1,080 matches
-
se creează mereu și nimic nu ne îndreptățește ca această reînnoire din veac în veac s-o atribuim abisului. Bizantinul nu e nici plăsmuire individuală și nici plăsmuire colecliv-națională, cum ar fi folclorul unui popor, ca să-1 putem atribui categoriilor abisale, personale sau etnice. Bizantinul n-a apărut o dată cu creștinismul ca să putem spune că e produsul unei spontaneități năvalnice, ce și-ar muia rădăcinile în entuziasmul primar inconștient ori semiconștient. Arta primelor secole creștine, pitulată prin catacombe, e în totul diferită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artele lor făcuseră parte din Imperiul Roman păgân: Roma le adunase zeii de pretutindeni; și totuși nu s-a născut atunci nici un stil de artă, care să le absoarbă în unitatea lui. în fața acestor fapte, rezistă oare ipoteza unui inconștient abisal, care să fi topit în cuptorul lui subteran atâtea metale în aliajul bizantin? Realitatea istorică ne răspunde dimpotrivă. Fuziunea atâtor elemente eterogene necesita o foarte riguroasă selecție și o magistrală dozare pentru a obține puritatea stilului; ceea ce înseamnă elaborarea mintală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cuptorul lui subteran atâtea metale în aliajul bizantin? Realitatea istorică ne răspunde dimpotrivă. Fuziunea atâtor elemente eterogene necesita o foarte riguroasă selecție și o magistrală dozare pentru a obține puritatea stilului; ceea ce înseamnă elaborarea mintală cea mai opusă inconștientului abisal. Într-adevăr, nici un alt stil artistic, după recunoașterea unanimă, n-a rezultat dintr-un gust mai rafinat și dintr-un calcul mai susținut în vederea efectului final. Atunci cum ne putem explica obținerea acestui stil unic în istoria artelor? Lucian Blaga
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chiar o distrugere, a mătcii stilistice. Filosoful a trebuit deci să recurgă la un artificiu, dacă sofianicul e puterea constitutivă a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga confundă în mod voit, credem, două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului instituțional, al stilului sacru bizantin, cu procesul formării culturii folclorice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe calea sentimentului. Credinciosul e astfel încadrat pe neobservate, în chip firesc, în marele organism al făpturii, străbătut sofianic de transcendentul care coboară. Pe această cale a subconștientului, care solidarizează organic insul cu totul, sofianicul devine parte constitutivă în categoriile abisale și deci, forță creatoare de cultură folclorică ortodoxă. Ridicând observația că ortodoxia nu lucrează prin subconștient, ci prin sentiment, deși nu numai prin el, care face parte din emisfera luminoasă a conștiinței, trebuie să remarcăm că procesul stilului folcloric e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bisericesc, dar stilul bisericesc, în speță bizantinul, nu e în nici un caz născut nici prin răsfrângere și nici din inconștient. Sofianicul, care dă într-adevăr nota fundamentală în unitatea stilului bizantin, nu este, după cele spuse până acum, o categorie abisală, ci o parte integrantă a celei mai luminate conștiințe ortodoxe. Sofianicul e element pur dogmatic și nu poate fi decât în mod arbitrar despărțit de dogma Bisericii. Sofianismul, am spus când am discutat această idee, reprezintă raportul creatorului față de lume
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cosmosul, care suie transfigurat în lumina cerească. E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual, după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului. A despărți această idee de dogma care o conține și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cerințele profesorilor, dar respectând cerințele de originalitate, pentru a răspunde cerințelor de identitate și de autoconștiință specifice vârstei. Forma centrală de memorare devine memoria logică. De altfel, memoria are un statut extrem de complex și deservește funcții psihologice complexe. „După concepțiile abisale există o memorie a eredității, inconștientă, cu un cod special, dar există și o memorie a conștiinței, suprapusă peste prima și mai puțin structurată. Conștientizarea duce la anularea efectelor negative. Învățarea este expresie a amândurora. Paleostructurile memoriei pot corela cu
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de asemenea, o receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite s-a născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine teză de doctorată, Nicolae Manolescu scrie pagini inspirate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
prim paradox intervine în chiar definiția "censurii". Cum spune Blaga mai sus, ea este transcendentă, avându-și centrul inițiator dincolo de universul crono-spațial. Pe de altă parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
că și actele plăsmuitoare ale omului se supun unor restricții asemănătoare 210. Există un "pandant al censurii transcendente", care vizează spontaneitatea creatoare a omului. Dacă în cazul cunoașterii cenzura acționa prin categoriile intelectuale, dincoace "frânele transcendente" se instituie prin "categoriile abisale" sau "stilistice", care își pun în mod funciar amprenta pe întreaga creație umană, modelând-o și, în felul acesta, deviind-o de la traiectoria spre absolut. Astfel, antinomia censurii se reface la nivelul creației omului prin matricea stilistică. Iată cuvintele lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii târzii, dar și Dostoievski, Soloviov sau Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând absolut nimic din cele sensibile sau inteligibile, în sfârșit ca un adânc sacru sau abis divin, mister ultim de nepătruns. În aceste condiții, discursul metafizic "își asumă... un sens mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa, ca mister existențial profund, descoperind o maximă îndepărtare, o asimetrie totală, o disanalogie profundă cu lumea. Ideea misterului existențial, ideea unei metafizici întemeiate nu pe concepte abstracte ci
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unui anumit spațiu. Iată că suntem în situația de a interpreta propria lui creație în lumina acestei idei. Unul dintre cei care au interpretat pe Blaga în spiritul culturii autohtone, încercând să aplice creației acestuia propria sa teorie a categoriilor abisale, a fost Vasile Băncilă 407. Pentru Vasile Bancilă, temele filosofiei blagiene își au originea în "categoriile" etnice care configurează spiritualitatea acestui popor 408. Undeva, printre acestea, poate fi regăsit și antinomicul. El se întrevede în "agnosticismul înțelegător" specific omului de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a fantasticului"541, în logica imaginarului, a mitului și simbolului. Structurile simbolice ale imaginarului scot gândirea din logica elementară, pentru că ele fac trimitere la "modalități excepționale ale conștiinței"542. Hermeneutica presupune o pătrundere dincolo de zona superficială a conștiinței, în partea abisală și fantastică, acolo unde discursul ghidat de logica obișnuită nu mai are nici o putere. Datorită acestui lucru, hermeneutica lui Mircea Eliade are puține afinități cu hermeneutica occidentală. Aceasta din urmă "este în primul rând o hermeneutică a "textului", căruia îi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
faptul pe seama magiei cu care regina se îndeletnicea curent. Nu înțelese pe deplin sensul celor petrecute decât după ce se închise el însuși în vaca de lemn păstrătoare de amprenta sonoră a grozăviei. Domnea în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
propriile-i limite cu virilitatea-i bestială. În sânul evidenței obiective, sacrificiul deschisese, ca un pumnal, un larg și liniștit ocean subiectiv de neprihănire. Numai zeii sunt capabili să se retragă la distanță infinită de muritori? Dar ce e mai abisal ca omul? Poate cu ajutor divin, poate fără, Pasife absorbi fără rest în sine dezlănțuirea divină de pasiune punitivă. Când se născu Asterion cel jumătate om, jumătate taur, Dedal îl primi ca pe un dar al lui Poseidon adresat lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
umane au creat spațiul privat cu exact aceeași funcție de parc jurasic al trăirilor: te mai retragi în el, îți mai acorzi o rupere de rutină și, prin ea, inspiri adânc ceva posibilități venite din trecutul cel mai uitat. Fosa asta abisală portabilă, ce îmbie la fosilizare, e leagănul arhitecturii, declară Rudi, pătruns de importanța mesajului. De multe ori, cochetăria cu imposibilul în străfundul ei îi înmoaie acestuia inima-i de piatră; dar totu-i să dispui de spațiul în care să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
soarele occitan, iar pe dinăuntru de-o stelărime și mai pârjolitoare; totuși, resimțea prea marea libertate în care adunarea plutea ca pe-o apă adâncă rău, în care, chiar dacă știi să te ții la suprafață, ești copleșit de gândul botului abisal ce se cască dedesubtul tău, care te face să te gândești la un altul, pândind dedesubtul lui și pândit, la rându-i, de încă un altul, și tot așa. La malul ei împânzit de mătasea broaștei, libertatea nu-l speria
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
într-o spasmodică desolidarizare de somatic. Rică avea rău de mare - mai exact, de oceanica libertate ce-l revendica. Corsar printre rațele de pe iaz, îl luase rău cu delfini de la stomac acum, când țărmul se pierdea degrabă din priviri. Lighioana abisală contorsionată în jurul lui îi evoca adâncul ieșit la suprafață, lumea întoarsă pe dos: mâini și guri conectate înșelător se căscau, se întindeau, căutau, apucau, strângeau, se degajau, alunecau mai departe, se insinuau iarăși în desime, abandonau și reveneau, încropind o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a vieții, vădește un exclusivism îngrijorător. Pas cu pas, malul te fură în altitudine cu posibilitățile lui noi, poate mai ceva chiar decât adâncul cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul schimbării - excluzând, adică, excluderea la fel de încăpățânat ca Olandezul zburător? Nu era el, în realitatea-i de fosilă vie, mai fantomatic decât orice fantomă și mai căpitan printre spectre? Un îndârjit al incluziunii, coelacantul ăsta, un mijlocaș
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe-atât de vagă. Și-atunci nu ne rămâne din aspirația către înalt decât elanul trecerii cu vederea a greșelilor semenilor. Acum drept e că, dacă și ei ar reciproca, ne-am înscrie pe spirala dezastruoasă a unui adevărat vârtej abisal al greșelii. − Nu suntem deja acolo, mă întreb? − Nu știu sigur. În orice caz, lasă-i, lasă-i, și iar lasă-i pe greșiți în seama unui judecător mai bine plasat! Procesul se tot amână, și odată cu el și intervenția
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
opuse: etică responsabilit??îi ?i etică convingerii. Aceasta nu vrea s? spun? c? etică responsabilit??îi �nseamn? absen?a convingerii, iar cea a convingerii absen?a responsabilit??îi. Nu este vorba despre a?a ceva. Exist? �ns? o opozi?ie abisal? �ntre atitudinea aceluia care ac?ioneaz? dup? maximele eticii convingerii � �n limbaj religios am spune: �Cre?tinul �?i face datoria dar �n privin?a rezultatului ac?iunii el se las?-n pază Domnului� � ?i atitudinea aceluia care ac?ioneaz? dup
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]