1,095 matches
-
din care una - sau chiar nici una din așteptări - se va realiza. Putem spune că viitorul ne înșeală în măsura în care nu ne aparține. Dar noi contăm totuși pe el, ca și cum faptul că el se cască în fața noastră ca un loc gol și abisal nu ne împiedică deloc să intrăm în el înainte de a ajunge la el, făcând planuri și vizând scopuri în care ne asigurăm persistența, ca și cum ziua de azi n ar conține nici o schimbare. Eroarea stă în faptul că noi contăm pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Bun cunoscător al culturii franceze, pe care a dublat-o apoi cu cea germană și cu accesul la filozofie, promitea, în ochii lui Noica, să pătrundă în altă zonă decât în cea a literaturii române. Prins mai întîi de ideea "abisalului Caragiale", apoi de Sadoveanu și de critica curentă și eseu, debutând epatant la 50 de ani și devenind rapid un reper în sfera criticii literare, Paleologu trebuia să iasă în mod fatal din cercul de interese al lui Noica. Nereușind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai unor instituții de stat de pe ambele maluri ale Prutului vor recepta mesajul artistic al pictorului Cezar Secrieru, transformat într-un discurs perfect individualizat prin care acesta părăsește spațiul terestru, explorând zonele vizibilului de dincolo de aparențe, intimitatea ființei și spațiile abisale ale misterului. Născut la Fălticeni în 1962, Cezar Secrieru este românul cu un parcurs existențial particular, părăsind România pentru a studia artele la Chișinău unde rămâne, în continuare, contribuind activ la unitatea spațiului românesc. Românul - moldovean este primul artist plastic
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de condiții sanitare abisale. Povestea lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul al XI-lea adăpostise, printre altele, reședința mai multor familii bine situate, o Închisoare, un salon de curtezane, o bibliotecă de codexuri interzise, un cartier miltar, un atelier de sculptură, un sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit ca o expresie a disperării, asemănător unei prăpastii? Nu are el ceva din vârtejul abisal al marilor adâncimi, din acea seducție a infinitului care ni se deschide în față pentru a ne înghiți și căruia ne supunem ca fatalității? Ce bine ar fi să poți să mori aruncîndu-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului răsărit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât o valoare estetică, formală. A fi bolnav înseamnă a trăi, vrând-nevrând, pe culmi. Dar culmile nu indică neapărat înălțimi, ci și prăpăstii, adâncimi. A trăi în culmile disperării este a atinge cele mai groaznice abisuri. Nu există decât culmi abisale, deoarece de pe adevăratele culmi te poți prăbuși oricând. Și numai în asemenea prăbușiri atingi culmile. Grația reprezintă o stare de mulțumire și uneori chiar de fericire. Nici abisuri și nici suferințe mari. De ce sânt femeile mai fericite decât bărbații? Din cauză că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gemeni World Trade Center s-au prăbușit de dorul poetului celest. Fantomă Îndurerata a lui Malin va pedepsi În continuare America pentru crimă făcută. - În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1986, Malin al poeziei a căzut Într-o comă abisala și În câteva ore a dispărut din viață. Depozițiile spontane din presa vremii clamau În cor: moarte fulgerătoare! - Deși transportat cu mașina Salvării la Spitalul de urgențe, cazul ieșit din comun nu apare În evidențele triajului. Nu a fost lansată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să nu crezi că privesc cu vreo simpatie aparte practicile de posesiune. Nu-i același lucru să fii un inițiat și să fii un mistic. Inițierea, Înțelegerea intuitivă a misterelor pe care rațiunea nu le poate explica, e un proces abisal, o lentă transformare a spiritului și a trupului, care poate aduce prin exercițiu niște calități superioare și chiar cucerirea nemuririi, dar e ceva intim, secret. Nu se manifestă În exterior, e pudică și, mai ales, e făcută din luciditate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă ca o cicatrice. Dar soarele încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
când e vorba de localizare. Se adunaseră cu toții în jurul comtehuluj pentru a privi ecranul. Hudson stopă programul de cercetare și mări imaginea unei zone a coloniei. În centrul planului stației de epurare, numeroase puncte albastre luminoase clipeau ca niște pești abisali. Hicks mârâî. ― Se pare că toată populația s-a strâns acolo, ― Mă-ntreb de ce s-or fi refugiat acolo, zise Dietrich. După toate aparențele, ultima luptă s-a dat aici. ― Or fi reușit să iasă și s-au dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deșeurile civilizației urbane: bătrâni singuri în cărucioare, conduse rapid de infirmieri neglijenți și pe jumătate beți. „A venit lumina!“ - mai ții minte, Codruț, strigătul de bucurie al anilor ’80? Termin de scris cartolina. (Trei zile mai târziu) P.S. Din cauza imbecilității abisale a unei funcționare a Poștei Române care confundat expeditorul cu destinatarul, această ultimă cartolină a re-aterizat în căsuța mea poștală... îți dai seama că, la urma urmei, Poșta Română poate schimba un destin? O scrisoare de dragoste care nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cai petrec și cutreieră nemărginiri de spații, viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri. E un univers halucinant, o Dacie Felix strămutată într-un ev mediu permanent, o lume a etnografului pur și a psihologiei abisale. Lumea lui Voiculescu e premergătoare lumii sadoveniene, cu mult mai veche decât aceasta, este țara de dedesubt”. N. Manolescu se raporta și el la povestirile lui Voiculescu : « Povestirile lui V. Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe mijloacele sale
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
să-și asigure influența strategică. în tot cursul acestei perioade, California va rămâne o „inimă”, iar Statele Unite își vor păstra avansul tehnologic prin comenzi publice masive făcute întreprinderilor strategice, mai ales militare, finanțate de un buget al cărui deficit, din ce în ce mai abisal, va rămâne acoperit de împrumuturi internaționale. Washingtonul va menține relații de bună înțelegere cu Europa și cu Cei 11, astfel încât aceștia vor continua să subscrie la împrumuturile Statelor Unite și să contribuie la cheltuielile lor pentru apărare. în particular, Statele Unite nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din adâncuri implică stingere, fum și tăcere. Aceasta din urmă este o finalitate previzibilă dincolo de carnația versului și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire omenească. Titlul prezentei culegeri de versuri conține, ca și în cazul debutului, o intenție programatică: focul din adâncuri implică stingere, fum și tăcere. Aceasta din urmă este o finalitate previzibilă dincolo de carnația versului și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dinăuntru ? nu-i răspund ca să nu-i deschid ferestre spre viața mea. atîta vreme cît mă aflu în fața computerului și scriu, am impresia că viața mea îmi aparține integral. nu o împart decît cu ecranul devenit un fel de oglindă abisală a ființei mele și cu tastatura pe care îmi alunecă degetele. De cînd am învățat să scriu după metoda oarbă, adică fără să mă uit la taste, existența mea a devenit un fel de pîlnie : mă scurg direct din creierul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care este lumea mea" (poem al lui Genji către Akikonomu), sau "Doamna de lângă pod își poate afunda mânecile În lacrimi însingurate de noapte dar nu pentru mult timp" (poem al lui Niou către iubita sa, Nakanokimi). Suferă acestea comparație cu abisalele versuri citate de Filimon? Lăutarii lui strigă așa: Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde" și adaugă, într-un acces de superb afflatus, că "pe la timpi se auzea câte un oftat (torturant este că nu vom
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
s-a mai auzit nimic, absolut nimic. Încetul cu ncetul, se așterne o liniște de plumb, care aduce cu ea sentimentul unei vertiginoase căderi în gol, a unei prăbușiri iminente. Negrul se întronează pretutindeni, rece și apăsător, obsedant și nemilos, abisal... ... “Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri...” De ce oare mi-o fi venit în mite tocmai acest vers? Poate pentru că el reflectă un adevăr instantaneu? De unde infuzia asta de alb? Încerc să înțeleg ce s-a putut întâmpla, unde mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nimic nu-i extraordinar, moartea este. Indiferent dacă o accept cu seninătate sau mă revolt, mi se pare și mi se va părea extraordinar, întrucât tot ce se petrece o singură dată este extraordinar. Mă cuprinde o stare de neînțelegere abisală. Adică nu pot înțelege - cu ceva din mine ce-i mai profund decât mintea, simțurile, logica, sufletul - cum acela care până cu o clipă în urmă mi-a vorbit și cu care am făcut planuri să fie deodată un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi semnificația poeziei „Limb“, pe marginea căreia, În treacăt fie spus, doamna Nina Roth-Swanson a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ivănescu? Sau cine este ea? E adevărat că, pentru mine, sentimentul morții e dominant, pentru că moartea mamei mele a fost primul eveniment zguduitor pe care l-am trăit, m-a marcat și mi-a relevat transparența, calea de acces către abisalul ființei, Moartea a fost singura care "mi-a dezlegat limba"... mai târziu însă, pe nesimțite, Moartea și-a dezbrăcat straiele cernite și mi s-a arătat în toată splendoarea goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
opera lor vor fi susținuți și din țară. Dramaturgia cred că ar putea interesa prin autori ca Matei Vișniec (deși eu nu cred în viitorul acestui tip de teatru), Valentin Nicolau și Horia Gârbea. Eseistica noastră, prea preocupată de probleme abisale și de generația lui Mircea Eliade și Constantin Noica, nu are nici o șansă. Însă critica literară, atunci când iese din orizontul cotidianului literaturii române și intră în zona teoretică și monografică, este interesantă. Personalități ca Paul Cornea, cărți cum sunt cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iar or și ori nu puteau fi decât ceva legat de firea cea mai adâncă a unei ființe, miezul ei ultim care îi dădea identitate și coerență în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu prelingerea mileniilor printre cuvintele graiului viu, s-au tocit sensurile lor primordiale, sâmburul și miezul lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sentiment al atracției de la mari depărtări de timp și, la celalalt pol, ura și urâtul ca sentiment al îndepărtării și înstrăinării în spațiu. Sau fascinantele rădăcini bârsa-obârșia, rând-orânda-corinda. Ca poet al limbii române, vreau să spun, am căzut în fântânile abisale ale cuvintelor arhaice, care se mai conservau în Maramureș ca niște miraculoase fosile vii, ieșite din lege și din lume, uitate de timp și de Dumnezeu, coborând până la rădăcina limbii originare a lumii, la sintaxa universală a graiurilor, ceea ce pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne liniștim spunând că nu există alt drum pentru țărănime decât cel al cooperativizării. Pe scriitor îl interesează însă ce se petrece cu oamenii. Istoria se impune ca o idee, ca o necesitate. Asta nu e un lucru atât de abisal și cu asta nu ne putem mulțumi. Este foarte lesnicios pentru omul de litere să se adăpostească în spatele necesității istorice și să se eschiveze, în felul acesta, de a se întreba nu câtă necesitate conține istoria, ci care e soarta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]