El venea pentru cîtva timp în așezare de undeva și apoi se-întorcea tot acolo, undeva. Asta, era la mintea cocoșului, presupunea tot felul de relații, legături, complicații. Șerban Pangratty era obligat să facă politică, nu că ar fi fost preocupat ori pasionat, dar, prin starea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăsînd Vladia să-și vadă în continuare de molcomirea ei. Dar asta nu însemna cîtuși de puțin alungarea, ci doar plecarea lui Pangratty. La sfîrșitul verii următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să-și facă apariția pe cerul așezării, bîzîind cu motorașul lui ca o albină uriașă, să se așeze pe aerodromul de pe dealuri și să coboare înconjurat de o turmă de copilandri care stîrnesc praful în jurul lui, cu jacheta și casca de piele în mînă, zîmbind fericit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ulițe, în case, prin vii un fel de freamăt, fără să-și dea seama de ce, oamenii se simțeau îngrijorați, o tulburare, plăcută ce-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind cu motorașul pe deasupra așezării, dar atît. Radul Popianu își făcuse un plan secret, planul " A", pe care urma să-l pună în aplicare în cazul cînd prințul ar fi apărut la orizont. Nu era cine știe ce, dar se chema că era o măsură de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atît. Radul Popianu își făcuse un plan secret, planul " A", pe care urma să-l pună în aplicare în cazul cînd prințul ar fi apărut la orizont. Nu era cine știe ce, dar se chema că era o măsură de protecție a așezării, era felul său de a se ține de cuvînt față de promisiunea făcută domnișoarei K.F. În primul rînd era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
crîșme din tîrg ori la cîte o tacla pe băncile de la stradă ale negustorimii. Tăcerea lui era luată drept încuviințare. Iar dacă adjutantul Popianu confirma ceva, acel fapt rămînea ca un fapt ce trebuie să intre în ordinea normală a așezării. Așa încît nimeni nu se mai îndoia că ploaia nu trecea niciodată prin fața prințului, rămînînd întotdeauna la cîțiva pași în spatele său, că la Vila Katerina se instalaseră becuri fără urmă de cabluri ori de "motor" și becurile se aprindeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
planul "A". Prințul, vreme de cinci ani, n-a mai venit în Vladia. Dacă în primul ori al doilea an nimeni n-ar fi putut observa o înrăutățire a vieții tîrgului, cu toate că pe măsură ce creștea numărul legendelor despre Șerban Pangratty, în așezare se făcea tot mai puțin vin, intrau tot mai puțini bani, se vindeau tot mai puține mărfuri la prăvăliile de pe Strada Mare, în anii ce au urmat lucrurile au devenit limpezi. Cîteva din dughene s-au închis, proprietarii au vîndut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atingea în vreun fel înțelegerea sa cu domnișoara K.F., iar cel mai important era să afle dacă planul lor de a se odihni, de a-și vedea de sănătate chiar în Vladia nu ascundea o primejdie pentru liniștea și fericirea așezării, fericire de care se simțea direct răspunzător. Pentru a se lămuri în această privință trebuia să se afle în preajma lor și mai ales să dobîndească informații, aici era "cheia și lăcata oricărei investigațiuni", după cum spunea domnul detectiv principal Mustăcioară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai ales cuprins de îngrijorare. O îngrijorare ce pînă atunci fusese cu totul străină de el. Orice s-ar fi întîmplat la Vladia n-ar fi putut să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l îngrijoreze așa credea, așa crezuse, pînă în acea primăvară cînd în așezarea dintre dealuri și-a făcut apariția colonelul de aviație, în rezervă, August Stoicescu, împreună cu maiorul Stavri. Orice noutate în Vladia tulbura în felul său echilibrul, liniștea așezării. Reușise pînă atunci să țină sub control situația, cu prințul Pangratty ieșise ușor la liman, cu domnișoara K.F. ajunsese la un compromis, Bîlbîie plecase, el nu era chiar dintre aceia care să agite apa Vladiei, din contra, restul fuseseră fleacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de parcă ultima dată s-ar fi văzut ieri. Nu se mai văzuseră de cînd cu plecarea lui Pangratty, dar fiecare știa totul, sau aproape totul despre celălalt. Se străduiseră să facă în așa fel, încît interesele și acțiunile lor în așezare să nu intre în conflict. Se întîmpla, uneori, să-și vină în întîmpinare unul altuia, dar nu era nimic premeditat în asta. Într-un fel, înțelegerea dintre el și K.F., înțelegerea privind stabilirea liniștii, o liniște fără cusur, definitivă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în conflict. Se întîmpla, uneori, să-și vină în întîmpinare unul altuia, dar nu era nimic premeditat în asta. Într-un fel, înțelegerea dintre el și K.F., înțelegerea privind stabilirea liniștii, o liniște fără cusur, definitivă ar putea spune, împărțise așezarea în două, dar nu așa cum ar putea să-și închipuie cineva, în două părți, una la stînga și alta la dreapta, ci într-un fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]