6,323 matches
-
și după mimica lui, mi-am dat seama că ideea nu-i prea surâsese. Adevărul e că nici nu-mi făcusem prea multe iluzii în sensul ăsta, dar, folosind acel șablon de telenovelă, speranța moare ultima. Și reînvie o dată cu decesul absurd al personajului negativ central. În sfârșit! Eram bărbat și puteam suporta cu stoicism (cuvântul provine de la unu, Stoica, un tip super-beton sau super-ok, cum ar spune o vedetă mediatică foarte trendy) viiturile vieții, fiind gata să primesc verdictul drept în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Categoric, ai tot dreptul prevăzut de constituție. Intenționând să-l invite și pe Sima în acest birou, lui Gerard i se spuse că directorul tocmai plecase la județ. În sfârșit Gerard se văzu în fața tuturor portițelor închise. Ca în literatura absurdului. Totul se rezolvă, tovarășe-îl consolă funcționarul cu ticul lui nervos, de a da drumul unui clipit al ochiului, concomitent cu a unei strâmbături a mandibulei - Trăim timpuri generoase, cu tot cutremurul.... Văzându-l din cale afară de necăjit, funcționarul îl sfătui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vom schimba viața. Începând să facem curățenie generală în interiorul nostru se va face curățenie și în exterior. Schimbând modul de gândire vom reuși să schimbăm și realitatea exterioară. Să nu mai fim proprii noștri dușmani, creând inutil în interiorul nostru tensiuni absurde. Dacă tot timpul am fost învățați să lucrăm pentru alții și pentru exterior, cred că a sosit momentul să ne facem timp și pentru interiorul nostru, redirecționând, remodelând și reeducând gândirea proprie. Mă doare sufletul când văd multe persoane atașate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de discotecă În Jamaica. Ghidat de interese abil dirijate, Fiscul a Început să-l caute, somându-l să plătească impozite pentru sumele care se făceau pe spinarea sa, din care Gustav nu Încasase niciodată un sfanț. Bineînțeles, În fața acestei cereri absurde, a rămas neclintit. Atunci statul l-a chemat În judecată, cerându-i daune imense. Dacă ar fi fost găsit vinovat, ar fi fost condamnat la muncă pe viață În folosul comunității și ar fi sfârșit, probabil, ca manechin Într-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Adrian Năstase și Traian Băsescu, Michael Guest și "dl Corneliu Vadim Tudor" (politețea formală e ucigătoare, la Dorin Tudoran) defileză prin această lume de hârtie care are suspect de multe trăsături comune cu cea reală. Absurdistan e un teritoriu al absurdului, firește; dar se prezintă așa fiindcă România - personajul principal și cadrul în care evoluează toate celelalte - este o țară a simulacrelor. Judecata morală nu are în ce să se înfigă, întrucât reperele sunt mobile, culorile se amestecă, iar îndărătul unui
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
în a substitui preciziuni zadarnice și exterioare sau opinii convenite preciziei absolute a plăcerii sau interesului direct ațîțat de operă, în a face din această operă un reactiv servind controlului pedagogic, o materie cu dezvoltări parazitare, un pretext pentru probleme absurde...". Chiar și filosofia, ostenită de efortul penetrării concretului fenomenal, a fost obligată nu o dată a adopta un comportament literar. Exemplu: bergsonismul s-a văzut acuzat de-a fi introdus ilicit în spațiul demersurilor intelectului "o materie proprie lirismului sau romanului
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
nu se mai complacă în mizeria morală și materială în care fuseseră aruncate fără voia lor. Înainte situația fusese cu totul alta, trăiseră într-o dictatură, și asta explica totul, întreaga populație fusese obligată să se ghideze după aceleași tipare absurde. Deși dacă cineva le-ar fi întrebat acum despre asta poate s-a fi gîndit de două ori înainte să răspundă. Cel puțin atunci avuseseră o viață socială normală și beneficiaseră de un confort material decent. E adevărat că asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noapte În chip de matroană de bordel, cu buzele vopsite Într-un roșu elecrizant, așteptând clienții cu un surâs misterios, confecționat special. Când s-a prezentat, și-a spus numele simplu, dintr-o răsuflare: Uniunea Europeană. M-am trezit din visul absurd, cu sudori reci pe Întreg corpul și cu o durere de cap intensă. M-am bucurat de altfel că visul meu nu fusese altceva decât o ciudată Însăilare de imagini fără nici o legătură cu realitatea. Dar, la urma-urmei, Își spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să privească nemișcat prin fereastra redacției. N-a primit pe nimeni În birou, n-a adresat nimănui nici un cuvânt. De unde vin și unde se duc? Nu-mi place să-i pictez, Își spune scrâșnind din dinți. Mă sperie vânzoleala asta absurdă. Eu sunt obișnuit cu alte imagini, alte gesturi, cu alte mirosuri, cu alte zgomote, cu altă Îmbrăcăminte. O bătaie În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o licitație cu ușile Închise, dar În cele două Încăperi viața a urmat, primăria instalând o familie numeroasă de țigani, certați cu legea și cu igiena. Băiatul mai trecea din când În când pe acolo, Într-un elan de speranță absurdă, gândind că bătrânul anticar Îl va primi cu zâmbetul pe buze, și-i va recomanda o nouă carte. -Am avut unele momente În care mă simțeam părăsit și-mi trecea prin cap chiar să mă sinucid. Este pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni din catifea, lenjerie intimă de culoare roșie, ciorapi cu dantelă care mă scoteau din minți. M-am ridicat și eu și am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Normal că mi-am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o. Cu degetele Înțepenite, am aprins bricheta. Manșetele, vesta, cravata. Zici să era o uniformă. Am inspirat adânc. Și apoi spatula aceea absurdă. Un fetiș, bănuiesc? — Nu fi naív, Anton. Felix e bolnav. Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz contrar, Își poate Înghiți limba În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era fratele ei. Poate că doctorul pe care Îl consultase a judecat situația pripit. Poate n-avea de ales. Își luă spatula; musca dispăru ca prin minune. N-am reușit să răspund la primele Întrebări, dar ultima mi se păru absurdă. — N-avea de ales? Dora a plecat din Kolberg de bunăvoie! La șaisprezece ani. Asta demonstrează ceva inițiativă, nu credeți? Nu la asta mă refeream, zâmbi forțat Karp. Poate că doctorul nebănuitor i-a explicat că nu putea conta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de durere, mi-am dat seama că trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât m-a ridicat de pe jos. Am căzut din nou Într-o parte, și dacă necunoscuții care mă torturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar până atunci totul trebuie să decurgă ca la carte. Cu alte cuvinte: e treaba mea să vă anunț că, Împreună cu ofițerul Pieplack, aș dori să percheziționez apartamentul. Ridică o mână În caz că m-aș fi lăsat păcălit de o pornire absurdă de a protesta. Odată ce se convinse că n-am să fac așa ceva, cercetă locuința cu o privire amuzată, apoi Îi explică colegului său, care tocmai se Întorcea după ce a condus-o pe administratora mea la ușă: — Patul și biroul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tare! - „A murit“. Fiindcă se pare că și eu cred în chestia asta, și eu cred în faptul că, într-un fel, îl pot salva de la anihilare - pot, și trebuie! Dar de unde ne-a venit tuturor ideea asta ridicolă și absurdă că aș fi așa de... puternic, așa de prețios, așa de necesar pentru supraviețuirea cuiva! Ce-o fi fost cu părinții ăștia evrei - că nu-s singur în barca asta, a, nu, sunt la bordul celui mai mare vas transportor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cumva de obsesia asta a felației, a amorului liber, dacă m-aș putea desprinde de aventură, de himere și de dorința de răzbunare - de pofta de a plăti polițe altora! de umblatul cu capul în nori! de această fidelitate imposibilă, absurdă față de trecutul îndepărtat! În 1950, la vârsta de numai șaptesprezece ani, la două luni și jumătate după ce lăsasem în urmă Newark-ul (ei, nu chiar „în urmă“: în fiecare dimineață, la trezire, mă uit năuc la pătura străină din mâinile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu m-a informat că a fost folosită de Țipora 1 pentru a-l tăia împrejur pe fiul lui Moise....), ceea ce a dat întregului meu sejur o tentă de absurdă a fost un fapt simplu, dar pentru mine absolut neplauzibil: mă aflu într-o țară de evrei. În această țară toți sunt evrei. Visul meu începe de îndată ce cobor din avion. Sunt pe un aeroport unde n-am mai fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dansatoare. Mă duc la Constantinopol. S-a Îmbolnăvit o fată dintr-un show englezesc de-acolo. Pentru o clipă, ținând mâna fetei strânsă Într-a sa, Mabel Warren se simți tulburată de dorința de-a fi generoasă Într-un mod absurd și demonstrativ. De ce n-ar renunța la speranța de-a o mai reține pe Janet Pardoe și n-ar invita-o pe fata asta să-și anuleze contractul și să ia locul lui Janet ca Însoțitoare plătită? — Ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el cântă partea fetei. Glasul Îi era mai puțin aspru și s-ar fi putut să fi fost cândva frumos. Unul din soldații de pază veni la fereastră și privi Înăuntru, iar Josef Grünlich Începu să plângă Într-un mod absurd, teutonic, gândindu-se la orfanii din zăpadă și prințesele cu inima de gheață și nici o clipă la Herr Kolber, al cărui trup era purtat acum prin zăpada cenușie din oraș, fiind urmat de doi funcționari Într-o mașină și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu e cum trebuie, numai Anthony Todd, pe care Îl ador, poartă Întreaga vină. El a realizat florile, să știți. Ca de obicei, Anthony Todd fusese plătit cu mult peste limita imaginabilului, cu 60$ pentru fiecare trunchi de păr Înflorit. Absurdul preț era justificat de faptul că sezonul perilor Înfloriți este de mult trecut În octombrie, ceea ce și reprezenta, de fapt, motivul principal pentru care Alixe voia așa ceva. (Acum că săculețele de mână erau considerate de prost gust, florile umpleau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avea și ea certuri cu superbul tip din reclama Eternity. —Cum adică? Întrebă Hunter. —Adică așa, să știi că nu sunt fraieră de tot. —Of, Sylvie, zău așa. Știi bine că sunt tot timpul În alt hotel. Nu mai fi absurdă și hai să ne culcăm. Acum devenea el nervos. Nu sunt absurdă! Mă Întreb pe bună dreptate ce făcea soțul meu Într-un weekend Într-unul dintre cele mai sexy hoteluri din Londra... —Sylvie, Încetează. Nici măcar nu am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Întrebă Hunter. —Adică așa, să știi că nu sunt fraieră de tot. —Of, Sylvie, zău așa. Știi bine că sunt tot timpul În alt hotel. Nu mai fi absurdă și hai să ne culcăm. Acum devenea el nervos. Nu sunt absurdă! Mă Întreb pe bună dreptate ce făcea soțul meu Într-un weekend Într-unul dintre cele mai sexy hoteluri din Londra... —Sylvie, Încetează. Nici măcar nu am de gând să Învrednicesc asta cu un răspuns. —Dar... — Gata, nici un cuvânt. Acum vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a li se curăța chila, că li se întâmplă uneori să fie infestate sau - mai ales după câte o iarnă arctică - prinse în copci de gheață. Maturitatea, și nu statutul profesional, îl făcea să creadă despre fanteziile sale că sunt absurde. Și totuși, la nici douăzeci de iarzi de serviciu, mintea lui contempla imaginea unei fofoloance tinere și calde. O fofoloancă prin care încă nu ieșise capul unui bebeluș. O fofoloancă parfumată, cufundată în albituri brodate cu modele delicate. Încadrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
De fapt, îi dăduse de înțeles lui Bull că nu era străină de concedierea lui. Bull era furios. Numai că Alan nu era atent la ce îi spunea el despre Juniper, despre slujbă, despre acuplările fantastice de pe podea, despre concepțiile absurde ale lui Juniper, despre sprijinul dat lui Razza Rob. Alan înțelesese cu totul și cu totul altceva. Bull nici măcar nu-și dăduse seama când spusese: — Oricum, nu mai am pe nimeni altcineva. Alan rămăsese cu ideea asta. Se gândise mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]