8,468 matches
-
pe care putea să le silabisească nu pomenea despre război. „Măi! Adică cum vine asta? Nemții iștia, de vreo doi ani încoace, ba o intrat în Austria, ba în Cehoslovacia și n-o mai zis nimeni că-i război și acuma... De unde până unde îi război? Scorneli de-ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a fi dacă bezmeticii iștia n-or porni cu pușca în mână să ia puterea. Nu se mulțumesc ei cu jumătate de măsură... Măi Petrache, cum văd eu, ți-o priit drumul la târg. Îți umblă mintea brici nu alta. Acuma stau și mă întreb: ori îți umblă mintea ori ai umblat tu prin niscai gazete cât am fost eu la doctor. Apoi, măi Costache, m ai cam ghicit. Am umblat eu prin jurnale, dar n am apucat să citresc prea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gândești, dragul meu, și ai dovedit - prin fapte - ceea ce ai în suflet... Așa am simțit, așa am făcut. Nu puteam altfel. Și nu am fost singurul din sat. L-am avut alături pe bunul meu prieten - frate aș putea spune acuma - Petrache Boldur. Am luptat la același tun... Asta n-am știut-o, dar mă bucură ce-mi spui. Așa o fost, domnule inginer. Împreună am trecut greul și primejdiile frontului. Nimic nu leagă sufletește doi oameni ca primejdia și greul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu aveam nici o grijă. Lăsați, că de asta mă voi ocupa eu, împreună cu Petrache, și o scoatem noi la capăt. Dumneavoastră să pregătiți sămânța doar. Sămânța vă așteaptă din toamnă... I-am păcălit noi pe legionari în primăvara trecută. Dar acuma? Îi floare la ureche. Știți cine o fost atunci cheia și lăcata? Moș Dumitru Carpen. Atâtea mai știe acest bătrân și așa le potrivește, de nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-și liniștească femeile și nepoții. „Nu-i nimica. O început războiul. Da’ îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și profunda răscolire sufletească. L-a lăsat să-și trăiască în liniște clipa de reverie... Când i-a simțit destinderea, a reluat vorba: Iată-ne din nou, dragii mei, porniți să ne luăm înapoi ce-i al nostru. Numai că acuma e o mică și capitală deosebire. Care-i deosebirea, domnule inginer? a întrebat Costăchel. Acum nu mai pornim alături de ruși, care de fiecare dată, deși se declarau tovarăși de arme, ne erau în realitate cei mai aprigi dușmani... Uite aici
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
strigă că moare de sete! ... Și nu te mai plânge că nu ți-s toate mințile acasă. Uite-le colea grămadă în scăfârlia ta și nu în altă parte! - l-a apostrofat Petrache. Prinzând momentul, Măriuca a preluat inițiativa: De-acuma înainte iau eu comanda la masa asta, că aici se trage chiulul nu șagă. Nu se bea nu se mănâncă. Se vorbește doar ca la clacă. De ce îmi era frică de aceea n-am scăpat - a punctat Costăchel întorsătura situației
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai rămânea nici urmă din ea. Uite ce mi-i dat să aud! O hârtie amărâtă îl ajută să evadeze! Nemaiauzită întâmplare. Când ne spui povestea asta? - a întrebat agronomul tulburat. Până vom ajunge acolo îi cale lungă, domnule inginer. Acuma întebarea-i ce să fac eu cu hârtia asta? Nu-i nici un pericol să mă trimită înapoi? - a întrebat Costăchel. Leucătov spunea să aduci la Primărie... Stai, că acum se cheamă Sfat Popular. Așa că, te prezinți la Sfatul Popular cu hârti
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel. Zilele se scurtau văzând cu ochii. Costăchel a reușit să pună în ordine treburile care nu sufereau amânare. Începea să se simtă din nou gospodar la casa lui... Costache băiete! De câte ori să-ți spun că inginerul Cicoare ne așteaptă? Acuma avem timp berechet. Ori nu te dai dus de lângă fusta Măriucăi? Măi Petrache! Ori mi se pare, ori ți s-o ascuțit limba cât am lipsit eu... De lipsit... Știu că ai lipsit, nu șagă. Da’ de povestit, canci. Ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a răspuns Petrache, înfoindu-se în pene... Bine ați venit, gospodarilor! - i-a întâmpinat bucuros inginerul Cicoare. Bine v-am găsit, domnule inginer! Cred că știți povestea cu lupul - a răspuns Costăchel. Cum să n-o știu, dragule? Numai că acuma lupul îi bine venit. Și, pentru că sunteți primii veniți după sămânță, am să v-o dau kilă pa kilă. Până una alta, să intrăm în casă. Au intrat bucuroși. În timp ce ei își căutau loc să se așeze, inginerul și-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că aiștia ne fac colhoznici... Luceafărul mamei lor!”... S-a întors apoi cu fața spre Petrache, care aștepta tăcut la spatele lui. Măi Petrache! Da’ tu nu știai că noi suntem trecuți la chiaburi? De ce nu mi-ai spus până acuma? Păi, așa cum ai venit tu din iadul rusesc, atâta mai lipsea, ca să-ți pierzi mințile... Eu credeam că mă cunoști mai bine, Petrache! Când colo. Tu mă crezi muiere... Halal prieten. Tocmai pentru că îți sunt prieten. De aceea am vrut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
stătea lângă el pe capra căruței. Mergeau în țarină, la plivit grâul de buruieni. Păi cum să nu-i înjuri? Pe semne că tu nu știi că duminică ești „convocat” - convocarea mamei lor - la adunare în școală. Ce adunare, Costache? Acuma aud asta. O trecut pe uliță Măcriș - goarza. Comuniștii ne cheamă să ne spună ce mare fericire ne pălește dacă intrăm în întovărășire. Asta să i-o spuie lui Mutu’ de la manutanță. Nu mie. Eu i-am văzut pe amărâții
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați frumos, în costume și cămăși albe, cu cravate la gât. S-au oprit la ușă și au început să vorbească între ei: - Ea este, ea e vinovată! Nimeni până acuma nu a îndrăznit pe valea aceasta să râdă de noi, ea e prima! zise unul dintre ei. - Nu, nu ea e vinovată, ci feciorul ei! Ea nu știa nimic despre noi, el i-a citit și i-a povestit. El
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
te-ai uitat dacă erau toate? - Da, am răspuns eu, de ce întrebi? - Și gânsacul cel mai mare era? L-ai văzut? - Da, zic eu, l-am văzut. Eu le-am numărat pe toate. - Nu știu atunci ce să zic. Gânsacul acuma nu-i. Ce poate însemna aceasta? Ce crezi? - Cred că ni l-a luat Maica Domnului în locul copilului, am zis eu. El mă privi și mă întrebă: - Ești bine? Ce îndrugi? - Ba nu îndrug nimic, spun adevărul. Și i-am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa să facă ce dorea, îi era atât de dragă copila ei cea șmecheră... În sfârșit, rochița fu gata. Maică-sa o călcase cu fierul de călcat și acuma era ca din magazin. O îmbrăcă pe copilă, îi zise să se învârteasă, o privi din toate părțile și exclamă fericită: - S-a făcut lucru bun, slavă Ție, Doamne, pentru ajutor! Acum las-o, ai să te îmbraci cu ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ei se bucurau că eu făceam facultate și îmi doreau un viitor mai bun și mai luminos. Nu erau singuri, sora de la Chișinău, între timp, se întorsese acasă și le era de mult ajutor, ea făcea totul în locul mamei. Mama acuma se bucura de nepoți. Devenise mai liniștită, dar vorbea puțin, numai ce credea că era neapărat necesar. Îmi amintesc, după primul an de studii, plecasem cu grupa la muncă pe trei luni la uzina de conserve din orășelul Glodeni, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sfătuie cu frații săi mai mari, care erau căsătoriți. Aceștia îl așteptau foarte mult să vină acasă, dar nu pentru că doreau cu adevărat să se întoarcă și să fie toți împreună, ci pentru a-l lăsa pe tatăl lor, care acuma le era o povară, în grija lui. Începuseră să-l înduplece cu fel de fel de promisiuni amăgitoare, numai ca să-l convingă să se întoarcă. Îi făcură promisiunea că vor pune toți, mână de la mână, și-l vor ajuta să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în care i se va spune care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu se lăsă așteptat mult, nu întârziase în a-i spune tot. Tânărul rămase destul de mulțumit. Acuma aveau toate motivele pentru a închina paharele cu vin, care mereu erau pline. Mirele, fericit, se cherchelise de-a binelea. Părea să fie mulțumit și tatăl fetei. Peste ceva timp, apărură mama cu fata care era gata de a porni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe cei doi frați să caute prin chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sufletul, că m-aș duce în lume la soru-mea... Stă la țară lângă Târgoviște, în casa părintească, zice soru-mea: hai Ană și-ți du bătrânețile aici, destul ai robit în fabrică, am lucrat la fabrica de chibrituri patruzeci de ani, acuma am pensie bună, da' copilu' ăsta zice: Nu mă lăsa mamă că nu-mi ajung banii, el e lăcătuș, câștigă două mii de lei pe lună, nu le ajung, că ea bea de stinge, vine numa' noaptea acasă, după miezul nopții
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi dai dreptate!? Îmi dai dreptate, Ina? repetă el, în glasul lui făcându-și prezența acumularea unei nestăvilite furii, o nemărginită revoltă. Neașteptând răspuns la spusele lui, continuă să arunce cuvintele ca pe niște pietre: nu cred să fie cineva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acest fapt care te-a umplut de obidă și te-a rănit, ca trecător. Fiecare rău însă are binele lui. Frumoasă ești, deșteaptă ești, ai un serviciu onorabil... - Dacă eram deșteaptă, cum spui tu, Alex era al meu, așa... - Și acuma ce ai de gând? - Nu știu. Deocamdată bolesc. Mă apasă ceva nedefinit aici, și-i arătă mamei sale locul dureros. - Te Înțeleg, fata mea dragă, te va mai durea în acest loc de multe ori în viață, dar trebuie să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nu aș avea nici un motiv. Iar tu acum ești un personaj real asupra căruia eu nu mai am nici un drept. Am să te las să-ți trăiești povestea și poate uneori am să arunc o privire între filele care de acuma vor purta numele tău... Te rog, nu mai face figura asta de gâsculiță plouată, nu merită. — Atunci... — Îți dau ție manuscrisul la care lucram. E bine așa? Știu că ții foarte mult la munca ta. Ești sigur că nu-ți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
te duci cu alții, ori ei să vină la tine. Ai început să devii nebun, Ioane. Da. Am. Încă mai de demult. și încă nebun tare. Vino-ți în fire. și lasă prostiile deoparte, că ești om în etate, de-acuma, și-ar trebui să-ți fie rușine. Rușine ori nu, lasă c-o să vezi, cand o fi să vezi. Dacă o să mai apuci să vezi că, poate, nu o să mai apuci. Hai, lasă prostiile, și du-te la treabă. Că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe sine că natura întreagă și măcar metagalaxia le stau la dispoziție întru îndeplinirea viselor cele mai frumoase. Dar nu erau egoiști să țină secretul ăsta pentru ei, ci dimpotrivă, îl împărtășeau și altora, ca să devină și ăia beneficiarii sistemului. Acuma, iacătă, știam până și eu secretul secretelor și nu-mi mai rămânea nimic altceva de făcut decât să-mi stabilesc un obiectiv. Bineînțeles că înainte eram pus să-mi golesc creierii de gândurile cele rele și murdare, de supărări și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]