1,392 matches
-
New York, la cererea expresă a lui Adrian Dohotaru, pentru a vedeam cum merg lucrurile la recent inauguratul Centru Cultural. Spre același obiectiv se îndreptau cu noi și artistul plastic din Constanța Ion Tițoiu, care ducea cu el o expoziție de acuarele, și consiliera "artistică" a MAE, doamna Florescu, care avea sarcina de a vedea cum este "ambientat" Centrul Cultural. Îndeplinită misiunea oficială, am vizitat marile muzee, peste tot aflându-l la mare cinste pe maestrul nostru din Hobița. Mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
superba interpretare a Corului Madrigal); Concert de Crăciun organizat la Teatrul "Cecilia Meireles" din Rio, susținut de formația "Rio Camerata", avându-l ca solist pe violonistul româno-brazilian Petrică Popa; vernisajul la Sao Paulo, la galeria "Blue Life", a expoziției de acuarele a pictorului Nicolae Dragoș, originar din România (și unul din cei mai buni cardiologi din Sao Paulo, de care mă leagă o statornică prietenie); organizarea la Sao Paulo a expoziției de grafică romanească (a fost prezentată în salonul de expoziții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca potențial activ vitalizant și armonizant a mediului ambiant”. De-a lungul anilor, a publicat, în șase limbi de circulație internațională, peste 200 de lucrări din teoria și istoria artelor și a realizat circa 400 de opere artistice (desen, grafică, acuarelă și picturăă. A colaborat cu instituții științifice din Polonia, Cehoslovacia, Germania, Rusia, Italia, Franța și altele. Recunoscut ca o personalitate de talie mondială, Vsevlad CarmazinuCacovschi a fost ales membru al Academiei de Științe din Ucraina, al Academiei Internaționale de Horticultură
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de a ne putea citi peste umărul lui Pimen sau de a Încerca În zadar să-mi imaginez fluturii zburând printre florile Întunecate din grădina Julietei. Mama făcea tot ce putea ca să Încurajeze sensibilitatea mea generală față de stimulii vizuali. Câte acuarele a pictat pentru mine! Ce revelație am avut când mi-a arătat liliacul crescut din combinația roșului cu albastrul! În casa noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
1906), În jurul ei erau răspândite, pe tot felul de mobile desperecheate, uzate, luate la mâna a doua, albume În care În ultimii ani copiase poeziile ei preferate, de la Maikov la Maiakovski. Un mulaj de ghips al mâinii tatei și o acuarelă cu mormântul lui din cimitirul greco-catolic din Tegel, acum În Berlinul de Est, Împărțeau un raft cu cărți ale unor scriitori emigranți, predispuse dezintegrării În coperțile lor de hârtie ieftină. O cutie de săpunuri acoperită cu o pânză verde constituia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o cărare În amurg, șerpuind printr-una din acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
rămâne nemobilată și pustie, lipsită chiar și de acele statui neutre pe care le Întâlnești În prima sală neinteresantă a unui muzeu. Restul galeriei de tablouri compensa sărăcia vestibulului. Mr. Cummings era un maestru al apusurilor de soare. Micile lui acuarele, achiziționate În diverse perioade la prețul de cinci sau zece ruble bucata, de către locatarii casei, au avut o existență destul de precară, fiind mutate În unghere tot mai Întunecate până ce au fost În cele din urmă total eclipsate de vreun animal
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În Hofmann și m-am grăbit să-i scriu lui Kuznețov, unul dintre cei mai mari lepidopteriști ruși sau chiar ai lumii, din toate timpurile, denumind noua mea subspecie „Limenitis populi rossica“. Peste o lună mi-a Înapoiat descrierea și acuarelele cu „rossica Nabokov“, cu numai două cuvinte mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În adolescență - și din nou acel pavilion cu frumoasele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din dreapta, cum stau la masa de scris, așezat pe cel mai mare, mai temeinic și mai comod scaun din casă, un scaun cu brațe, care îmi „aparține” de mult și pe care nimeni nu îndrăznește să mi-l dispute, o acuarelă, semnată și datată, 1943, de tatăl Doinei și înfățișând, cu talent, o stradă dintr-un tipic oraș spaniol (când stau la masă și scriu, această acuarelă rămâne puțin în spatele meu); pe cel din stânga, unde e ușa de la intrare, foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aparține” de mult și pe care nimeni nu îndrăznește să mi-l dispute, o acuarelă, semnată și datată, 1943, de tatăl Doinei și înfățișând, cu talent, o stradă dintr-un tipic oraș spaniol (când stau la masă și scriu, această acuarelă rămâne puțin în spatele meu); pe cel din stânga, unde e ușa de la intrare, foarte aproape de mine scriind - dacă întorc capul o văd bine -, o reproducere excelentă după un tablou de Van Dyck, pe care Doina l-a decupat dintr-un album
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că avem în genere despre figurile de sfinți niște reprezentări foarte convenționale. Nu am mai văzut de atunci acel portret niciodată, decât în reproducere. Mi-a rămas în amintire ca o capodoperă. Pe cât ̀ mi amintesc, e un tablou în acuarelă, însă de dimensiuni neobișnuit de mari pentru atare tehnică, și, cu toată transparența și fluiditatea acuarelei, având totuși parcă o soliditate, o aparentă consistență, pe care o dă probabil aerul impunător al modelului. Citindu-i apoi volumele de poezii pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de atunci acel portret niciodată, decât în reproducere. Mi-a rămas în amintire ca o capodoperă. Pe cât ̀ mi amintesc, e un tablou în acuarelă, însă de dimensiuni neobișnuit de mari pentru atare tehnică, și, cu toată transparența și fluiditatea acuarelei, având totuși parcă o soliditate, o aparentă consistență, pe care o dă probabil aerul impunător al modelului. Citindu-i apoi volumele de poezii pe care le am găsit în biblioteca de acasă, Poeme cu îngeri, Destin și Urcuș, nu am
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aprofundat cu grijă. Jurnalul lui Nijinski a devenit o cheie pentru anumite angoase - a trăi pe mai multe planuri, pe mai multe niveluri lingvistice, a găsi un adăpost plin de consolare în exersarea desenului, în culorile pline de lumină ale acuarelelor. Și apoi, un lucru esențial despre iubire, despre imposibilitatea ei: nu ne putem dărui nimănui, pentru că ne aparținem în întregime. Singura soluție fiind prietenia fără margini, semănând cu iubirea pentru acel Dumnezeu locuind în noi, din cauza Lui, Nijinski se simțea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din viața personală). În același vis o întâlneam pe poeta Sara Kirsch, care mă îmbrățișa, era plăcută, absorbită de interiorul ei. De câteva zile plouă la Stockholm, orașul e învăluit într-o ceață deasă, totul pare sugerat ca într-o acuarelă. Ființele iubite de mine sunt ascunse în acest conglomerat de melancolie, suportând în imaginația mea diferite metamorfoze, exact ca și orașul. În același timp, ninge la Ierusalim, și zăpada cade peste tot ce s-a petrecut acolo de la începutul lumii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
containere în gunoi. Când a văzut niște adolescenți culegând cioburi întrun șantier, a rămas intrigat. Având ochi de artist, băgă de seamă că hârburile erau frumoase. Profesorul său de desen îl învățase să coloreze, ba chiar i-a ales niște acuarele pentru o expoziție. Între cioburi i-a atras atenția faianța de Iznâk. Găsise o jumătate de ceașcă; cealaltă era la Vili. Între dânșii s-a iscat un conflict, fiecare dorindu-și partea pe care n-o avea. Adulmecând ca o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de bolta senină a cerului și și-a trimis mantia de raze spre pământ. De aceea, mi-am imaginat cum va arăta caisul gătit cu flori alb- rozalii, sub lumina binefăcătoare a mărețului astru, dar și-mbogățit de aurul fructelor parfumate. Acuarelele m-au ajutat să transform asta într-o poveste de culori.Eu n-am făcut nimic. Copiii aplaudă din nou. Doamna profesoară de desen o mângâie pe frunte și- i spune: - Dacă iubești atât de mult lumea culorilor, caută să
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
destul de des el locuiește în apropierea unor lăcașuri de cult, sau chiar în incinta lor. Mi se pare interesant de recitit poemul “Melancolie” (1876) din perpectiva aceasta a familiarizării poetului cu spațiul sacru. Amintesc doar că iconografia aferentă acestui poem (acuarela lui Ary Murnu, de pildă) înfățișează o ruină imensă din zid sau piatră. Este, dimpotrivă, o construcție mică din lemn: „Biserică ‘n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână (...) Drept preot toarce-un grier un gând fin și obscur, / Drept
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
evreiască” sînt mult mai informat. Spre norocul său, de la ziar a fost plasat la OJT, unde s-a format repede ca organizator de excursii. Aceasta a fost pentru el o perioadă eroică. Era un ziarist autentic (remarcabil în „blitz”uri, „acuarele” și reportaje), conta ca atare în oraș, și dintr-odată fusese deposedat de această calitate. L-am văzut cum face efortul (și trebuie să adaug imediat: cu succes!) să preîntîmpine orice șicane, ofense și dezamăgiri. A prins, în cele din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Înapoieze. Desigur, mai am Încă fotografii de familie ale socrului meu, soacrei, fiicelor, ginerilor, mai toate În grup. Scrisori de la el nu prea am, cum am foarte multe de la regretatul Prof. Vasile Ciurea. Am un autoportret al lui Aurel Băeșu (acuarelă), un portret al meu de Băeșu (creion) și alte amintiri care ar putea interesa „Galeria oamenilor de seamă” din Fălticeni. Dar, ar trebui să le fotografiați aici. Nu le pot dona. În prezent, lipsește din București, cumnata mea, profesoară pensionară
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Aurel Leon le-a cules și le-a văzut, În mica mea odăiță, În spiritul Poetului toamnelor (catifelate, cuvânt ce aparține tot lui Aurel Leon, dar Teodor Tatos l-a uitat, n.n.) din „Dumbrava Minunată”. „Gingășia, suavitatea și poezia din acuarela lui Tatos”, a găsit-o Horia Lovinescu În tablourile mele (părerile dramaturgului figurează Într-unul din registrele de impresii la o expoziție Tatos, pe care a vizitat-o Într-o vară, n.n.). Departe de mine ideea de a fi supărător
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
PEISAGISTULUI IONEL SPÂNU În plin peisaj pictural nonconfigurativ, modernist și post modernist, învățătorul Ionel Spânu (43 de ani ) nu se sfiește să expună lucrări peisagistice. Vernisate de Aurel IstratiSala de expoziții a Bibleotecii “Gh. Asachi”cele treizeci și trei de lucrări în acuarelă și ulei reprezintă a patra expoziție a lui Ionel Spânu, un pictor fără studii de specialitate, dar dotat cu un talent ieșit din comun. Pornind de la ideea că cel mai bun profesor pentru un pictor este natura, în stilul clasicilor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
există zbucium (cel puțin exterior), încordare, ci doar liniște. Poate o liniște de dinainte de furtună. Una distrugătoare sau poate una purificatoare. Cine știe?! Florin Busuioc (Opinia Moldovei, 16 iunie 1998) NOTELE UNUI PEISAJ - SINTEZĂ Ultima expoziție de pictură (ulei și acuarelă) purtând semnătura lui Ionel Spânu îmi amintește de prima lui expoziție vernisată la Palatul Culturii din Iași, într-o toamnă frumoasă, învăluită în frunze galbene și ruginii. Dificil de surprins evoluția în timp, în reluarea atâtor motive, valorificate în noi
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
un spațiu domestic, candoare, intimitate, comuniune plăcută cu natura. Nu e ușor de ales între atâtea imagini familiare, cu care ne-a obișnuit expozantul în ultimii ani, un peisajsinteză, contemplat cu o ochire rapidă a succesiunii cadrelor. Deși pretențioasă, tehnica acuarelei l-a atras la fel de mult ca și uleiurile, în încercările sale de transfigurare a naturii. Un posibil interpret va insista, peste ani, asupra notei romantice a peisajului particular, reprezentat de Ionel Spânu... În primul rând surprinde armonia gamelor de culoare
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
armonia gamelor de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia concretă poartă marca unui timp capricios sau, sau, dimpotrivă, o dulce desfătare, ușor melancolică, întreține atmosfera. Acuarela sa, oscilând între pata de culoare și peniță, lasă lumina să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]