1,099 matches
-
est acheté une voiture 'Jean și-a cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operațiilor de aritate (reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valențele sintactice ale unui verb; când aceste operații se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ este redus; când se aplică în Sintaxă, e nevoie de elemente morfologice pentru a reduce Cazul. (B) Operația de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol extern este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că reflexivizarea din limbile romanice reprezintă suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în limbile cu operații lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilități de a privi variațiile de marcare (prezența vs absența reflexivului): (a) în limbile cu operații lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
apar numai în construcții reflexive, când nu se ia în considerare un Agent extern). Din punct de vedere sintactic − arată Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcția acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenția asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcția cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv − întregul nu a acționat deliberat pentru a afecta Pacientul (M-am lovit la picior de o piatră), în timp ce construcția cu dativul duce la o interpretare agentivă a subiectului (Mi-am lovit piciorul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a gradului de agentivitate este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este marcată de coprezența unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Și-a întors capul ca să nu-l mai vadă). Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca și germana, franceza, italiana, spaniola, alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alternanța dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămașă (centrat pe întreg)/ Îmi închei cămașa (centrat pe parte). Condiția "inalienabil" pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe de acțiune ce produc o schimbare în care e implicat posesorul; apare mai rar cu verbele de stare, care lasă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
143, Dobrovie-Sorin (1998), Fontana, More (1992)144, Rizzi (1986), cliticul se este inserat ca un argument intern sau leagă un nominal vid, aflat în poziția de argument intern. DP nonclitic este inserat ca argument extern al predicatului tranzitiv; v atribuie Acuzativul, iar T atribuie Nominativul: TP 3 DPi1 T' 3 SE j1+TNOM vP 3 t i1 v' 3 vACC VP 3 V DPi1 Analiza tranzitivă/pronominală (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 3) (b) Analiza inacuzativă (Kayne 1988145, McGinnis 1999146, Pesetsky 1995
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2004: 4) observă că, în ambele analize de tip (A), DP nonclitic intră în relație de verificare cu T, care asigură Cazul nominativ acestui DP și legitimează, prin legare, cliticul se. Diferența constă în faptul că, în analiza tranzitivă, Cazul acuzativ trebuie și el verificat în derivare, pe când în cea inacuzativă, nu. B. Se nonargument (morfem de reducere a valenței, a cărui prezență e importantă semantic, nu și sintactic). Abordarea de acest tip este lexicală. (c) În analiza inacuzativă, susținută de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DPi ! ! ti SE În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configurația sintactică are expresia fonetică se și poartă Cazul relevant pentru proprietățile verbului. Se din construcțiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ: Mihai s-a spălat pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement), autorii arată că se preverbal și postverbal formează un lanț de copii identice, iar alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cazul reflexivelor derivate) se realizează astfel: unicul DP este inserat cu un set complet de trăsături φ; în mișcarea din poziția de argument intern spre cea de argument extern, acest DP verifică trăsăturile φ ale v și primește Cazul acuzativ de la v; în poziția de argument extern, DP intră în relație de Acord cu T, valorificând astfel trăsăturile φ ale T, iar T atribuie nominativul Țintei. Astfel, toate trăsăturile au fost verificate. Morfemul se este suficient de subspecificat (în limbile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arb [NP,IP]; în ipostaza argumentală, absoarbe rolul tematic extern și nominativul; în ipostaza nonargumentală, identifică un pro arb în conjuncție cu un Agr personal; ● si pasiv este un clitic [NP,IP], nonargumental, care suspendă rolul tematic extern și Cazul acuzativ; ● cliticul reflexiv [NP,IP], argumental absoarbe rolul tematic extern și Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern și Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absența unui rol tematic extern și a cazului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
depinde de analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se muncește nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele românești se combină cu se medio-pasiv. Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se muncește nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele românești se combină cu se medio-pasiv. Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri de si/se: ● si acuzativ: Jean se lave 'Jean se spală' (cu două argumente), Le grec se traduit facilement 'Greaca se traduce ușor' (se medio-pasiv, cu un argument Temă), La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt' (se ergativ), Jean s'est souvenu de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ), Jean s'est souvenu de Marie 'Jean și-a amintit de Maria' (se inerent); ultimele două apariții sunt asemănătoare cu se medio-pasiv, însă au interpretare nonagentivă; aceste construcții au în comun faptul că se este un obiect clitic în acuzativ și o anaforă; ● si nominativ diferă de si acuzativ prin faptul că are trăsătură de Caz și nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a amintit de Maria' (se inerent); ultimele două apariții sunt asemănătoare cu se medio-pasiv, însă au interpretare nonagentivă; aceste construcții au în comun faptul că se este un obiect clitic în acuzativ și o anaforă; ● si nominativ diferă de si acuzativ prin faptul că are trăsătură de Caz și nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative și pasive este o dovadă că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptul că are trăsătură de Caz și nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative și pasive este o dovadă că nu poate fi în acuzativ, deoarece aceste verbe nu atribuie niciodată acuzativul; si nominativ și si acuzativ medio-pasiv sunt omonime, însă nu sunt ipostaze ale aceluiași element. Si nominativ argumental de la Cinque este considerat de Dobrovie-Sorin (1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative și pasive este o dovadă că nu poate fi în acuzativ, deoarece aceste verbe nu atribuie niciodată acuzativul; si nominativ și si acuzativ medio-pasiv sunt omonime, însă nu sunt ipostaze ale aceluiași element. Si nominativ argumental de la Cinque este considerat de Dobrovie-Sorin (1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare ar corespunde generalizării că predicatele pasive, copulative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziția de subiect; apariția acestui si cu verbe copulative și pasive este o dovadă că nu poate fi în acuzativ, deoarece aceste verbe nu atribuie niciodată acuzativul; si nominativ și si acuzativ medio-pasiv sunt omonime, însă nu sunt ipostaze ale aceluiași element. Si nominativ argumental de la Cinque este considerat de Dobrovie-Sorin (1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare ar corespunde generalizării că predicatele pasive, copulative, inacuzative și unele psihologice nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate fi în acuzativ, deoarece aceste verbe nu atribuie niciodată acuzativul; si nominativ și si acuzativ medio-pasiv sunt omonime, însă nu sunt ipostaze ale aceluiași element. Si nominativ argumental de la Cinque este considerat de Dobrovie-Sorin (1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare ar corespunde generalizării că predicatele pasive, copulative, inacuzative și unele psihologice nu se pot pasiviza. Autoarea (Dobrovie-Sorin 1998: 415) explică faptul că si nominativ nu poate apărea în propoziții nonfinite în italiană prin absența trăsăturilor de acord
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
interpretat ca un argument plin referențial, însă pasivele inergative pot atribui numai cvasirol obiectului lor (Dobrovie-Sorin 1998: 433−435). Într-un studiu ulterior − Dobrovie-Sorin (2004) −, autoarea consideră că se poate formula o unificare parțială pentru diferitele citiri ale lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operația lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern și a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ și inerent reprezintă două subclase de verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
autoarea consideră că se poate formula o unificare parțială pentru diferitele citiri ale lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operația lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern și a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema este exprimată, nu există Agent explicit sau implicit). Diferența dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin (2004) arată că se acuzativ este o marcă morfologică care afectează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin (2004) arată că se acuzativ este o marcă morfologică care afectează structura argumentală la nivelul Lexiconului, unde se aplică următoarele reguli lexicale: incoativizare, reflexivizare, formarea construcțiilor medii. Dobrovie-Sorin (2004: 11) preia clasificarea propusă de Werhli (1986)154, conform căreia tipurile de si (care au în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]