1,027 matches
-
să se exprime, nu e gîndire, ci, cel mult, presimțire confuză a unei gîndiri ce urmează a veni”. * „Nimic nu este atît de greu de gîndit cum este gîndirea.” (S. Rutler) Nu numai pentru că acest lucru implică un maximum de abstractizare, ci și pentru motivul că o „gîndire” cu cît se evaluează pe sine mai mult, cu atît devine mai infatuată sau, dimpotrivă, mai descurajată. Este greu să-ți gîndești „gîndirea” În mod imparțial. * „Scuză-mă că, neavînd timp, ți-am
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de inteligență contribuie două categorii de factori (Wenzl și Gottschaldt): a) Factori noematici, de ordin psihologic reprezentând întinderea (documentarea cognitivă a câmpului intelectual), profunzimea (capacitatea de a surprinde esențialul prin punerea în evidență a funcției logice) și înălțimea (facultatea de abstractizare rațională). b) Factorii sociali de ordin exterior dobândiți de individ prin educație, instrucție, influența mediului familial, social și profesional. Tulburările de gândire Gândirea reprezintă, cum am arătat, una din laturile importante ale inteligenței individuale, cu numeroase și complexe implicații asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a recunoaște două grupuri principale de caracteristici psihopatologice pentru subiecții cu arierație mintală: tulburările intelectuale și particularitățile afective și relaționale. Le vom prezenta pe larg în continuare. 1) Tulburări intelectuale Debilul mintal se caracterizează prin slăbirea judecății, dificultăți importante de abstractizare și slăbirea discernământului. R. Zazzo admite că QI permite să se stabilească un diagnostic de o primă aproximație referitor la dihotomia dintre un copil normal și un deficient de intelect. Nu poate fi însă evaluat prognosticul și nici nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești indivizi au tendința de a verifica orice lucru, de a-și ritualiza activitățile, se îndoiesc permanent și își frământă mintea și ideile într-o manieră obsesivă. Sunt persoane dominate de contrarietăți în conduite și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
greu în activitate. Este foarte ușor distras de cel mai mic zgomot, mișcare sau orice alt factor perturbator Memorie: predominant mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare lentă; întipărirea slabă, durata păstrării scurtă. Gândire: concret intuitivă; capacități reduse de abstractizare și generalizare în raport cu vârsta. Limbaj și comunicare: Volumul vocabularului: sărac, concretsituativ Semantica: înțelege informația verbală în ritm lent după multe repetări Structura gramaticală: construiește propoziții scurte, acordul gramatical nu este bine format. Tip de comunicare: verbală, mimico-gesticulară. Răspunde la întrebări
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
colegilor. IV. Date privind dezvoltarea personalității Percepție: difuză, superficială a materialului de învățare; Atenție: instabilă, se concentrează foarte greu în activitate; Memorie: predominant mecanică și de scurtă durată; viteza de memorare rapidă; durata păstrării lungă; Gândirea: concret intuitivă, nu face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
adolescentin impresionist (Nicolae Manolescu afirmă că „într-un sens, totul este biografie în arta” ei), pe de altă parte, tocmai din acest caracter neprelucrat decurg calitățile, și anume simplitatea și intensitatea imaginii. Reușite sunt acele texte în care se evită abstractizarea, reflecția pe tema timpului, a vieții irosite și când concretul se transfigurează de la sine, devenind stare de spirit. Această viață interioară a poemului a fost remarcată de critici: pentru Lucian Raicu poemele au liniștea unui tablou, în ele pulsează o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
vorbirii (care reprezintă multitudinea actelor de folosire individuală și instanțială a limbii) se realizează norma, ce conține numai ceea ce în vorbirea concretă este repetare a modelelor anterioare, deci ceea ce este stabil în vorbire. Sistemul reprezintă un al doilea grad de abstractizare în raport cu vorbirea și conține numai ceea ce în normă este formă indispensabilă, opoziție funcțională, eliminîndu-se ceea ce în normă este simplă obișnuință, simplă tradiție constantă, însă fără valoare funcțională 28. Potrivit normei, spunem, de exemplu, noapte bună, iar nu *bună noaptea, cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a lui Philippide și cea a lui Coșeriu. În 1934, Hjelmslev considera limba o realitate abstractă în raport cu vorbirea, care constituie practica ei individuală, iar această practică individuală a limbii are ceva comun care reprezintă uzul33. Pe o treaptă superioară de abstractizare se află norma, adică ceea ce este obișnuință în uz, în cazul folosirii limbii, fără a da naștere la neînțelegere, iar în interiorul normei există o zonă mai redusă în care elementele izolate sînt stabilizate prin relații mutuale, reprezentînd sistemul, un al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adică ceea ce este obișnuință în uz, în cazul folosirii limbii, fără a da naștere la neînțelegere, iar în interiorul normei există o zonă mai redusă în care elementele izolate sînt stabilizate prin relații mutuale, reprezentînd sistemul, un al treilea nivel de abstractizare. Ulterior, lingvistul danez a reluat problemele, menținînd, cu unele modificări terminologice, conceperea tripartită a limbii: 1) ca formă pură sau ca schemă, definită independent de realizarea ei socială și de manifestarea ei materială, 2) ca formă materială sau ca normă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Prin urmare, de data aceasta, în loc de sistem se folosește termenul schemă, dar din specificarea că "schema" este o noțiune predominantă în concepția saussureană, reiese că se are în vedere sistemul. Desigur, schema (sau sistemul) reprezintă gradul cel mai înalt de abstractizare, iar uzul gradul cel mai scăzut, acesta manifestîndu-se prin act, care reprezintă o concretizare efectivă a lui, încît, "după cum vorbirea poate fi considerată ca un document de limbă, actul (de vorbire) poate fi considerat ca un document al uzului individual
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un sinonim pentru noțiune, deși conceptul este văzut cel mai adesea ca fiind o noțiune în care sînt reținute numai însușirile esențiale, necesare și generale ale unei clase de obiecte, reprezentînd prin aceasta o treaptă superioară sub aspectul gradului de abstractizare în raport cu ea. Există totuși o extinsă între-buințare sinonimică a lui noțiune și a lui concept, dar și o utilizare a primului termen ce vizează o cunoștință imediată (și intuitivă), limba avînd obligația de a exprima toate tipurile de entități mintale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un mecanism deosebit de complex, ci se compune și dintr-o latură operatorie, care construiește entități ideale noi, a căror obiectivitate și valabilitate este dată numai de respectarea unor reguli interne de funcționare. Asemenea reguli împreună cu cele după care se realizează abstractizarea și generalizarea în reflectare alcătuiesc dimensiunea formală a gîndirii, în vreme ce construcțiile ideale, rezultate din reflectare sau din celelalte operații, compun dimensiunea ei materială, de conținut. În sfîrșit, gîndirea are și o latură decizională, atunci cînd printr-o deliberare cu scop
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
clasa articolului, numeralului și pronumelui. De aici se poate conchide că elementele lexicale legate de desemnarea realităților, urmînd mobilitatea cunoașterii, suferă cele mai intense prefaceri, în vreme ce elementele destinate exclusiv realizării funcționării propriu-zise a limbii (ele fiind cu un grad de abstractizare mai ridicat) sînt foarte stabile. Se constată astfel o relativă stabilitate a limbii în raport cu cunoașterea, aceasta fiind cea care determină, în marea majoritate a cazurilor, modificarea conținutului elementelor limbii. Limbă și valoare În discuția despre limbă, cuvîntul valoare este folosit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajului științific, deși ambele conturează același stil funcțional al limbii. Ceea ce se poate afirma ca fiind specific limbajului filozofic în general este un anumit statut al numelor, al termenilor, cu care operează, din perspectiva conținutului lor. Procesul semnificării reprezintă o abstractizare prin convertirea în fapte de conștiință, în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora. Cu toate acestea, nu toate numele au acealși rang din punctul de vedere al abstractizării. Astfel, cele care realizează semnificarea obiectelor, proceselor, calităților
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din perspectiva conținutului lor. Procesul semnificării reprezintă o abstractizare prin convertirea în fapte de conștiință, în imagini și structuri mentale, a obiectelor și a trăsăturilor acestora. Cu toate acestea, nu toate numele au acealși rang din punctul de vedere al abstractizării. Astfel, cele care realizează semnificarea obiectelor, proceselor, calităților etc., privite ca realități concrete, prin intermediul semnificației (care este structurarea lingvistică a conținutului și corespunde noțiunii sau conceptului) și trimit, prin urmare, la entități sensibile, extralingvistice și extralogice, alcătuiesc latura primară a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
socială a corporațiilor. Conceptul are conotații atât descriptive, cât și instrumentale, dar mai ales normative. Substanța noțiunii este de natură etică. Acest concept se impune În opinia publică schimbând modelul clasic de percepție a corporațiilor. Un indicator al instituționalizării acestei abstractizări Îl reprezintă ubicuitatea folosirii sale În cursurile de management, În programele de MBA (Master of Bussiness Administration) și, În general În discursul public (inclusiv academic) actual În domeniul managementului corporațiilor. Vom prezenta, În continuare, evoluția socială a noțiunii de responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
noțiunea fiind, În acest sens, unul descriptiv. Pe de altă parte Însă, s-au făcut studii (Clarkson, 1995) care să arate caracterul instrumental al conceptului: În ce măsură responsabilitatea socială a corporațiilor asigură reușita, În termeni economici de profit, a acestora. Această abstractizare exprimă valori și așteptări sociale, având, din acest punct de vedere, o natură normativă. Substanța responsabilității sociale a corporațiilor este dată tocmai de inserarea acesteia În cunoașterea socială (În curricula academică a programelor de management, de exemplu) ceea ce determină și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Pe căi diferite, Berkeley, Rousseau, D. Hume și Kant au formulat interogații cu privire la puterea rațiunii. Cel care va îndrepta însă o critică virulentă împotriva Luminilor va fi Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Hegel (Fenomenologia spiritului, Partea a VI-a). Principalele sale reproșuri vizau sectarismul și abstractizarea: sectarismul, întrucât filosofii Luminilor ar fi operat o împărțire irefutabilă între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării unei "religii naturale", în limitele "simplei rațiuni", mărturisită de acest formalism, nu va avea alt efect decât să provoace misticismul și reîntoarcerea romantică a sentimentului. În fond
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în opusul lui contradictoriu. Se înțelege, nu poate fi vorba ca individualul dominant să devină general recesiv, și invers, ci numai ca individualul dominant să facă loc unui general care, din recesiv cum era înainte, ocupă locul dominant. Procesul de abstractizare poate fi considerat ca o răsturnare a asimetriei inițiale. Din fericire, răsturnarea abstractizării poate fi ușor anulată. Sînt încă răsturnări de recesivitate de mai mare importanță și mai greu de anulat; ele constituie în primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să devină general recesiv, și invers, ci numai ca individualul dominant să facă loc unui general care, din recesiv cum era înainte, ocupă locul dominant. Procesul de abstractizare poate fi considerat ca o răsturnare a asimetriei inițiale. Din fericire, răsturnarea abstractizării poate fi ușor anulată. Sînt încă răsturnări de recesivitate de mai mare importanță și mai greu de anulat; ele constituie în primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară, divinitatea personală ia atribute generale, precum și invers, atributele generale sînt personificate. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lucidității. Și parafrazînd pe Maiorescu, eseistul ne cere: înapoi la precizia, la raționalitatea consecventă și responsabilă. O cerință cu atît mai imperioasă astăzi cînd, grație televiziunii, Internetului, telefoniei mobile etc., sînt tot mai mulți cei care își pierd capacitățile de abstractizare, de a manevra concepte și de a coagula idei. Lupta în contra imbecilității este una din start fără sorți de izbîndă, imbecilitatea este o putere naturală absolută, revolta imperativă ei, cum plastic spune eseistul, nu încape... Și ne oferă cîteva observații
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ribonucleic) în celulele neuronale activate, acest mediator chimic fiind considerat „molecula memoriei” după cum A.D.N. (acidul dezoxiribonucleic) ar fi purtătorul informației genetice. Uriașa capacitate de stocare a creierului omenesc, constă în economisirea spațiului de depozitare a informațiilor datorită capacității de abstractizare și de reprezentare simbolică prin intermediul cuvântului. Să ne referim succint și la legitățile psihologice ce guvernează procesul de învățare, care are la bază limbajul vorbit și scris, element care-l diferențiază pe om de animal prin implicarea gândirii abstracte cu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
recente demonstrează că acidul ribonucleic (ARN) poate fi considerat „molecula memoriei”, după cum acidul dezoxiribonucleic (ADN) este purtătorul informației genetice. Cât privește uriașa capacitate de stocare a creierului omenesc, ea constă în economisirea spațiului de depozitare a informațiilor, datorită capacității de abstractizare și de reprezentare simbolică prin intermediul cuvântului. Să ne referim succint și la legitățile psihologice ce guvernează procesul de învățare, care are la bază limbajul, vorbit și scris, element care diferențiază pe om de animal prin implicarea gândirii abstracte. Prin limbaj
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]