1,023 matches
-
Ion Barbu și-a construit o așezare de câmp și apă, de târg și port, cetatea sa fragilă de vis: "alba Isarlîk". Este golul, nimicul și gratuitul, locul în care se trezește și spre care este, totuși, dus. În port acostează vasul fantomă, puntea cu strălucitoare marfă, cu aspect de bazar plutitor, vine din larg și din necunoscut, ca o legendă. Totul este o sărbătoare, fracționată, a aparențelor și o bucurie a formelor. Însă drumul până la Isarlîk este totodată și călătoria
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se petrecea un lucru de necrezut : trăgea încet baioneta din teacă și lama ei incandescentă împrăștia văpăi. Părea făcută
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o cunoscusem cu doi-trei ani în urmă. Era o fată blondă, purta o rochie cenușie neobișnuit de lungă, cu franjuri la mâneci și pe poale. Vorbind, făcea mișcări ciudate, împingeri înainte ale bustului, zvâcniri din umeri, strângeri ale feselor. Mă acostase pe stradă, voia să ne plimbăm la braț, să trecem împreună prin fața unei anumite case. Mi-a povestit în câteva cuvinte drama ei. (La paisprezece ani, pe când era în floare și splendoare, căzuse într-o pivniță. De-atunci nu mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box. Uitați-vă la mâinile mocofanului! Astea nu-s mâini care să fi intrat vreodată în ring. Au amuțit cu toții. — Nishino, ia-l în primire! Nishino era ticălosul care îl acostase de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar. Și bandiții își au scara lor de valori. E o cinste mult mai mare în a cotonogi un luptător renumit, de exemplu, decât în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că pietrele zburau înapoi și-i loveau în față în loc să zboare spre maimuțe. Când nu se aflau în bazar sau în livadă, maimuțele se obișnuiseră să aștepte în copacii ce creșteau pe marginea drumului ce ducea la piață și să acosteze oamenii care se întorceau pe la casele lor venind din bazar, în speranța că vor găsi o sticlă de vin de palmier sau poate chiar de rom. Lăsându-și victimele să zacă în mijlocul unei grămezi de mere, okra, ulei Postman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
niciodată așa ceva dacă aș fi știut că e prietenul tău. Asta n-a calmat-o deloc pe cea care țipa. Cum adică n-ai știut? Suntem împreună de luni de zile! — N-am știut fiindcă aseară pe mine m-a acostat, cu mine a flirtat, mie mi-a oferit de băut și pe mine m-a invitat la balul frăției lui. Îmi pare rău că nu mi-a trecut prin cap că avea deja o prietenă. Dacă mi-ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În parc; aveau ceva tonic cei doi, dădeau Încredere celor aflați În preajmă, trecătorilor. Dacă unora dintre aceștia le-ar fi mers rău pe urmă, asta, desigur, s-ar fi datorat unei fufe care tot străbătea aleile, pentru a fi acostată de vreun babalîc pofticios. Ann poftise la Thomas, se Întîmpla și astfel. Dar străinul pe care, mai Înainte, chiar mamele ei Îl folosiseră Împreună o noapte era Încă tînăr, arătos, puternic, un bărbat adevărat, nu ca pisoiul ei, coleg de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine. Se interesa mai ales de comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ajutor cu rezerve de oxigen? întrebă Parker. ― Prea aleatoriu, replică Ash. Mai întâi, apelul nostru va ajunge înaintea noastră doar cu un minut sau două. Până ce se lansează o unitate de salvare în punctul de emergență a hiperspațiului, până ne acostează, umple nava cu aer fără să dăuneze cocăi... Nu, sunt de acord cu Ripley asupra unui punct esențial. Ar fi o nebunie să ne întoarcem în congelatoare înainte de a ucide creatura. Or, nu vom fi niciodată siguri de moartea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate pontoane, acostau cândva de două-trei ori pe zi cursele pasagerului, că undeva spre pâlcul de sălcii trăgeau șlepurile și încărcau, zi și noapte, piatră din cariera închisă și ea acum. - Și-a doua oară, continuă ea, s-a întâmplat când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cupele tăcerii împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului, ca să acosteze pe țărmuri mai liniștite și să aștepte un alt dezastru. Mama 1 și Mioara 2 se amestecară prin mulțimea pestriță. Mioara 1 și Mama 2 se certau. Un cuplu spunea că viața e un cârnat care trebuie agățat fie sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Trebuie neapărat să-ți arăt ceva. — Ce anume ? Tu... vino, zic , simțindu-mă ca Sharon Stone. Ha ! Sex la serviciu, păzea că vin ! Mă grăbesc cât pot de tare pe hol, dar, În momentul În care trec pe lângă administrativ, sunt acostată de Wendy Smith, care vrea să mă Întrebe dacă vreau să fac parte din echipa de baschet. Așa că nu reușesc să ajung la subsol decât câteva minute mai târziu și, când deschid ușa, Connor e deja acolo, și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmbrăcată mereu... — Și eu mor după păpușile Barbie ! Carol Finch de la contabilitate Îmi aține calea. Ce zici, Emma, punem de un club Împreună ? — Eu... trebuie să plec. Mă retrag câțiva pași, apoi Încep să fug pe scări. Dar lumea mă acostează, din toate direcțiile. Nu mi-am dat seama că sunt lesbiană decât la treizeci și trei de ani... — Mulți oameni sunt confuzi În legătură cu religia. Uite o broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate, pe toți cei care Își apără viața, apărându-se de fapt de ea. Inutilii și dezmoșteniții. Ție, Antoniu, Dumnezeu ți-a dat ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viteză spre noi.Le-am făcut semn să ocolească. Au înțeles limba gimnastică și au evitat grindul subacvatic.Cu 2 prăjini de metal (din dotare) a fost degajat remorcherul din nisip.Căpitanul se mai confruntase cu astfel de situații.Am acostat la Sălceni,un sat părăsit.Cu o barcă au sosit doi grăniceri.Am alarmat-o pe colega noastră Chița. Nu avea buletinul la ea.I-am spus că va fi obligată să facă de serviciu la bucătărie.Dialogul a fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sunt determinate și chiar prefigurate de abundente erupții vulcanice... 3. Controverse cu privire la carantinare La noi, amenințarea holerei s-a ivit în 1892 atât din răsărit, cât și din apus, nemaivorbind de perspectiva unei iminente contaminări prin porturile noastre, în care acostau tot mai multe vase provenite și din zone faimoase prin infecțiile aproape permanent înregistrate acolo. Ce era de făcut? Măsura la care, prin tradiție, se apela din capul locului era instituirea carantinelor, carantine terestre și carantine maritime, ca principal mijloc
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ocaziunea infecțiunii". Pentru toate aceste motive, Consiliul Sanitar Superior s-a abținut, în 1893, să mai recomande guvernului înființarea carantinelor de uscat, declarîndu-se însă în favoarea carantinelor maritime și a unor carantine fluviale, necesare temeinicei revizii sanitare a echipajelor navelor care acostează în porturile noastre. De asemenea, s-a hotărât să se renunțe la vechiul termen "carantină", care urma să fie înlocuit prin "observațiunea sanitară", expresie introdusă în vocabularul tehnic de recenta Conferință internațională sanitară de la Dresda 493. Deși conducerea serviciului sanitar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
anul 1910 n-au fost importate din Basarabia, transmiterea contagiului făcîndu-se prin intermediul unor nave sosite din Mediterana. La 2 septembrie a fost depistat la Galați un holeric, om de serviciu pe pontonul agenției italiene din acel port, ponton la care acostase cu câteva zile mai-nainte vasul italian "Bosnia". Al doilea caz a fost constatat peste patru zile la Brăila; bolnavul era un muncitor care suise pe același vas. Peste încă patru zile s-a mai îmbolnăvit, tot la Brăila, un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a plecat de acolo în cele mai noi echipamente de antrenament. Acum Jemima de-a locului mai mult decât majoritatea celor de acolo. Întâlnește permanent oameni - sau mai bine zis oamenii, adică bărbații, o întâlnesc permanent. Oriunde ar merge, e acostată de cineva care se oferă să-i ia o cafea, s-o scoată undeva, să-i arate împrejurimile. Deși au fost dăți când a fost tentată să accepte, n-a făcut-o totuși niciodată, pentru că din punctul ei de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asfixiant, aerul cu miros de motorină cutremurându-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei zile le-am petrecut ascunsă în camera mea de la cămin, dormind și citind reviste, cu jaluzelele trase. N-ar fi trebuit să vin, mă gândeam nenorocită. Nu făcusem altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mii de bucăți. A rămas întreg doar unul, cel din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și bătrâni - să alerge degrabă la țărmul unde acostase Fecioara Maria, pentru a o întâmpina. El a grăit, deși era idol, precizând în cuvinte că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
la fel de înalt ca Johnson, și părea destul de voinic. Dar totul era numai o chestie de suprafață. Nu bea niciodată, niciodată n-a ridicat mâna asupra mea. Parcă ar fi fost misionar. Mă culcam cu toți ofițerii de pe toate vasele care acostau în porturile insulei și George Rainey nu vedea niciodată nimic. Până la urmă am fost atât de dezgustată de el încât am divorțat. La ce mai e bun un asemenea soț? E îngrozitor cum tratează unii bărbați femeile. Mi-am manifestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Odată veni, ca de obicei, și începu să plîngă: ― Ce ai? am întrebat-o. Ți s-a întîmplat ceva? Credeam că se certase probabil cu sora ei. Dar nu era asta. ― Pe când mă întorceam de la facultate un individ m-a acostat. Doamne, ce sperietură am tras! Nu e chip să ieși singură pe stradă! ― Cum, și pentru asta îți faci sânge rău? ― Crezi că e puțin lucru? De ce m-a urmărit, imbecilul, atât de stăruitor? M-o fi luat drept altcineva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tam-nesam, unui tânăr atât de curtenitor și cu maniere alese. Doar nu sânt crescută în pădure. Ah, femeia, cu capriciile ei bizare, se deșteptase în Mihaela și nu trecuse nici o lună de zile de când a plâns că un individ o acostase pe stradă. Mi-am ieșit din fire (și ca de obicei când mi se întîmplă așa ceva, cobor în vulgaritate). ― Să-l ia dracu! Să nu te mai prind cu individul acela că... Ea mă înfruntă cu privirile: ― Că? ― Nu știu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ideea. Ni se atrage, însă, atenția că în bazar ne putem rătăci și că aceia dintre noi care nu vor ajunge la autobuz până la ora 14 vor trebui să se descurce singuri pentru a ajunge la Kara Kioi ― unde e acostat vasul nostru. Pătrundem pe o stradă acoperită. Un fel de coridor lung și feeric. Aproape o jumătate de kilometru, în dreapta și în stânga, magazine cu vitrinele pâine de lănțișoare bijuterii de aur. Aur, prea mult aur, la un moment dat ve
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]