33,912 matches
-
M-am întrebat: Acesta este marele savant Racoviță? Am chemat profesorii universitari, colegi de-ai lui, și i-am întrebat de Racoviță. "Moare de foame", mi-au răspuns.[...]" Pentru că l-au dat afară de la catedră, l-au dat afară de la Academie". A murit de mizerie. Am făcut această paranteză ca să vă arăt cum astfel de comori spirituale nu sunt prețuite"(din stenograma unei vizite a dr. Petru Groza la Prezidiul Academiei R.P.R., apud Petre Popescu Gogan, Demolarea"Academiei Române. Memento!, în "Memoria - Revista
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
l-au dat afară de la catedră, l-au dat afară de la Academie". A murit de mizerie. Am făcut această paranteză ca să vă arăt cum astfel de comori spirituale nu sunt prețuite"(din stenograma unei vizite a dr. Petru Groza la Prezidiul Academiei R.P.R., apud Petre Popescu Gogan, Demolarea"Academiei Române. Memento!, în "Memoria - Revista gândirii arestate" nr.28). Reproduc citatul de mai sus nu pentru a stoarce câteva lacrimi de compasiune, ci dimpotrivă, ca expresie a admirației pentru statura omului de știință Emil
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
precum și primul institut speologic din lume (Cluj, 1920), și de asemeni prestigioasa revistă a acestuia (are ca experiență anterioară perioada de codirectorat la cea mai importantă publicație franceză de zoologie,Archives de zoologie expérimentale et générale). Este ales președinte al academiei Române în perioada 1926-1929. Enumerarea câtorva repere ale vieții lui Emil Racoviță alcătuiește, desigur, o schemă cât se poate de simplă. Aceasta este rezultatul contragerii maxime a volumului care conține - pentru prima dată în românește - jurnalul savantului. Subintitulată Filmul marii
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
din Geografia economică, 1922), Ce însemnează mediul geografic și Urmările sociale ale adaptării la mediul geografic (din Antropogeografia, 1936). Se adaugă Introducerea la Altă creștere: Școala muncii (ediția din 1939), prelegerea inaugurală a cursului de etnografie Datoria generației actuale (1933); Academia, instituție etnopedagogică (1941), De senectute. Bătrânețea în cadrul muncii pentru cultură (1947); în fine, fragmente din Vindecare și împăcare - capitolul XII în Premise și concluzii la "Terra" (1946) și capitolul final din Primăvara literară (1914), intitulat Spre optimism. Vor fi redescoperite
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
o ai oprit!". E greu să ți-l imaginezi pe rezervatul și plinul de morgă Maiorescu opintind sisific la această mirobolantă Roată închipuită de poet". În legătură cu Ioan S. Nenițescu, propus, la un moment dat, nu mai puțin decît pentru premiul Academiei, cu "poema epică", intitulată redundant Șoimii de la Războieni, ni se oferă meritate aprecieri caustice: Deși uitat de dicționare, de enciclopedii și chiar de unele istorii ale literaturii, Ioan S. Nenițescu este probabil unicul junimist minor cunoscut și azi maselor. Lipsa
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate în limbă și incluse în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei" = EZ, 2327, 2000, 10), clonțos ("atitudinea clonțoasă" - "Libertatea", 2206, 1997, 4), haios ("o haioasă paranghelie generală" ("Academia Cațavencu", 37, 1999, 10). Sînt și derivate în -os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba țigănească), înregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumeț" (Vladimir Drimba), inclus în recente dicționare de argou cu valori negative
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
trei articole pe număr (o recenzie, o revistă a revistelor și o notă polemică pentru rubrica "Miscellanea"). Pe Paul Georgescu îl vizitam de cîteva ori pe săptămînă și discutam îndelung și de toate, mereu interesîndu-se de ceea ce citeam la Biblioteca Academiei, unde îmi făceam veacul. Cînd i-am spus că vreau să scriu o carte despre junimism s-a bucurat (nu mai eram librar, ci redactor la o revistă a A.S.E., încadrat fiind ca bibliotecar) și mă tot îndemna. Curînd, prin
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
gastronomice puse pe desktop de organizatori" (substituție în expresia a pune pe masă). Interesante sînt, între cele strict lingvistice, utilizările care atestă posibilitățile de extensie semantică a unor cuvinte, prin aplicare metaforică. E vorba în primul rînd de a virusa: "Academia Cațavencu îl virusează pe Caragiale"; "textul virusat de neologisme", "Cetățeanul virusat"; apoi de a reseta: Nu mă-mpinge că resetez". A reseta apare înregistrat, de altfel, și într-un Dicționar de argou al limbii române (Nina Croitoru Bobârniche, 1996): resetează
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
dintre mijloacele puse în joc (excelenta ținută grafică) și rezultatele obținute e mai strident ca niciodată. Mă îndoiesc că jerpelitul playboy dîmbovițean va mai da multă vreme 30.000 de lei pentru a citi glume mai ieftine decît cele din "Academia Cațavencu" și pentru a contempla nuduri de același nivel estetic. Dacă ediția română nu va fi susținută zdravăn de unchiul din America, falimentul bate la ușă.
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
mai mari) și i-a editat scriitorului jurnalul (acum reeditat, la Editura Albatros, reintegrînd pasajele, multe, eliminate de cenzură) într-o masivă ediție în trei mari volume. Ani de zile ne reîntîlneam, zilnic aproape, în sălile de lectură ale Bibliotecii Academiei, unde osteneam probabil cu spor. Ajungînd la această vîrstă a împlinirilor, îi urez sănătate și spor în ceea ce întreprinde, scriind, săptămînal, cu onestitate (de astă dată la ALA) despre cărți și personalități de istorie literară. Pentru toate înfăptuirile sale i
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
a lor - de lemn! Volumul se încheie imnic, așa cum și începuse: Dacă te cânt, tu, frumosul meu regat natal, tu nu vei muri. Numai țările care n-au poeți sunt muritoare și pier." 1) România în știința și cultura occidentală, Academia româno-americană de științe și arte, vol. XIII, Davis, 1992, p. 160.
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
determinant: "nu vedem bine podul de flori al limbii române, azvîrlit spre răsărit" (EZ 2246, 1999, 10). Relația cu posibilul clișeu-sursă e mai îndepărtată și mai puțin controlabilă în aluziile "la frații noștri sîrbi" - "pe podul de contrabandă de peste Dunăre" (Academia Cațavencu, 24 noiembrie 1998). În acest caz se schimbă contextul politic (al relațiilor dintre România și Moldova) și deci referirile geografice corespunzătoare, iar determinantul substantivului pod e un abstract.
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
lui Mircea Eliade, intrînd cu el în corespondență, făcîndu-i servicii pentru ca, apoi, cîștigîndu-i încrederea, să obțină întreaga arhivă lăsată în România în custodia sa. Ea ar trebui, acum, pusă la adăpost, ca un tezaur, într-un depozit public, la Biblioteca Academiei. Dar, deocamdată, dl. Mircea Handoca mai are treabă cu ea, cum se vede din această corespondență în curs de publicare. Nimeni nu putea bănui, în anii liceali și chiar cei ai studenției, încotro îl va duce destinul pe tînărul Mircea
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
În plus avea știri că pachete cu cărți ale sale trimise unor destinatari din țară de către edituri din străinătate, nu ajung la locul cuvenit. În consecință, în 1977, cînd Academia Română îl invită, oficial, în țară, refuză categoric. Îi scria prezidentului Academiei: "Vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-o faceți din partea Prezidiului Academiei de a vizita țara. Îngăduiți-mi să vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, principalul motiv pentru care nu o pot accepta: ignorarea sistematică a scrierilor mele literare, istorice și
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
destinatari din țară de către edituri din străinătate, nu ajung la locul cuvenit. În consecință, în 1977, cînd Academia Română îl invită, oficial, în țară, refuză categoric. Îi scria prezidentului Academiei: "Vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-o faceți din partea Prezidiului Academiei de a vizita țara. Îngăduiți-mi să vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, principalul motiv pentru care nu o pot accepta: ignorarea sistematică a scrierilor mele literare, istorice și filosofice în România. În România, dimpotrivă, scrierile mele, vechi și noi, sînt
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
Rodica Zafiu O formă întîlnită recent în paginile unui săptămînal poate readuce în discuție raportul dintre oralitate și scris în uzul românei actuale: "l-a făcut să rateze pentru a enșpea oară gradul de general" ("Academia Cațavencu", 1, 2000, 9). Cuvîntul (a) enșpea (a cărui subliniere îmi aparține: în text el nu era marcat nici prin scriere cu caractere speciale, nici prin punere între ghilimele) e unul dintre cele pe care un străin le-ar putea
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
Numai că nu sînt două tărîmuri distincte, cum ne-au învățat mai toate poveștile, ci o mînă neatentă, sau doar jucăușă, le-a deșertat laolaltă. Astfel încît codașul Dudley, care merge la o școală obișnuită, și tocilara Hermione, premianta de la academia de magicieni, trăiesc de fapt pe același pămînt. Vrăjitori înveșmîntați în mantii colorate și bărbați în costum și cu servietă pășesc pe aceleași străzi; bufnițe-postași, profesoare deghizate în pisici și cucoane certărețe trec zilnic una pe lîngă cealaltă. Dacă nu
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
se recunoască. Un infern populat de rude și apropiați. Un infern pe mai departe primitor. Un cu mult mai modest infern, cel caragialesc, a stârnit mânie în cercurile liberale ale epocii. Nu doar că scriitorul a fost exclus de la premiile Academiei, dar a mai fost, de la înălțimea autorității, moralizat. Edificat, I.L.Caragiale a părăsit țara. Unanim recunoscut ca geniu creator, pentru el nu s-a găsit un loc de deputat nici chiar în formațiunea cu cadrele de cea mai modestă extracție
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
interpretare a glorioasei noastre istorii, chiar dacă beneficiind de ascuțimea și strălucirea unei mari inteligențe, nu poate avea decât soarta pecetluită de înaltul for. Gândul mă poartă, fără să vreau, cu câteva secole în urmă când, tot un înalt for, o academie, a sancționat o operă și un autor. Ne aflăm în anul de grație 1636, anul reprezentării cu succes a piesei Cidul de Corneille. Un contemporan invidios, pe nume Jean Chapelain, poet absolut mediocru, luat întruna peste picior de către Boileau, din
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
a și extras nenumărate exemple de cum nu se scrie poezia, în același timp, dușman de moarte al genialului autor, s-a pus imediat pe treabă, provocând un scandal atât de mare încât l-a obligat pe Richelieu să înainteze cazul Academiei Franceze. Chapelain era, bineînțeles, membru al Academiei, și cine putea scrie cel mai bine și mai la obiect despre piesă decât tot... Chapelain!? Așa au și apărut acele Sentiments de l'Académie Française sur le Cid, model al celei mai
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
se scrie poezia, în același timp, dușman de moarte al genialului autor, s-a pus imediat pe treabă, provocând un scandal atât de mare încât l-a obligat pe Richelieu să înainteze cazul Academiei Franceze. Chapelain era, bineînțeles, membru al Academiei, și cine putea scrie cel mai bine și mai la obiect despre piesă decât tot... Chapelain!? Așa au și apărut acele Sentiments de l'Académie Française sur le Cid, model al celei mai patente rele credințe și absurdități în interpretarea
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
o bună afacere din timp în timp, dar zace în luxosul muzeu în aer liber, cimitirul "Père-Lachaise" din Paris, sub recea marmură albă, pe care străjuie imortelă o roză de porțelan (așa am văzut-o eu, în 1980), pusă de Academia Franceză (așa mi s-a spus, atunci, și așa am depistat lespedea, ghidată de foaia de vizită turistică vândută de paznic - pe atunci cu "2 frs"). Enescu a vrut, vrea, să fie în pământul Moldovei, "la Tescani" - împreună cu "soția mea
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
a încetat din viață cu un an mai târziu decât acesta. Prima performanță în România, la Muzeul Național "George Enescu" din București (în Aula Palatului Cantacuzino), cu ocazia Zilei Naționale a Suediei. Acum, la Cluj, prof. Hans Åstrand, membru al Academiei Regale Suedeze de Muzică (și ea ctitorie a regelui Gustav al III-lea) reușește într-o monografie, lapidară și eficace, de asemenea în conferința sa, să ne convingă în ce constă "marea excepție", "cazul aparte", care este acest compozitor cu
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
un an cu un succes deosebit), un Leporello care știe toate rolurile, o performanță mozartiană complexă. Dirijorii, în prima seară Radu Pantea suplu, cu fantezie și susținere, în a doua Cristian Oroșanu, bagheta permanentă a tinerei orchestre corect întreținute la Academia de Muzică "Gh. Dima". Soliștii din Luxembourg, România, Ungaria, Australia. Csaba Fazekas (Don Giovanni, un Cherubino matur); Michael Haag (profesionist remarcabil); Simona Ivaș (cel mai frumos timbru, cea mai frumoasă ținută, dar rezistență încă nedominată, sau dificultatea de a fi
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
prin Hannah Arendt. Prin lecturi, am fost profund influențat de Roland Barthes pe care-l consider un autor fenomenal. M.P.M.: Ai darul de a-ți face mulți prieteni... I.C.: Da, am contacte intense cu scriitorii și cu muzicienii deopotrivă. La Academia Germană mai ales mă întâlnesc cu scriitori și critici. Îmi plac mult scriitorii, muzicienii, în general artiștii liber-profesioniști. M.P.M.: Ce relații ai cu România și cum au început ele? I.C.: Sunt vicepreședintele unei fundații elvețiene angajată pentru contacte culturale în
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]