7,862 matches
-
acasă cât au putut de repede... Între cazna compoziției și chinurile publicării avea o perioadă de vreo trei luni în care se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce s-a terminat totul odată cu Din adâncuri? — Editorii erau foarte încântați de român și nu știu ce idiot i-a băgat în cap că o să câștige premiul Booker și naiba mai știe ce. Ei bine, apariția lui a fost întâmpinată cu obișnuitele reacții pro și contra - unele cronici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
literare? Adrian a sustinut dintotdeauna că nu citește cronicile. — O minciună sfruntată. Pe care i-am încurajat-o. Dar nu-i vorba doar de cronici. Cea mai mica ofensa, reală sau imaginara, îl aruncă în brațele disperării. Gândul că Din adâncuri nu i-a fost nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
clipe istorice trăite aici, la Timișoara, de către poporul român în decembrie 1989. Plecăm din acest oraș frumos cu un gând bun și cu încredere mai mare în drumul ce ni se deschise în față și pe care-l vrem, din adâncul ființei noastre, senin. Athena Graur Anul IV, Liceul ,,I.L.Caragiale” București 18.3. TOASTUL Toastul este o compoziție oratorică foarte scurtă, prin care se exprimă urări cu prilejul unei mese festive, în cinstea cuiva. Cerințele unu toast sunt: să înceapă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de mireasma văzduhului parfumat. Te scoli dimineața și te duci la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
III-a C O zi de vară Era o dimineață caldă și limpede de vară. Cu toate că ziua era la începutul ei, soarele ardea cu putere vestind o zi caniculară. Astrul zilei se ridicase destul de sus reflectând pe albastrul nedefinit al adâncurilor discul său enorm de lumină copleșitoare. Din adâncul văilor și de pe înălțimea întunecată a codrilor, aburi lăptoși și sclipitori se ridicau în unde leneșe, apoi se topeau în văpaia înaltă a luminii cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o dimineață caldă și limpede de vară. Cu toate că ziua era la începutul ei, soarele ardea cu putere vestind o zi caniculară. Astrul zilei se ridicase destul de sus reflectând pe albastrul nedefinit al adâncurilor discul său enorm de lumină copleșitoare. Din adâncul văilor și de pe înălțimea întunecată a codrilor, aburi lăptoși și sclipitori se ridicau în unde leneșe, apoi se topeau în văpaia înaltă a luminii cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea sa minunata vale a Cernei. Născută prin dăltuirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de floare și iarbă, privirea mi se îndrepta spre poiană, și deodată, la marginea pădurii apăru o căprioară. La fel de neclintită și de uimită ca și mine, mă privi lung cu ochii umezi și calzi. Apoi, pe neașteptate, o zbughi în adâncul pădurii, lăsând în urmă doar tremurul frunzelor, singurele martore, ale apariției ei de o clipă. Era așa de cald, de senin și de frumos acolo! Erau atâtea flori în jur!... Închid ochii și trag adânc, cu nesaț în piept parfumul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins se auzi din fundul cascadei prăpăstiei. Ursulețul de pe mal lasă capul în jos, privește îndelung și cu amărăciune locul nenorocirii și înaintează apoi spre adâncul pădurii. Acum, acest ținut nu mai este pentru el acea minunată lume. Patria bucuriilor s-a sfârșit pentru el, devenind un ținut al unor amintiri plăcute petrecute cu eroul întâmplării. Aș fi vrut să pot face ceva, însă, eu nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
era pricina visării mele. Țărmul mării îmi picura în suflet poezia. Îmi suna în urechi zgomotul neîntrerupt al valurilor ce se frământau puternic cântându-mi parcă durerile și necazurile lor. Mă simțeam aproape de ea, de inima ei ascunsă undeva în adâncuri negre, mă străduiam să-i înțeleg povestea ce și-o cânta dintotdeauna. Mă consideram unicul muritor care a reușit să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu reprezentam trecerea, iar ea, eterna, nemărginita eră, simbolul nemuririi. Aliată cu cerul, părea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei roșu, parcă de foc. Lumina ei se propaga pe undele, liniștite acum, ale mării, aducându-mi în ochi acea lumină dulce. Cerul era minunat, pudrat cu stele, care luminau vesel. Nu era deloc liniște, ci un freamăt continuu al adâncului. Pescărușii țipau, luna și stelele străluceau, marea cânta melodios din lira-i uriașă ca întotdeauna, șoptindu-mi parcă: Noapte bună!... Noapte bună!... Noapte bună! Antoneta Romila, clasa a VII-a A Priveliștile mării Într-una din vacanțele mele petrecute la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără seamăn? M-ar crede oare că ochii mei s-au umplut de frumusețea atâtor lucruri neștiute, deosebite, care există doar pentru cei care vor să le privească? Ele există în adâncul sufletului nostru, în aspirația noastră către lumină, spre puritate, spre înaltul cerului, spre o lume mai bună, pe care o putem găsi cu ajutorul inimii și a imaginației. Raluca Giosu, clasa a VI-a C În Împărăția Desenelor Animate De când eram
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dunărea, brâul de argint al țării, este martorul secular al civilizației acestui popor. Mult sânge a mai băut acest fluviu și multă istorie mai adăpostește în undele lui oțelite! A văzut multe și știe multe, dar păstrează pe toate în adâncul limpede și sacrosanct al apelor sale și va lumina cu ele eternitatea. Iubesc acest pământ pentru frumusețea lui eternă, dar și pentru faptele mărețe și înălțătoare petrecute pe el. Poporul român, podoaba cea mai aleasă între podoabele țării este marea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
DESPRE LIMBA ROMÂNĂ Limba noastră S-a uscat și a putrezit de mult stejarul la tulpina căruia pământul a supt sângele lui Decebal, Dar limba română a devenit o ființă necuprinsă, vie și nemuritoare. Înșiruire sacră de cuvinte, comoară în adâncuri înfundată, grai de miere, grai sacru părintesc, oricum ar numi-o poeții, limba română a fost de veacuri instrumentul sfânt cu care Latina gintă a devenit regină / Într-ale lumii ginte mari. Cu flori, izvoare, case, stele, cu frunze, arbori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o trăsătură psihologică a sa; s-a spus că ciobanul nu luptă cu ucigașii deoarece ar dori moartea, disprețuind existența și nutrind pasiunea autodistrugerii. În zilele noastre, se știe că atitudinea ciobanului este o atitudine calmă, fără zbucium, izvorâtă din adâncul firii omenești, a individului care, pus în fața unei situații limită, caută soluția salvării sale ca om. El vede moartea ca o continuare a vieții sub alte forme, la fel cum întâmpinau și dacii moartea, cu liniștea pe care le-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plicticoasă, dacă observai mai atent, ți-ai fi dat cu siguranță, seama că, în lumina albă-albă de tot a soarelui marea s-a făcut mai albastră decât fusese vreodată. Valurile cele mai domoale se unduiesc încet spre țărmul auriu. În adâncurile mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin sau mai mult
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și trase fermoarul jachetei până sub bărbie. Zăpada Înghițise orașul cu case și oameni cu tot. Lumina lină a unei bruște Înseninări cădea peste această schiță a neantului. Din Petru mai rămăsese doar o arsură pe care o simțea În adâncul ei, difuză ca un chin sau o aducere aminte. Un gol dureros după o extracție dentară sau un chiuretaj. 19. În drumurile sale pe acasă, tot mai puțin dorite, găsea la ușă mici buchete de flori. Le mângâia și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de albă un bărbat tânăr Își spăla sexul. Nu se simți câtuși de puțin tentată să pipăie fantoma care Îi zâmbea confuz de sub duș și nici să-i adreseze vreun cuvânt. Se Întoarse În camera ei Înghițindu-și plânsul. În adâncul ei, spaima, mânia și ura strangulau sunetul pur, inconfundabil al conviețuirii cu himera... Pășea Înainte Îngândurat. Uitase de ea. Vru să-l strige, dar renunță, fascinată de urma Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dea Dumnezeu sănătate! Dacă n-ai fi fost dumneata să ne deschizi ochii, acolo În față la Sorbona, 5, Rue des Ecoles, după Michelin, asupra realității reale românești, n-am fi fost astăzi viitori cetățeni francezi, drept care Îți mulțumim din adâncul inimilor noastre de oameni liberi Într-o țară ca lumea. Copiii noștri vorbesc tot mai prost românește și ne crește inima de bucurie ascultându-i. Dacă o țin tot așa, vom avea și noi un Sarkozi al nostru, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În ceașca de porțelan decorată cu desene abstracte În culori vii, pe care domnul Húsvágó nu le Înțelegea oricum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca o rășină rară, cum vezi și pe brazi, și care avea acest miros. Un miros peste care se așezase, pentru o vreme, unul de brânză puturoasă ori de oaie plouată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Andrei Mórar, nimic de zis: nagy ember! Ar merita ca o cărămidă, cel puțin, din Budapesta să-i poarte numele, zise doamna Ster, cu o voce gâtuită de emoție. Pentru ea, acest lucru era doar o chestiune de timp. În adâncul său, păstra, ca Într-o arhivă secretă, toate datele unei posibile inscripții scurte și totuși cuprinzătoare, legată de cel ce fusese singurul aventurier autentic pe care Îl cunoscuse. O cărămidă? Da' ce să face cu o cărămidă? Márta spus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât În Vezuviu, Își spuse el, ceea ce era bine Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva din ființa ei inaccesibilă: puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi, cu cât vine mai repede, cu atât murim și noi mai repede... Prin urmare, o mică Întârziere n-ar fi chiar o catastrofă. Zâmbi cum zâmbea mereu când putea să-și apropie, prin deriziune, o scadență tulburătoare care În adâncul sufletului ei părea să-i facă complice cu ochiul Încă din copilărie. În acest punct fiul Își Întâlnea mama. 28. În casa lor, lumina nu se mai stingea la miezul nopții de câțiva ani. Bătrâni cum suntem, nu mai găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a poporului român, tocmai fusese ascuțit, anume pentru el, tăietura nu avea cum să doară. În mai puțin decât ar spune Tatăl Nostru, va fi teaca lui de carne și de sânge. Era pregătit să Îl ascundă pentru totdeauna În adâncul străveziu al trupului său istovit și rătăcitor. Cuțitul venea spre el, lin, mut, ca o stea căzătoare, ca un meteorit, ca o cometă pitică: o cometă de circ. 3. Nu știa cum se moare. După calculele lui Însă, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plângă, dar nu știa. Simțea Însă că era dator cu un gest salvator. Trebuia să facă ceva ce putea să pună moartea pe gânduri. Și făcu: Își Îngropă fiul În zăpadă. Zăpada va Îngheța, iar el va rămâne acolo În adâncul ei, tânăr ca acum. Ce faci, hombre? strigă omulețul. Vrei să-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]