1,361 matches
-
la suprafață printr-o lectură necomplezentă, care să dea deoparte ideile primite de-a gata. Sensul realului va fi în mod constant pus sub semnul întrebării de o experiență aparte a lumii, una care-i pune în evidență discontinuitățile, bizareriile, absurdul. Tema "lizibilității lumii", cum o numește filosoful german Hans Blumenberg, este una de mare importanță la Blecher, ceea ce îl așează în vecinătatea scriitorilor români preocupați de metafizica realului: Eminescu, Sadoveanu, Eliade desigur, având o diferență specifică. Nevoia de a interpreta
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
precum cele desenate de Max Ernst, care transcend utilul și, astfel, servesc ca invitație neoromantică la desprinderea de real. Obiectul imaginat de Blecher desemnează posibilitatea ca toate lucrurile din lume să aibă un sens vizibil, aflat la îndemână, expulzând astfel absurdul, nonsensul din lume și creând o fantasmă a semnificației absolute. Un obiect acoperit cu un scris minuscul care îl explică integral nu mai are nevoie, pentru a fi înțeles, decât de o lupă puternică. Desigur, reveria asupra unui alt mod
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și a scrisului arată că autorul învestește literatura cu valențe de experiment de cunoaștere, ceea ce nu înseamnă că Blecher are în vedere o lectură în cheie spiritualist-salvaționistă a Întâmplărilor în irealitatea imediată. Tema interpretării lumii, a căutării unui sens dincolo de absurdul cotidian, face din cartea sa una dintre cele mai prețioase investigații epistemologice din literatura română modernă. Din bestiarul biblic: furnicoleul Eugen Munteanu 1. Într-un articol recent, afirmam că "viața cuvintelor în imensul spațiu semantic a hipertextului biblic este fascinantă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
creator de univers stabil, potrivit logicii aristotelice, a terțului exclus. În vreme ce pentru limba română, actualul și virtualul conotațiilor cuvintelor, înghețate în rostire, au o forță egală și ace eași valoare ontologică, fără să joace separat sau opozitiv. În mod fundamental, absurdul nu există în viziunea românească despre lume, căci nimic nu ar putea contraria o logică care admite (fără a-l numi astfel) terțul inclus și mai multe niveluri de realitate, care întreține astfel cu timpul o relație organică, nelineară, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îi incumbă atunci cînd atacă asemenea subiecte. Personajul bătrînei Ioana, de exemplu, protagonista nuvelei Coji de portocală, biată ființă uitată de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei ocîrmuiri care a promovat în funcții doar secături imbecile, ai cărei bărbat și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia sa arogantă de stăpînitor al universului, și a Progresului inevitabil. Dar, treptat, știința și-a băgat coada în toate constructele epistemologice, hazardul s-a impus ca lege și absurdul sau nonsensul existenței a invadat conștiințele. În tot acest timp, Mallarmé trăia retras din lume și străin de aceste dezbateri sau, cel puțin, așa se credea, sculptîndu-și meticulos straniile bibelouri poetice. În realitate însă, la fel ca și confrații săi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
avatarurile noastre, nu doar pentru că noi le-am creat, ci pentru că ne dau această iluzie imersivă a cufundării într-un între, un neloc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și aristotelic ni-l interzice. Roussy alege absurdul fantezist și virtualul, Cioran preferă să alunece între etichete, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare. Alături de ei, ne aflăm simultan "în" și "în afara" universului personal. "Mă dezindividualizez văzînd cu ochii", constată Cioran, "Să o terminăm odată cu acest
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vor resemantiza energetic și dionisiac, ele intrând ulterior, prin antifrază, în recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste expresii să spunem, esențializante ale primitivismului angoasant, originar, Occidentul a mai trăit una, care i-a traversat evoluția de la un capăt la celălalt: e vorba de "teroarea istoriei", așa cum o numea Mircea Eliade, izvorâtă din conștiința
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
jupâni Dumitrache mândri de calitatea lor de cetățeni onorabili și plini de orgoliul de familiști." Este dincolo de orice îndoială că și-a ajutat cu sume importante de bani mama și sora dar față de propriile progenituri a manifestat atitudini care frizează absurdul așa cum sugerează și celebra replică pe care cei mici o auzeau destul de des: "Bag cuțitu-n voi! Știți că sunt nebun!" Mai mult, fabuloasa moștenire a Momuloiei (o moșie, cupoane și obligațiuni, bani lichizi) în valoare totală de trei milioane lei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rupe orice contact cu ordinea natural, cum s-a vzut din secvențele consacrate psihicului, socialului și moralei, faț de aceste funcțiuni spirituale, fenomenul religios, în interpretarea lui Ralea, pare s se înfțișeze în cea mai complet opoziție cu ordinea natural. Absurdul acestei caracteristici, care se contureaz în opoziție cu evaluarea religiei din punctul de vedere strict vital, spune cercettorul, rezid sau deriv din practicile rituale ale triburilor primitive bazate pe schingiuiri, mutilri, autodafeuri, pe feluritele suferințe ale ascezelor, pe sacrificiile colective
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
aspect istoric și analitic, câteva perspective ale religiosului este absolut meritoriu. Centrându-și studiul pe câteva dintre ideile bergsoniene din Cele dou surse ale moralei și religie?, demonstrând în ce fel spectacolul religiilor e înc foarte umilitor pentru inteligența uman (absurdul religiilor încurajând în unele cazuri imoralitatea și impunând sacrificii, chiar crime, Ralea face pertinent o ampl trecere în revist a interpretrilor fenomenului religios. Prima definiție dat de Ralea religiei se bazeaz pe distincția durkheimist dintre lucrurile sacre și cele profane
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Căderea, Exilul și împărăția. Din această perspectivă apare de altfel cât se poate de clar orizontul metafizic al nihilismului pe care Camus îl analizează și îl desfășoară de-a lungul firului călăuzitor al celor două motive care îl obsedează, adică absurdul și revolta finitudinii. Primul motiv se află în centrul lucrării Mitul lui Sisif (1942), unde gratuitatea existenței după ce zeii au fost reduși la tăcere sau au murit este revendicată ca o întâmplare omenească ce trebuie trăită fără motive și fără
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Les Éditions du Cerf, Paris, 2008, p. 9. 468 Această manifestare de amploare a reunit o serie de teme ce vizau sensurile universale ale conceptului de sacru, precum: nostalgia infinitului, revelațiile cosmice, Absolutul, dansurile sacre, spiritualitățile păgâne, Eros și Thanatos, absurdul, sublimul, sacrificiile ș.a. 469 Cf. http://www.arts-sacres.fr/numero-1/matiere-lumiere.3018.php. Pentru o imagine mai clară asupra acestei definiții, atașam citatul integral în limba franceză, preluat din prezentarea oficială a revistei: "L'art sacré est l'expression la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ușile pe care scrie ”accesul interzis”. Am ajuns vecin de îndoială cu Hamlet. Orice temă artistică majoră este o interogație. Trestiei gânditoare continuă să-i sporească, mai ales, fragilitatea. Omul - o argilă fulgerată de curenți cosmici. Omul contemporan a transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Cum să nu trăim prost, noi, pământenii, când chiar la prima negociere am dat Raiul pe o mușcătură de măr. Marile cărți ascut dinții întrebărilor, nu se hazardează să dea răspunsuri. Irumpe tot mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar nu le putem solidariza între ele. Marile idei există de când lumea. Filosofii contemporani se încaieră doar de la nuanțe. Multe creiere zac în conservare. Omului contemporan i se îneacă visul în informații. Marile spirite savurează provocarea. Nu putem aborda convingător absurdul decât punându-ne făină pe obraji. După orice da, nehotărâtul adaugă un dar. Reședința terestră a neantului rămâne tot omul. Polemicile nu vizează, de regulă, adevărul, ci compromiterea adversarului. Drumul spre Țara Făgăduinței trece tot prin Triunghiul Bermudelor. Lumina se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să descifreze întunericul din om. Străduiește-te să nu încapi în nici o definiție! Tragedia și mărețiile noastre constau în aceea că ne învârtim printre lucruri finite, dar visăm la cele absolute. De ce murim? Dar de ce trăim? La primele confruntări cu absurdul, viața pare de o inutilitate monstruoasă. Metafizica de cârciumă are, deocamdată, cea mai largă răspândire. Pilonii metafizicii sunt turnați din tulburătoare semne de întrebare. Stăm de mii de ani precum Sf. Sebastian în bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia și arta. Suntem aripi ale cojii noastre de stea. Nu sunt curios cum se vede lumea de pe eșafod. Dacă vrei să te cunoști bine, mai informează-te și de la alții. Nici geniile nu reușesc să înjuge mai mult
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istorie. Dispar peste noapte specii cizelate de natură în milioane de ani. Ninsoarea - o năpârlire de pescăruși. Numai zgomotul unei cascade te poate vindeca de astenie. Apusul de soare excelează prin farmec, răsăritul - prin optimism. Natura este logică în toate. Absurdul este contribuția omului. În fiecare geană a zorilor simt zâmbetul lui Dumnezeu. Încă un mister al naturii : prin amestecul celor șapte culori ”murdare” se obține una imaculată. Cerul înstelat - această mare de candeli. Până și jungla are ceva însăilări de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
autentică trebuie să înnobileze dorințele, nu să le castreze. Înțeleptul e un mare alchimist. Poate transfera tăcerea în aur. Grecii antici i-au insuflat condiției umane irizări cosmice. Înving popoarele care știu să transforme nenorocul în ambiție. Artiștii au transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Discipolul model își revitalizează maestrul. Această lingură care hrănește omenirea de milioane de ani nu va dispărea prea curând. Sperăm ca aceeași soartă să aibă și lectura. Tonusul superiorității speciei ni-l creează aspirațiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Extraterestru, două personaje cheie într-o confruntare ideatică: pe de o parte morala sănătoasă a țăranului moștenită din moși strămoși, pe de altă parte înțelepciunea oaspetelui. Și, ca în mai toate romanele lui Nichita Danilov, fantasticul se îmbină cu realul, absurdul cu posibilul, calități proprii scrierilor Daniloviene. Remarcabile paginile despre patima alcoolismului, despre rolul femeii, dar și al bărbatului, care ar ajunge unul la câteva milioane de femei... și nu în ultimul rând de semnalat delicatețea tratării sexualității și totuși incitantă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
de la ceape, ei înfruntă vânturi, ploi, viscole fabuloase, moartea prin înghețare, pentru a descoperi la capătul suferințelor o lume miraculoasă inventată de autor și care face deliciul lecturii. Ceea ce dă savoare cărții este tocmai imprevizibilul din fraza următoare, grotescul, fantasticul, absurdul și sugestibilitatea din cuvânt. Autorul părăsește voit firul narațiunii, ce se lasă rupt, pentru a face loc unei fantezii debordante, ce se prelungește uneori până la incredibil. Eroii principali, excelent creionați, chiar cu tușe îngroșate, creează un spectacol permanent, regizat de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
revoluționar din Chile", îmi transmite colegul de celulă, după o oră de stat fără cuvinte. Eram epuizați, încercasem toate formulele de zgomot, toate butoanele, toate sunetele, ce mai, tot. El stătea în colțul din dreapta jos, semn că abandonase lupta cu absurdul situației, eu mai eram încă în picioare, încercînd să găsesc o ieșire. Mă înjuram în gând, cât de prost am putut să fiu și să nu încep să fac zgomot imediat, când încă mai erau spectatorii acolo. Ce-ar fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă duc și le cer să mă întorc de tot în țară, și nici așa nu cred că o să le fie prea comod. Oricum, a doua zi a venit rezolvarea situației noastre, și tot cu ajutorul lui Patrik. Propunerea lui friza absurdul. Se interesase și aflase că românii construiau un baraj în țară și că aveau niște chartere lunare cu tot felul de utilaje, și nu-mi cerea mie decât să-l conving pe atașatul comercial al ambasadei să transporte și el
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sprijină pe un fundament empiric, pe exploatarea artistică a propriilor trăiri, sentimente și emoții. De aceea cotidianul, în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemică ocupă spații diverse, de la un titlu aluziv cum este, spre exemplu, Poezia cu moț (dar și multe altele, care induc mental imagini analogice) la un paragraf care, de pildă, concentrează o întreagă viziune asupra ritualului religios, viziune redusă la absurdul unui paralogism voluntar, cu trimitere la domesticul simplist: "Triodul povățuiește creștinismul prin fasole, caritatea prin mazăre bătută și castitatea prin murături"194, până la acoperirea unei secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este "raportul de asemănare, ci asemănarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]