3,115 matches
-
îi extind capacitatea de înțelegere a sensurilor divine. Însă, chiar și pe treptele finale de curățire, chiar și în starea de nepătimire, ea dobândește o cunoaștere limitată a adevărurilor divine. Ea tinde, dar nu ajunge niciodată să epuizeze adâncul ori abisul divin; pe acesta nici nu îl poate măcar cunoaște și intui deplin ori desăvârșit. Ceea ce i se descoperă omului este doar ecoul, zvonul căderilor Lui de apă, adică lucrările Sale iubitoare față de lume și față de el. Această căutare a lui
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
un "Dincolo"iubitor, "o altă iubire", care ne cheamă permanent să progresăm și mai mult și să urcăm tot mai deplin în iubirea și unirea cu El. Este un "Dincolo", în mod paradoxal în adâncul nostru de taină, întrebător al abisului dumnezeiesc, care ne cheamă să transcendem ordinea creată, finită, pentru a ne înălța continuu spre o tot mai autentică iubire și cunoaștere a Lui însuși și a tuturor celor ce există în și prin El. Despre cunoașterea lui Dumnezeu în
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
în parte, ea va binevoi să se facă văzută și mai mult și să se unească prin împărtășire cu subiectul iluminat, luându-l întreg în sine, când acest subiect va fi afundat întreg în adâncul Duhului ca în sânul unui abis de nesfârșite ape luminoase, atunci el urcă în chip negrăit la desăvârșita neștiință, ca unul ce a ajuns mai presus de toată cunoștința". Prin urmare, putem constata că Părinții ascetici nu privesc cunoașterea lui Dumnezeu doar în aspectul ei rațional
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
tainelor Sale, mai presus de fire". În mod paradoxal, adevărata iluminare și adevărata cunoaștere sunt prilej de smerenie adevărată și mai mare. Cu cât înaintează în cunoașterea lui Dumnezeu, credinciosul își dă seama cât de puține cunoaște, trăind adâncul sau abisul smereniei. Aceasta este neștiința cea duhovnicească sau mântuitoare, teologia negrăită, neștiința în sens de depășire. Cuviosul Petru Damaschinul spune că întru cunoștință multă, cunoaștem că nu cunoaștem", iar Sfântul Simeon Noul Teolog arată că sporirea în cunoștința de Dumnezeu se
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
noapte sau spre o dâră de lumină - cine știe. * PRIN fierbintea amiază își scrie râul urma de apă umăr la umăr cântecele ̶ semne de oracol rostogolite și cumpănite se abandonează sau se poartă spre tărâmuri mai adânci. LANCE ÎN ABISUL disperării plasa de care atârnă viața caută epava în aval cuvintele de pe vremuri spărgând liniștea adună firmiturile în încrengătura zorilor de zi. CÂND BUZA DE CUVINTE-MI SÂNGEREAZĂ (pentru Paul Celan) Vântul înghețat zdruncină cadranul încovoaie către umbră acele tăios
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
cum se oglindea în ape. Își făcea un plan maestru, s-o aducă-n sân, aproape. De pe cea mai mare culme să prindă Luna, s-a întins. Dar când s-a desprins de lume, cu chip s-a pierdut în abis. Din dragoste s-a prăpădit, cu dor de-a săruta fete. Dragobete a fost numit, și-i mereu dorit de fete. Luna, încă îl jelește că, dor de ciobănaș duce. Când Primăvara sosește și ceru-n izvoare curge. Autor Maria
DRAGOBETE -LEGENDĂ- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367611_a_368940]
-
răului de aici de pe pământ mi-a deviat intențiile neoneroase. Dacă nu te solidarizezi și păstrezi rezerva aceea de onestitate valorică diavolii te iau pe coarne. Și, încă, ce coarne magice, pentru că luptele drăcești fraticide m-au făcut să percep abisurile psihice ale celor din urmă, cărora le place să-și spună că slujesc adevărul ca hrană spirituală. Nu mai am pretenția că duc adevărul până la capăt, fiindcă libertatea mea interoiară a acceptat până la urmă „derogări” de la adevăr. Ce să mai
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
mai lipsiți de vocație artistică, în schimb, sunt băieți buni la toate și „magiștri” într-ale compromisului. Nefiind mari scriitori, nu pot fi nici mari conștiințe, ci simpli complexați care tânjesc cu orice preț să ajungă ceva fără să vadă abisul ce se deschide sub ei. Scrutez toate chipurile și asist la toată gama de văicăreli și patimi mărunte ale acestor „creaturi”instabile în viața și spiritul lor, în ciuda faptului că am o înțelegere profundă pentru diversitatea caracterului uman. Vicepreședintele scriitorul-religios
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
inimă, o crucecu sânge va fi scris pe ea, că noul suflet se produce... XVI. ÎMI VĂRS O LACRIMA PE VENE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013. În infinitul temporal, secundă moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreaga și umplu spații din trecut dar clipă rece ce urmeaza îmi dăruiește conștiința îmi vărs
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar de ispita De-mi iei închisul, nu-mi lua pază, să nu uit beznă și nici visul De-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisul De-mi dai oceanul, nu-mi da marea, să pot să lupt, să completez De-mi dai căldură, nu-mi da rază să pot să-nvăț să luminez De-mi dai secunde, nu-mi da ore să nu mă cred
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
cer și pe ape, Numai iubirea va înflori, De sufletul și trupul tău, aproape. NE VEDEAM PRIN SORI Ne vedeam prin sori, alergând, Curați, ne prăbușeam în vis, Și adoram să cadă, pe rând, Câte o stea, viața păzind de abis. Ne vedeam prin sori, neiubind Timpul longeviv, cu insomnii, Eram depărtarea, rostită de-un vânt- Două puncte în spațiul luminii dintâi. Supăram luna din cer uneori, Ea, geloasă, să ne-mpartă dorea, Într-un înger sublim și-o dulce stea
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
Două vise, ținându-se de mână, Două puncte, suflate de un vânt, Două lumi, fără viață păgână. Am păstrat ne-ntinat zborul din vis Și acum mai putem să iubim... Și raiul cel de pe pământ, Și timpul longeviv al vieții din abis... Ne vedeam prin sori, prăbușind un vis... UN BASM MĂ VA PEȚI Pe-un jilț cu spatele din lemn Îmi reazem trupul obosit- Încep să depăn timpul, ca pe-un ghem, Citind o carte filozofică, mă-ncânt... Simt, cum tot
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că am
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre două valuri de peste doi metri. Valurile erau largi și periculoase. Era suficient să te prindă travers ca să-ți umple întreaga barcă cu apă. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
ca unul ce-L purcede, nu s-ar mai raporta prin Duhul față de Tatăl ca un Fiu față de Tatăl” . Persoana Tatălui este temeiul de nezdruncinat al unității treimice. Din Tatăl izvorăște întreaga existență. Sfântul Ioan Damaschinul îl numește pe Tatăl, „abis al ființei” și Minte ca „abis al rațiunii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl arată pe Tatăl ca Mintea cea necunoscută. Fiul este chip al Tatălui, iar Duhul este viața Tatălui sau iubirea Lui. Plecând de la această realitate, este important de observat
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
s-ar mai raporta prin Duhul față de Tatăl ca un Fiu față de Tatăl” . Persoana Tatălui este temeiul de nezdruncinat al unității treimice. Din Tatăl izvorăște întreaga existență. Sfântul Ioan Damaschinul îl numește pe Tatăl, „abis al ființei” și Minte ca „abis al rațiunii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl arată pe Tatăl ca Mintea cea necunoscută. Fiul este chip al Tatălui, iar Duhul este viața Tatălui sau iubirea Lui. Plecând de la această realitate, este important de observat reciprocitatea dintre adevăr și iubire. Iubirea
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
dreptul să trăim, să sperăm și să iubim. De ce să fim sacrificați să ne simțim vinovați? Viața-i, pentru fiecare, darul primit la născare. Fiecare își urmează un singur drum - Visul lui, care-l poartă-n alte sfere și-n abisul timpului. Vreau, în zi de sărbătoare, să-i primesc surâzătoare, cu plăcere, drăgăstoasă, pe cei dragi, la mine-n casă! PLOUĂ CU VISURI Am ieșit la promenadă este ora nouă... Sub umbrela mea albastră nu-mi pasă că plouă. I-
VREAU! de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367079_a_368408]
-
Acasă > Manuscris > Lucrări > LACRIMA DIN ABISUL DURERII Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Lacătele de piatră Se deschid cu râuri Lacătele de apă Se deschid cu stele Lacătele din noi Se deschid cu o lacrima." Definiția
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Lacătele de piatră Se deschid cu râuri Lacătele de apă Se deschid cu stele Lacătele din noi Se deschid cu o lacrima." Definiția lacrimei -Octavian Paler Aripile Îngerului Negru s-au desfăcut peste abisul durerii, un singur trofeu ți-a cerut - inima, vârtej înnegurat de gânduri, tu suflet neliniștit, Chanchala Sarvaga*, orbit uiți visul, trăirea, iubirea, rătăcitor, cu fiecare pas, adânc călci și-ntuneci lumină, amintiri risipite în cioburi-vitralii le-mprăștii în neant, luciri
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
blestemului atras, lacrima și întoarcerea prin cercul de foc, prin labirintul de ieri, poartă spre Ochiul Luminii, nemărginita iubire din inimă pierdută, din casa-gândului fiece unitate ne cere o nouă trinitate ... ------------------------------------------------------------------------ * Chanchala Sarvaga - suflet neliniștit (sanscrita) Referință Bibliografica: Lacrima din abisul durerii / Irina Lucia Mihalca : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LACRIMA DIN ABISUL DURERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367121_a_368450]
-
ce,-apus, din nou răsare, / Ucisă azi și mîini din nou trezită, / Ea foc e de cel sfînt ce moarte n-are. E „Cea Care Este”. „Ce-adînc adîncul și ce nalt înaltul!...” Această imperială poezie, de mare adâncime (E un abis sufletul meu / Adînc cît nimenea nu știe), nu este făcută din prăpăstii, ci din înalturi: „Trecea prințul Eminescu, / Gîndurat, prin cea pădure. / Pîndea Moartea-n jur, flămîndă, / Ființa lui de prinț s-o fure... / [...] / Și trecea, trecea-nainte, / Tot prin
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
mai în afara cărărilor lăsate în urma lor de oamenii care ne-au precedat și care, până acum, ne-au ghidat pașii. Iar în absența acestor urme, fără o ancorare în Duhul prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”. Adam Smith afirma undeva că în orice societate civilizată coexistă în competiție două sisteme morale: cel strict ori auster, bazat pe înfrânare; și cel lax, liber de scrupule, înclinat din instinct spre plăcere și gratificări
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
lor de oamenii care ne-au precedat și care, până acum, ne-au ghidat pașii. Iar în absența acestor urme, fără o ancorare în Duhul prezenței lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prăbușește în abis - el este deja un abis”. Adam Smith afirma undeva că în orice societate civilizată coexistă în competiție două sisteme morale: cel strict ori auster, bazat pe înfrânare; și cel lax, liber de scrupule, înclinat din instinct spre plăcere și gratificări imediate. Societatea de înaltă productivitate
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
lui Paganini!/... Haifa sub bombe... necontinuare, absurdul.../ Miroși aerul privești Muntele Carmel și identifici fumul și focul provocat/ De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane/ Urechile-mi țiuie de fiecare dată/ Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în/ abis” (Transmisie directă) Se întunecă partea idilică a locului și putem chiar să ne întrebăm: o fi oare bine că Bianca ne spune aceste adevăruri dureroase? Ar fi fost oare mai rezonabilă varianta unei tăceri convenabile pentru noi cei de astăzi
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
350 de metri înălțime, e cel mai înaltă construcție din America, la vest de Mississippi. Pe platforma sa de aproape de cer sunt amplasate trambuline și tiribombe de ultimul răcnet, care suspendă, aruncă și prind doritorii de senzații tari direct deasupra abisului. OK, OK, Las Vegas e așa de grandios încât până și drăcușorul critic care nu mi-a dat pace de când am traversat Atlanticul amuțește plin de respect și își retrage coada-ntre picioare, revizuind mai toate ideile preconcepute și pretinzând
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]