1,030 matches
-
ar fi crezut! În verdele înspăimântător de albastru, întins blând, lânced, indecent, pe pajiștea jilavă, lunecoasă în jumările slăjite Ăresturile balurilor de binefacere ale adolescenței!)... în spațiul translucid din fața conacului dilatat la colțuri de burlanele ridate Ăsimulând burdufuri borțoase de acordeon cu jde mii de bași), sub bolta vânătă de o roșeață aproape neagră, acolo, bărbatul acela era prins cu strășnicie, pentru totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare la cer, nervurate malițios, pudrate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
bine presupune oricine, în Carea Recordurilor. Ei, bine, ce mi-a trecut mie prin minte, nu știu de ce, după ce am citit de pățania din orășelul Tomato? Mi-a trecut prin minte un astfel de megaconcert la țambal sau nai sau acordeon, interpretat de întreaga Românie, cu mic, cu mare, atât cât ar fi posibil, firește (nu vreau să exagerez, deși deja exagerez, după cum cititorul și-a dat seama). Cum ar arăta un asemenea concert românesc? Cu mititei, cu frigănele, cu plăcinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
La Matale” s-a Închis. Maria, țiganca ce altă dată Își găsea fericirea Înecata Într-un pahar de „Party”, dat pe gratis, umblă acum pe străzi În căutarea unui alt sălaș al lui Bachus. Nici Clocoteală, lăutarul care-și plimba acordeonul prin zonă, nu a mai fost văzut, Actorii Naționalului ieșean mai Încearcă din când În când ușa cârciumii. „Închis. Zâmbește. Mâine va fi și de, atârnat pe geamul camuflat cu hârtie albă. mai rau”, stă scris sub un rânjet ver
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
serii se chema „De la Vest la Est”, Moshe a putut glumi că nici una dintre melodii nu era destul de vestică pentru noi. Discutând pe șoptite, am stabilit că am fi petrecut mai bine dacă Moshe însuși ne-ar fi cântat la acordeon, secondat de soția sa și de fiicele lor. Cu așa o familie muzicală și artistică, mie nu mi-ar fi rămas decât să vând bilete... Moshe Idel este într-adevăr unul dintre cei mai pasionați amatori de muzică din câți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
precum și chineză. S.A. Deci deschiderea ta spre lume se făcuse în mai multe direcții deodată, nu doar pe linia România-Occident. M.I.: Da. Iar de la un timp am mai avut o deschidere: spre și prin muzică. Am învățat să cânt la acordeon. Apoi am intrat într-o orchestră, câștigam o mulțime de bani și cutreieram toată zona. O noapte de cântat la nuntă... S.A.: La nuntă?! Nu la bal? M.I.: Nu, la bal nu se putea, pentru că eram elev de liceu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
bal nu se putea, pentru că eram elev de liceu și îmi era interzis! Dar, culmea, mă puteam duce la nunți, prin sate. Ne duceam cu o orchestră de evrei germani (cei veniți din Bucovina) și români, cu profesorul meu de acordeon și cu evrei, erau deci evrei, germani, români. Din momentul în care am început să cânt la nunți, la 14 ani, am avut bani și cumpăram toate cărțile pe care le găseam la Tg. Neamț. Deci nu mă mai bazam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cicatrizate -, negrul dantelelor-pastă a feminității din Alge, negrul de coșciug cu care începe Plastilina. Negrul atâtor morți pentru care Afrim are feeling. Un feeling combinat cu muzică de cabaret, cu râsete convulsive, cu cimitire în care anii sunt înmormântați, cu acordeoane și cu multă, fără de sfârșit, iubire. Teatrul Odeon E doar sfârșitul lumii de Jean-Luc Lagarce Traducerea: Eugenia Anca Rotescu Un spectacol de Radu Afrim Cu: Cristian Balint, Paula Niculiță, Mihai Smarandache, Antoaneta Zaharia, Rodica Mandache, Meda Victor, Adrian Drăgănescu, Bogdan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
lui Satanovski“, „Vals“, „Marș“ sunt nume de capitole, dar pot fi și titlurile unor piese de muzică clasică. Este Locomotiva Noimann un roman muzical? Nu știu dacă e chiar muzical. Dar polifonic, da. Pe scenă, intră În dialog toate instrumentele. Acordeonul și trompeta, dar și flautul ce hipnotizează masele pe terasa Corso. Și pieptenele, și beschia, și clopotele, și frunzele de arțar strivite Între buze, și iarba dracului... Ca să nu mai vorbesc de burlanele ce străjuiesc acoperișurile caselor, sau de liniile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Nopțile se pare că aici sunt grozave, seceta produce o sete necunoscută, cumpăna fântânii se apleacă supusă, căldările se întorceau pline dar apa nu stingea setea, setea de capăt. Nici vinul. Vinul întărea dorința de iarnă, de alb, de odihnă. Acordeonul țiganului zbârnâie până târziu. Fetele jucau fie cu băieții de la fermă, fie două câte două, în jur via foșnea nemulțumită. Ele adormeau gândindu-se la cine știe cine. Una cunoștea dorința celeilalte, se știau toate între ele și echilibrul părea de nezdruncinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot s-a Întâmplat. Îți dai seama imediat că Dabor n-a fost prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă, cântă muzică populară rusească pe un acordeon răblăgit. Mustața Îi zbura În toate direcțiile, ochii apoși nu i se odihneau niciodată. De fapt, arată puțin ca un doberman jerpelit, așa că eu l-am numit pentru mine Dabermann. Stând la birou, am Încercat să-mi aranjez În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în atelier. Erau aruncate pe acolo foi cu poeme de-ale mele. Igor are o memorie extraordinară. Cântă și frumos. În cadrul Galei, există un spectacol de muzică și teatru. La un moment dat, Igor, care trebuia să ne cânte la acordeon, începe să recite poezii de-ale mele. Eu m-am enervat, dar nu puteam să-l scot din scenă. Și atunci, Cezar Ivănescu, după ce l-a ascultat pe Igor, a spus că trebuie să-i dau poeme pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
prăbușirea, când tatăl era luat pe sus de acasă, anchetat sau internat în Spitalul de psihiatrie (anii '50)... Ascultam, mai târziu, muzică la radio. În anii '60, când lumea românească se mai dezmeticise, tata voia să învăț vioara! Deprinsesem ceva acordeon de la fratele mai mare. Ascult muzică, mai ales simfonică, de câte ori am ocazia. Și mai ales clopotul, toaca, greierul... Parcă revin, astfel, în pântecul matern... V.P.: De multe ori, ne-am întâlnit la vernisajul unor expoziții de pictură. În Scriptor, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut aluzie, fără Îndoială, la arta care constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
știam ce scriu, am rupt-o și am aruncat-o. De revelion unul din băieți plecă, găsise undeva de lucru într-o suburbană, proprietăreasa puse afară pe gard un bilet "de închiriat", și veni altul. Asta aduse cu el un acordeon, ne cânta din el seara înainte să adormim, câștiga ceva mai bine și plăti el lemnele să ni se facă foc, bineînțeles numai o dată pe zi, să fie cald spre seară, când se întorcea el de la un depozit unde căra
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sclipește, asurzitor, costumele negre, paietele, fripturile și parfumurile dulci, senzuale. Aur. Țiganii încing dansul în jurul nostru, se rotesc neîncetat. De alături se aude un puști strigând fără rost: Ia tiribomba, neamule, tiribomba cu norocul, ca să-ți potolească focul. Fum și acordeoane. O, viața mea. Maneaua se re varsă de peste tot, lunecând peste tăcerile noastre îmbrățișate, înghițindu-ne. O, viața mea. Privirea mi se agață de ceasul din hol, acum atât de departe: 12.02. Nu mai văd limbile mișcând, o fi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Strasbourg, Bordeaux și Lille. În ultimii ani m-am stabilit la Paris - Arondismentul 10, și nu sufăr de nostalgie. CÎnd mă trezesc, uneori nici nu știu unde sînt, dar aud la fereastră cum vorbesc concetățenii și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se poate pune problema dacă a copiat cineva pe altcineva, în cazul în care doi pictori au făcut același eveniment, de exemplu o nuntă, peste tot există un mire și o mireasă, nuntași, mese, băutură și muzicanții cu instrumentele lor, acordeonul, vioara, trompeta, țambalul sau contrabasul. E mai greu să inventezi un instrument nou, fantastic, doar ca să nu-l copiezi pe.. cutare, care a pictat primul un om cu vioara. Sunt unii care spun că ei au pictat pentru prima dată
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața lor, un bătrân sfrijit, cântând din mers la un acordeon spart, care nu scotea nici un sunet. În dimineața următoare căzu o ploaie scurtă și repede, iar aerul deveni atât de limpede, Încât se puteau zări umbrele copacilor reflectate pe acoperișurile roșii ale satelor din văi aflate la mare distanță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de-a stînga Văii Măriei, mai sus de poduri, drept În fața dealului Cerhatului. Ca să urce coasta, „bandele“ de țigani treceau Valea prin vaduri știute și bătute numai de ei. „Banda“, atunci și acolo, era taraful de lăutari - o vioară, un acordeon, o gordună, uneori două viori și, În plus, un țambal de piept. De jos, de la ei, vedeau negreșit care dintre marile uși de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de petrecere. Se strîngeau pesemne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ilincăi și să înconjure iar atîta loc, sări într-o grădină, trecu în altă uliță, de-acolo în șosea și se trezi lîngă cămin. De-afară auzi mai multe glasuri și hohote de rîs. Se mai făceau auzite cîntecul unui acordeon și tropotele dansatorilor pe scenă. Deschise încet ușa și se lipi de un perete cu ochii la cei din sală. Erau acolo mai mulți tineri, printre care-l zări și pe Matei. Tocmai luase casetofonul de pe o masă... Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai bine zis, fusese afectată de consumul de alcool... Urmau niște scene destul de șterse, În care defilau un fel de umbre Îmbrăcate În rochii și costume și În care apăreau doi cai albi, o brișcă, o mulțime de coroane, un acordeon și o vioară. Era posibil ca, la Întoarcerea acasă, Noimann să fi năimit și nișe lăutari care să-i cânte la ureche. „Un spa este modalitatea perfectă de a vă Îmbunătăți timpul petrecut alături de partener În cazul În care, În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Strasbourg, Bordeaux și Lille. În ultimii ani m‑am stabilit la Paris - Arondismentul 10, și nu sufăr de nostalgie. Când mă trezesc, uneori nici nu știu unde sunt, dar aud la fereastră cum vorbesc concetățenii și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lipsuri În sângele meu. * IDEI II Visări de mult mocnite De nu cumva Mi-am pierdut Umbra Între normal, Și ispite. Un vin, oricât de-alinător, Excludă-acest fatal : Contract Cu răul Negustor. * IDEI III Când ore libere Sună Din vechi acordeon, De-a zilelor bravade... Relativ, Pardon. Când ore libere Sună Uitări și abandon, De-a lumii baricade... Relativ, Pardon. * ARMINDENI Profil de burg gigant Și atmosferă, rară, Amar parfum de liliac Și bonduri de ghitară. Plăceri De-o zi de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de la sondă, pe nișă, până pe direcțională și băietanul a curățat hogașul și ajungând pe galerie, a dat o fugă până la următoarea cameră, la nișa de unde venea apa Și minerii Loghin Volintiru, un ortac vârtos și Constantin Sutașu, care cântă la acordeon, seara, la club și Ilarion Cărare, al cărui feleșag este să nu tresară din pasul lui, nici la bombardament, erau ieșiți la gura nișei cu vinovăția și curățau linia ferată, să poată trece locomotiva minieră, cu vagoanele de minereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să dormim și ne împărtășeam visele între noi, încurajându-ne cu spusele, ba încă unii, ne mai rugam la cel Atotputernic și la Maica Domnului nostru, Iisus Hristos Iar la noi, la clubul minerilor, înainte de a începe să cânte la acordeon Constantin Sutașu și înainte de a da drumul la filmul cu Cuvântarea și cu realizările muncitorești, vine uneori un filozof-profesor, așa cu o bărbuță de țap și dă să spună lucruri adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]