1,152 matches
-
și Senatului. În același timp a fost desființat și ministerul Basarabiei, provinciile fiind reprezentate direct în guvernul de la București, prin miniștri fără portofoliu. S-a desființat, astfel, și postul meu de secretar. Părăseam deci o funcție publică cu care mă acomodasem ușor și care-mi dădea prilejul să cunosc oameni, obiceiuri, probleme administrative, sociale și să învăț multe alte lucruri. Părăseam Chișinăul și Basarabia, unde avusesem o bună primire. Părăseam toate acestea nu ascund cu multă părere de rău. M-am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pot crede că în sufletul ei mai poate fi și măreție. Nu există femeie cu care să mă pot împăca tot timpul! Și-mi pierd prea mult timp cu cine nu merită. Am nevoie de oraș, chiar dacă nu mă voi acomoda ușor! Mi-e lene și mi-e silă! Dar duminică, desigur, îmi dau și eu votul! Toate cele bune! Aurel Borca, 28 martie 1985 Dragul meu, Îți scriu cu aproape zece zile înainte de a veni la Iași, cam amețit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Maria notează cu încântare: „Este o bucurie să-l vezi pe iubitul Mihai aici (la Nisa) și el este atât de dulce cu frumoasele lui bucle blonde, cu statura sa mică și robustă, cu adorabilul său surâs. El s-a acomodat imediat cu Ducky și cu Colinette, iar Boiky (fiul lui Doiky) este supraîncântat să-l aibă”. După amiază Ducky și Regina Maria oferă un garden party unui grup de refugiați ruși. „Mihai și Boiky au fost marile atracții”. Marți, 29
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ne-a văzut tefere, vesele și rumene la față. De tuse nici nu putea fi vorba. Totul a rămas de domeniul trecutului, un vis urât care nu merită adus în discuție. Ne-am reluat vechile atribuții și repede ne-am acomodat cu atmosfera de familie. "Mortul" a fost viu De cele mai multe ori, în primărie se instala un climat deosebit de destindere și voie bună, după ore încărcate de lucru cu sătenii, care veneau să-și rezolve nemulțumirile. Într-o după-amiază, întârziind mult
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai drăguț. Oltei i-a revenit cel alb. În grajd aveam o cușcă mare și tata a venit cu noi, să ne arate, cum să-i închidem. Am luat morcovi din beci și le-am dat să mănânce. S-au acomodat repede. Nănașa ne-a zis să avem grijă că ei formează o pereche. Al meu era femelă. Mă și gândeam că nu va dura mult și ne vom prinde și la alți iepurași. Se va mări considerabil familia lor, după cum
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
În circulație ca monedă falsă de răuvoitori inconștienți sau streini de interesele și sufletul neamului. Sarcina acestei propagande revine În bună parte preoțimei ca factor de cultură și conducere spirituală În popor. De aceea În fiecare duminică și sărbătoare veți acomoda În măsura posibilităților, predica Sf. V. cu subiecte formulate de Onor. Minister ce vi se vor trimite de Prefectură, până la completa lor epuizare. Deasemenea veți fi prezent În fiecare duminică și sărbătoare după amiază la șezătorile ce se vor organiza
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Ce se întâmplase? Făceam cunoștință cu o realitate pe care nu o prevăzusem, nu o cunoșteam și pe care ne era greu s-o înțelegem și să o acceptăm ca atare. Stăteam în picioare, unul lângă altul, încercând să ne acomodăm vederea cu semiîntunericul din interior. Ne străduiam să deslușim fețele celor care ocupau deja jumătatea de spațiu mai întunecos, în care nu era gemuleț cu gratii. Mircea, hai să așezăm cumva lucrurile și să ne găsim niște locuri. Da, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
consta în faptul că amândoi s-au plăcut, s-au iubit, unindu-și destinele din dragoste. În fața ofițerului de stare civilă, părinții mei au răspuns "da" din toată inima, nu din interes. Locuința era frumoasă și încăpătoare. Bapțea s-a acomodat repede cu ginerele ei. Îl iubea ca pe propriul ei fiu. Avea și motive. Tata era un polițist deosebit de apreciat, disciplinat, cinstit și foarte priceput în profesiunea lui. Nu existau ordin, sarcină sau misiune pe care tata să nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
iar în orașele Bacău, Tg. Ocna și Moinești peste 200 de familii. Cei mai mulți dintre refugiați au rămas definitiv în județ, unde, cu toate greutățile firești unui nou început, cu sprijinul autorităților, dar și prin efort propriu, au reușit să se acomodeze la noile condiții, unii cu serviciul, alții cu munca în agricultură, iar copiii au putut urma școli. Dar refugiații trebuiau să mai treacă peste o încercare tot atât de dureroasă și anume de “Comisia Aliată de Control“ și de “Comisia Română pentru
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
înlesniri, a început partea a doua, partea pe care eu o numesc persuasiune coercitivă. Aceasta a desăvârșit spă‑ larea pe creier a românilor. Nu represiunea este ceea ce i-a distrus pe oameni, ci ideea ulterioară că de fapt te poți acomoda cu regimul Ăsta. V.A. : Da, dar represiunea din anii ’50 a lichidat elita și, nemaiavând o elită, un model, societatea nu mai avea repere și coloană vertebrală ; aplatizarea socială a ajutat regimul să controleze peste tot. A.M.P. : Nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Și opțiunea lui mergea spre Botoș, pentru că era un om de sistem. Dar, cu Omar Hayssam, sistemul i-a arătat ce surprize neplăcute îl așteaptă, exact cum i se întâmplase lui Emil Constantinescu cu minerii. Sistemul are interesele lui. Te acomodează, dar nici chiar așa ! Lumea a uitat, dar BĂsescu a încercat să vorbească cu Timofte, cu cei pe care i-a găsit acolo, la SRI. Dar nu s-a putut, pentru că nu se putea înțelege cu ei. Pe urmă, încet-încet
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
este episodul, aș zice dramatic, pentru mine aproape de neînțeles, al emigrării atâtor tineri, buni specialiști și minți splendide, spre țări - nu mai calde, ci mai bănoase, mai bogate, cu o civilizație „gata făcută”, Înaltă, unde te poți „pur și simplu acomoda, așeza”! O dezerțiune, de fapt, de la „ideal”, pentru a prelua limbajul și psihologia pașoptiștilor, al lui Eminescu și al ardelenilor luptători, deoarece acești mii și mii de tineri care pleacă, zic ei, frustrați de criza prelungită politică și economică a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
domeniu sau altul al vieții spiritului. Dar... e vorba, În esență, despre „blestemata” problemă a adaptării! Nu cumva, unii dintre noi tot Înverșunându-ne contra tiraniei și a brutalului ei bun-plac, ne-am... cum să zic?... da-da, ne-am acomodat, cum se zice, ne-am adaptat puțin cam prea mult cu „odiosul regim”, ne-am găsit ritmul firesc, ritmul nostru și modalitatea noastră de expresie mai ales În cadrele „sale”? Rigide, e drept, „inumane”, dar... iată ce „miracol”: acolo și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
observat mai bine, pe „viu” și În „amănunt”, pe câțiva emigranți culturali români care au făcut mai mult sau mai puțin carieră În S.U.A: Toma Pavel, Virgil Nemoianu sau Matei Călinescu. Spirite de excepție toți trei, s-au acomodat „de bine-de rău” la cerințele vieții universitare americane și, dintre ei, mi se pare, Toma Pavel - după ecourile din presa literară pariziană! - a făcut cariera cea mai explozivă, mai comentată. Dar, În ce mă privește, cunoscându-l bine, foarte bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opus românii comunismului? Cum și În ce măsură? Astăzi, opoziția este pusă În evidență. După un regim opresiv, fiecare societate Își amplifică imaginea propriei rezistențe (așa s-a Întâmplat și În Occident cu rezistența antinazistă). În fapt, pretutindeni, cei care cedează, se acomodează sau chiar profită sunt mai mulți decât cei care rezistă. Iar cei care rezistă „pasiv“ sunt mai mulți decât cei care se opun cu adevărat. În România s-a rezistat efectiv În primii ani ai comunismului, dar nici În această
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vagonul nostru urcă mai mulți inși și trece aproape o oră până își găsește locul fiecare. Gâfâieli, blocaje, cârteli de nemulțumire. Cele două zile la Madrid au trecut parcă mai repede decât sejurul de la Lisabona. Semn că începem să ne acomodăm, să intrăm în uzura obișnuită a traseului. În sfârșit, trenul pornește, se lasă întunericul, unii colegi se retrag în compartimente, dar mulți rămân să discute pe culoar. Îmi pare rău - poate la fel simt și alții - că nu voi vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Catherine). Nelipsitele pizzerii, baruri de vinuri cu vitrinele scoase în stradă, etalând colecții din pivnițele château-urilor din regiune. Sunt și mulți turiști veniți la Sărbătoarea Vinului, care va începe la sfârșitul lunii. Au sosit mai devreme, probabil pentru a se acomoda mai bine și a prinde locuri la excursiile rustice organizate cu acest prilej. „E o nebunie ce se întâmplă la Bordeaux în acele zile, orașul e invadat de turiști, ne spune Katrin Oebel, din stafful organizatoric francez. Sosesc tocmai din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne așteaptă pe traseul nostru în Europa de Est, în Rusia. Un lucru e cert: Dortmundul va figura în toate jurnalele care se scriu în acest tren, ca un „vârf al cazării”. Un „avans” pentru frustrările ce vor urma. VITALIE CIOBANU: Ne acomodăm cu locul, plimbându-ne prin oraș. Centrul e la doi pași de hotel. Deși orașul a fost distrus în război, se pare că noile clădiri refac perimetrul și amplasamentul celor vechi. Astfel, există o „promenadă” largă numai pentru pietoni. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trebui să țină însă cont că ne mai aflăm „pe drum”, în exercițiul funcțiunii, că mai avem, deci, de trăit niște lucruri, povestitul vine la urmă. Stabilim să ne întâlnim mai târziu, în oraș, după ce ne vom fi cazat și acomodat cu noua reședință. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați în Park-Hotel - privatizat, renovat, foarte cochet - situat la sud, cred, de cetatea Tompea, într-o zonă pe care n-o vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei - centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Monitorul Oficial de dinainte de război și din timpul războiului. (Cazul lui Mircea Vulcănescu, ce ocupase un post în administrația Antonescu.Ă Or, cum vedem, și în „libertate” reacțiile erau diferite: Camil Petrescu sau Călinescu încearcă, prostituându-se parțial, să se „acomodeze”, Blaga rezistă și e marginalizat, institutele Academiei conduse de un Iordan, Rosetti sau Călinescu încearcă să supraviețuiască pur și simplu, într-o luptă de „tranșee culturale”, invizibilă, dar acerbă. Nimeni dintre cei care nu au fost atunci în țară, dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
instalate imediat după război, să-i surprindă la începuturile carierei, obligându-i să-și schimonosească talentul, arta, psihologia în volume penibile, autocalomniatoare. Geo Dumitrescu a fost interzis de semnătură și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E. Baconsky, după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau a „elucidărilor”, fațeta direct cinică a altora, eu, cel puțin, nu numai că nu o acceptam - remarcându-mă, cum o spuneam, prin acea „lipsă de tact” pe care mi-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adaug că pentru mulți, azi, conceptul de labirint nici nu este unul negativ, ce trebuie respins; de vreun secol, mulți - și mai ales unii ce pot crea opinie, prin prestigiul propriu sau prin atotputernicele medii - nu numai că s-au acomodat cu această „realitate”, dar au statuat-o și ca o formă a „libertății persoanei”, a „exoticului”, a „aventurii” ce poate deveni o existență. Dar pentru mine, ca și pentru tânărul care am fost, labirintul era un infern și, nu obosesc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foarte puțin în plus!...” Nu, nu poți supraviețui aproape o jumătate de secol într-un sistem social care vine peste tine nu numai cu tancurile și cu armele, dar și cu o „ideologie dintre cele mai avansate”, dacă nu te acomodezi cât de cât, dacă nu apelezi la acele „mecanisme” la care instinctiv apelează și un corp viu în primejdie: adaptarea, de care a făcut atâta caz „revoluția darwinistă”, adaptarea, în feluritele, uneori ingenioasele, alteori disperatele, jalnicele forme!, este o șansă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în toată corectitudinea, în plenitudinea sensului său. De altfel, „contractele umane” diferă mult de cele financiare, în care anumite repere pot fi verificate și cuantificate la centimă, la o anume dată, și care au avantajul acelei autoreglări, unde efectele se acomodează totdeauna cauzelor, confirmându-le sau infirmându-le, trăgând semnale de alarmă când apar defectuozități de parcurs, când una sau alta dintre părți nu-și respectă angajamentele. În contractele „umane” - și mă refer în primul rând, ca la un model intuitiv
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]