65,481 matches
-
fim cinstiți - te poți îmbăta chiar ca porcu', după cum zice Marfa, crezând că el nu o aude sau că nu va mai ține minte a doua zi ce-a boscorodit ea toată seara. Ivan Mihailovici nu s-ar îmbăta nici acasă dacă Marfușca nu ar sta cu gura pe el și nu i-ar ascunde sticla pe care el știe foarte bine că a cumpărat-o, că pe drum nu a tras decât trei duște din ea, mai mult ca să se
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
în mintea ei, așa cum făcuse ani buni Ivan Mihailovici rezolvând situații dintre cele mai delicate prin simpla intrare în pielea personajului: "să zicem că eu aș fi Marfa Stanilova, ce-aș face eu dacă el, adică tot eu, ar veni acasă, ușor afumat cu o sticlă din care am luat, adică a luat dumnealui, doar trei duște pe drum, probabil numai ca să se încălzească? Aș lua sticla." Raționamentul lui se dovedea corect până aici, continuarea sa devenea însă odată cu trecerea timpului
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
satirice de perete "Ghimpele", însă Înălțimea sa nu a avut inimă aia să-i dea vot de blam, și nici să-l trimită, poate în semn de avansare, în Siberia. Așa că Siberia, drăguța de ea, a rămas acolo, la ea acasă, frumoasă, mândră și bogată, și fără el. Nicio pagubă, și-a zis Ivan Mihailovici melancolic, și-acolo or trăi oameni, și-acolo s-o găsi vreo sticluță care să-ți aline viața, să ți-o împlinească, și-acolo, dacă ești
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
iasă de sub masă și, uneori, chiar le râvnea căciula din blană de samur, dar pe care le-o punea duios sub cap spre a le fi somnul mai dulce. Dar, cu toate acestea, era mai bine așa: Siberia - la dânsa acasă, și, noi - aici la noi. e tare bine, de ce să ne încurcăm unul de altul. O neliniște îl mai frisona când se gândea că, totuși, nu are stofă de erou și că nu se va arăta niciodată atât de firoscos
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
când se gândea că, totuși, nu are stofă de erou și că nu se va arăta niciodată atât de firoscos ca ăi de zic crunt: "io, io, cetățene, am fost acolo, am fost, mă înțelegi, în Siberia!" Acum se găsea acasă și ofta din greu pe lăvicioara pe care se odihnea înaintea ultimului castravecior mâncat care, măcar că abia se ducea pe gât fără un strop de votcă, avea ceva din savoarea spirtoasă a licorii. Uitându-se la fundul imens al Marfușcăi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină de frică și neputință funcționarii de la chioșcurile de loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de un balaur somnoros un vaiet de durere se ridică prin spinarea yoginului la lotusul
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
strige atît de tare. pe ultima gheață a lacului aleargă un pîlc de vulpi. cruda lumină de martie intensifică roșul lor compact precum păcatul iar stradivarius la un alt țărm află o pereche de vîsle aruncate de mare le ia acasă își încălzește mîinile la focul din crengi tinere de portocal și apoi face din acele vîsle prima lui vioară. o altă poetă calcă batiste într-un bloc turn din Balcani. traduce din Seferis dar mai ales se roagă. cît despre
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea, nici soțul ei nu vor să știe ori să înțeleagă ce li se întâmplă! Sunt convinși că, dacă nu mâine, atunci poimâine vor reveni acasă, că boala va da înapoi, că... Oare, într-adevăr, nu văd, nu înțeleg ceea ce se poate atât de ușor citi în ochii fiicei lor, pe fețele surorilor, ale medicilor?! Oare iluzia, minciuna pot fi mai puternice decât inteligența, rațiunea, logica
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
ceea ce spusesem. Trăsăturile lui se schimbară - ajunseserăm la ieșirea din parc, - el o luase la dreapta, eu la stânga. Se întorsese brusc și-mi strigă tutuindu-mă: - Ai grijă de tine! Am mers în neștire cu nervii zdrențuiți. Când am ajuns acasă în loc să lucrez l-am sunat pe soțul meu în Elveția. Nu răspundea nimeni. Zilele următoare au fost din nou, zile cu "piele saturniană" - era vorba nu numai de neașteptata întâlnire a lui Pluto cu Saturn. Am aflat că mii și
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
martori oficiali, Florina și Marian, pe care îi numeam și "nași" în momente de entuziasm. Marian a făcut o mulțime de fotografii, între care una cu mirii sub portretul oficial de pe un zid al Președintelui Franței. Fotografiile au continuat și acasă la noi, unde ne-am ospătat cu bunătățile pregătite de Ultima. Vineri, 14 decembrie Este ultima mea zi de lucru la Cité de l'Air. Am fost redactor la revista L'Armement vreme de aproape un deceniu - slujba mea cea
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
eu mă simțeam tot ca o fată. Și cu băieții discutam foarte puțin, deci, nu mergeam la joacă cu băieții, nu... Deci, eram mai mult cu fetele. La școală nu prea am mărs, că părinții mei aveau nevoie de mine acasă, că aveam multe animale atunci, pe perioada aia, și m-au ținut acasă. îmi pare rău că n-am făcut școală, că dacă eram undeva în școală mai departe, sau așa... poate că aveam o meserie la ora actuală, sau
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
deci, nu mergeam la joacă cu băieții, nu... Deci, eram mai mult cu fetele. La școală nu prea am mărs, că părinții mei aveau nevoie de mine acasă, că aveam multe animale atunci, pe perioada aia, și m-au ținut acasă. îmi pare rău că n-am făcut școală, că dacă eram undeva în școală mai departe, sau așa... poate că aveam o meserie la ora actuală, sau un serviciu... Iar la vocea care o am, poate că eram văzută tare
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
muzică populară foarte bună... Deci, mă întrebau pe stradă, mă opreau foarte mulți, și-mi ziceau: Ce frumos ai cântat, domnișoară, o să mai fii și deseară? Și zic: Da, cred că o să fiu și deseară, dacă n-o să fiu plecată acasă la Rozavlea, de unde sunt eu... Deci, aicea în Borșa, deci, vin la soră-mea... Deci, mă înțeleg foarte bine cu ei, și cu cumnatu-meu, și cu soră-mea, și vin foarte des... Bineînțeles că am venit în Borșa de vreo
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
Iar el și-a luat gențile și mi-a zis să-mi fac eu bagajul, că el nu pleacă de acolo... Atuncea, ca să nu mai intervină poliția, să nu mai, așa... Deci, mi-am făcut eu bagajele, și am venit acasă... Am ajuns eu... cum ar fi dimineața... Cum ar fi mâine dimineață, o ajuns el, la mine acasă... Și nu știu ce a vorbit cu maică-mea... A vorbit ceva cu maică-mea, că de ce m-o primit acasă, sau chestii de
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
pleacă de acolo... Atuncea, ca să nu mai intervină poliția, să nu mai, așa... Deci, mi-am făcut eu bagajele, și am venit acasă... Am ajuns eu... cum ar fi dimineața... Cum ar fi mâine dimineață, o ajuns el, la mine acasă... Și nu știu ce a vorbit cu maică-mea... A vorbit ceva cu maică-mea, că de ce m-o primit acasă, sau chestii de genul acesta... Și mama i-o zis că... cum să nu mă primească, că sunt a ei... Dar
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
și am venit acasă... Am ajuns eu... cum ar fi dimineața... Cum ar fi mâine dimineață, o ajuns el, la mine acasă... Și nu știu ce a vorbit cu maică-mea... A vorbit ceva cu maică-mea, că de ce m-o primit acasă, sau chestii de genul acesta... Și mama i-o zis că... cum să nu mă primească, că sunt a ei... Dar maică-mea știa că m-o bătut, că i-am zis eu când am apărut că m-o bătut
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
după foarte scurt timp, m-au invitat la ei la masă. Zice: Facem cunoștință... Zic: Da, zic, mă cheamă Rodica... Pe mine, zice, mă cheamă Alin... îmi zicea el... Zice: îmi pare bine de cunoștință... După care l-am adus acasă la mine, chiar în sara respectivă. I-o plăcut, că a găsit curățenie la mine, și ei aveau niște condiții... Ca cum stau bărbații mai mulți într-un loc... Și zice: Să știi că-mi place la tine... Deci, cum
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
mult pentru aparatele noi, În loc să le cumpere de la noi. Asta nu Înseamnă Însă că ‘Factorul Yuck’ a dispărut În Întregime. Există și azi ortodonți care ne cer să nu le cităm numele, să le trimitem aparatele reciclate la adresele de acasă, iar la mitinguri să nu le vorbim decât când nu-i văd alții... Drept răspuns, la Convenția Anuală a Ortodonților Americani, care a avut loc În mai 2010 la Washington DC, am pus ca fundal al standului nostru un poster
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
Creek, NC și Key Largo, FL) cu Betty și David Funderburk, ambasador al SUA În România Între 1981 și 1985, cel care a demascat regimul lui Ceaușescu În cartea ”Pinstripes and Reds.” Invitat să conferențiez În Tunis, l-am vizitat acasă pe Gelu Voican Voiculescu În timp ce acesta era ambasador al României; am Înregistrat cu atenție versiunea sa privind moartea Ceaușiștilor... Sunt În relații bune cu jurnalista Sheila Kast și cu soțul acesteia, J. C. Rosapepe, ambasador al SUA În România Între
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
domeniu În care a realizat mai mult decât o armată. Golea a scris, publicat și răspândit, cheltuindu-și mai toți banii, un mare număr de cărți și broșuri, În parte realizate cu tipografia pe care și a Înjghebat-o singur acasă. Soția sa. Nadejda, a suferit mult și l-a secondat cu credință În tot ceea ce a făcut. Sunt mândru că i-am sprijinit și că le-am fost aproape, ducându-l cu durere pe Traian la aeroport pe ultimul său
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
la capăt Sub geamandura umbrei, Unde îți uiți de nume, De rude și de țintă, Rămâne carapacea în care-și fac culcușul Făpturi fără de crustă, Labile, ideale... Iar dincolo de malul Celei din urmă pagini, Nu dai nicicum de calea întoarcerii acasă, Ci singur, ca Ulise, Mai răsfoiești o mare. Sfârșit de septembrie Pe când scriam, de pe hârtie Cuvintele zburară-n stoluri Golindu-mi paginile care îmi lunecau din mâini, grăbite, Cu foșnet cald de frunze arse. Pe-oglinzi treceau umbre de aur
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
morminte Tot ce știu despre mine Ești tu Tatuajele tale pentru orbi scrise pe gleznele tale muzicale, aerul fierbinte mișcându-se somnoros mult mai jos de pubis și venele subțiri Atât de neliniștit și flămând merg pe pielea ta de acasă la birou și de la birou acasă Cu degetele înfipte adânc în buzunare ca niște seringi Pline în loc de lichid cu nisipul ușor umezit de transpirație de sub sânii tăi Nu mai știu nimic despre mine Nu mai presimt nimic îmi petrec viața
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
Ești tu Tatuajele tale pentru orbi scrise pe gleznele tale muzicale, aerul fierbinte mișcându-se somnoros mult mai jos de pubis și venele subțiri Atât de neliniștit și flămând merg pe pielea ta de acasă la birou și de la birou acasă Cu degetele înfipte adânc în buzunare ca niște seringi Pline în loc de lichid cu nisipul ușor umezit de transpirație de sub sânii tăi Nu mai știu nimic despre mine Nu mai presimt nimic îmi petrec viața fără să fiu înrebat Uitându-mă
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
sfîrșitul ceremoniei. Prin manevre discrete reușesc, să ajungă alături și pășesc atît de încet încît ajung în coada șirului. Atingerile, aparent întîmplătoare, le curentează partea de jos a pîntecului, iar respirațiile li se unesc, grăbite. Dacă ceremonia se va prelungi acasă, la familia îndurerată, ai să îi întîlnești și acolo, răspunzînd buimaci întrebărilor sau, dimpotrivă, acaparînd conversația cu logoreea lor excitată. Au și învățat, între timp, să își transmită mesajele printr-o privire, printr- un clipit furișat de gene, pe care
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
liniștit, fără priviri străine, care să interpreteze? Privirea lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața venea de multe ori cu cearcăne adânci și cu ochii roșii, uneori și cu vînătăi. Ce au prins atunci ochii ei, orbiți de plictiseala eternă a biroului și de certurile nesfîrșite cu Petru? în însemnările făcute în caietul
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]