102,424 matches
-
semnalez unele fapte. Așa cum bine observă acesta, ediția din2004 oferă un alt text decît aceea din 1999, "deși amîndouă au fost îngrijite de aceeași persoană". Care persoană, trebuie spus, mai și semnalează deosebirile drept principalul merit al ediției din 2004, adăugînd că observația este valabilă nu numai pentru Sonetul (84), ci pentru majoritatea poeziilor postume ale lui Voiculescu, fie ele Sonete, fie poezii religioase. Așa cum se arată în Notele asupra celor două ediții, cea din 1999 a fost alcătuită alegînd varianta
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
corectă a versului, aceeași cu forma transcrisă de mine: "Cu armele-n mîini", pe care exigentul comparatist mi-o impută. George Corbu face și o observație adevărată: Colind pentru vînătorii de munte lipsește din ediția din 1999. Mă grăbesc să adaug că nu este singurul text care lipsește, mai sînt în aceeași situație și altele, peste 20. îi las lui George Corbu plăcerea să descopere singur care sînt acelea și, eventual, să facă supoziții, care se pare că îi plac cu
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
curînd, prin complicitatea lui C. Stănescu, de o semnalare în Adevărul, i-a dat curaj să ne trimită, în anul următor, Esmeralda. Șase sau șapte luni am tot făcut și desfăcut volumul în redacție, pentru că îi schimba continuu conținutul, ba adăugînd, ba scoțînd din el cîte ceva. A schimbat, de pildă, un titlu: povestirea La capătul liniei 14, apărută ca atare în Apostrof, a devenit La capătul liniei 9, pentru că, zicea Vona, 14 e vulgar, doar există expresia "ți se rupe
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut sclav câțiva ani, punându-l să le istorisească tocmai călătoriile sale. Sau despre cum
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
a PNL, membru în mai multe cabinete prezidate de I. I. C. Brătianu. Era, după cum ni-l descriu contemporanii, un om drept, cinstit, loial, "cel mai înțelegător, cel mai liber față de șeful său în fața căruia ceilalți stăteau tîmpiți și încremeniți și, adaug, cel mai sincer dintre conducătorii liberali". (N. Iorga) Tatăl, George Gh. Mârzescu (1907-1968), inginer cu studii superioare în Franța, a cunoscut din plin vicisitudinile unei descendențe deloc plăcută comuniștilor: Gh. Gh. Mârzescu scosese, în 1924, Partidul Comunist din România în afara
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
sunt, o regiune care face parte din ei, care i-a modelat și care le redă periodic forțele, locul unde se duc ca să se "resurseze", dacă întîmplările vieții i-au condus să trăiască în altă parte. La patriotismul național se adaugă unul restrîns local, regional, care dă naștere la fraze de genul acesteia: "Sunt dintr-o regiune la marginea mării și marea mi-a dat dorința de aventură, de călătorii, de exotic... de aceea...". Peisajul, profilul cultural al locului te explică
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
de comuniune cu locul și de autodefinire avantajoasă, dar fără seninătatea și voluptatea cu care se afirmă în Franța o diferență specifică. Există aici obiceiul de a pune în valoare lucrurile prin vorbă și la bucuria de a spune se adaugă și o știință de a expune și a detalia care îmi aduce aminte de fiecare dată arta expunerii mărfurilor în vitrină. A valoriza înseamnă a te bucura în mod conștient, adică de două ori în loc de o singură dată. Trebuie să
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
și au trecut pe lângă ei, înlănțuite. Apa era neagră și împietrită, ici-colo vibra câte-o rază: lămpile de pe malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să bem ceva! Ea ezita. - în cinstea... revederii... - adăugă el îl privi lung, din creștet până la pantofii lui galbeni, perforați, cu vârf ascuțit. Pietrișul aleii scrâșni subțire. Până să vină friptura ea își bău coniacul. Sorbea încet, cu ochii închiși. - îți amintești de seara aceea când ne-am plimbat
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
A trăi în păcat, 1996, carte mult apreciată de N. Manea, într-o vreme în care ecourile critice ale literaturii sale slăbesc, V. Duda publică Viața cu efect întârziat, 1999, un nou roman memorialistic, în care biograficului traumatizat i se adaugă tentativa de compensare și rezistență prin imaginar ori, ceea ce izbutește multora dintre personajele sale, prin eros, care își ia și aici partea epică cea mai substanțială. Erosul ca revanșă afectivă și senzuală față de alienarea mentală prin politicul dogmatic, inautentic și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
ființe și ierburi cuprinse în lacrima mea știutoare dilatată mereu ilizibilă pentru cei ce nu se silesc să mă ajungă din urmă Rotații Când nopțile somnul mi-l fură pe o petală a ferestrei deslușesc același desen cu frică îi adaug umbra mea clătinată și el crește mereu precum norii ceața și valul imaginea vieții o surpă clipa secretă o rece sudoare și orice devine posibil - pereții-mi cerșesc îndurare și-apoi își iau zborul spre marea din cer îngerul din
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
să spună că muncile astrologului sunt zadarnice nici chiar stelele nu pot decide asupra celor ce lucrează pentru ele odăile de așteptare ale împăratului miros a parfum eu știu cine a fost în vizită ani întregi după aceea mirosurile se adaugă ca hârtia în biblioteca imperială erau cu toții lacomi, înfricoșați îmi place mai mult la piață sudoarea de oameni și cai acolo de nimeni nu are frică * în toate zilele și nopțile prietenii mei numără lucruri câte mantii au câte inele
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
aveți dreptate, din această dilemă nu puteți ieși, iar... dacă nu aveți dreptate - Ba, pardon - Ba pardon, eu - Atunci cum venim noi să facem astfel ca opinia publică cu... Peste prima redactare Caragiale a trasat o linie orizontală și a adăugat probabil ulterior, cu o scriitură mai mare și mai apăsată: CHIRIAC: mă'nțelegi Și atunci nevricale, mă'nțelegi Eu n-am poftă pentru ca s-o supăr și să se plictisească dumneaei și... nevricale mă'nțelegi Din păcate, cum spuneam, Caragiale
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
abisală intimitate. Și cît bun simț! Cîte ecouri trezite, ca-ntr-un clopot în pagină, de reflecțiile care, Dumnezeule, parcă le știam și, totuși, de-abia acum se încheagă-n sîngele meu! Labișul e tot un Reasece! Dar aici se adaugă, într-o măsură copleșitoare, viața. * Nu pot uita severitatea cu care, într-o zi, m-ați întîmpinat. Vă așteptam la Casa Scriitorilor. Erați cu Sorin Titel care-mi adusese cărțoiul. Mi-ați întins o mînă gravă. Fața avea ceva inchizitorial
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
este însă că, deși acest teritoriu nu poate exista în afara lumii, el nu este de găsit pe Pământ, nici măcar în America. Acum vreo treizeci de ani, poate că aș fi exclamat și eu ca Maria Banuș: "ție îți vorbesc, America!", adăugând însă imediat: "Așteaptă-mă, că vin și eu!". Și cu toate că nu stă la taclale chiar așa, cu oricine, dacă Dumnezeu mi-ar auzi glasul și m-ar întreba acum: "Unde ești? Ce faci acolo?", i-aș răspunde: "Mă aflu, Doamne
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
poeme și desene mărturisind talent și iubire pentru textul poetic românesc: himere în amurg ne prezintă 36/ desene/ poeme într-un vers/ cu o cheie de citit himere/ și de văzut cuvinte de/ Petre Răileanu. Iar la finele albumului, autorul adaugă: himere în amurg/ apare în zodia Berbecului/ în anul 2004/ într-un tiraj de 120 de exemplare/ menit a fi împărțit prin dăruire/ unor cititori aleși. Ne adresăm domniei sale, sărbătoritului, ca unui senior al poeziei pe care îl omagiem cu
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
pe Apollinaire? Dostoievski și Cehov și Gogol? Înseamnă că i-am citit foarte bine! Nu? * Cum să nu jubilezi la finețea malițioasă a unei asemenea fraze: „Melancoliile îi sînt luxoase, elegante cu premeditare iar dacă descoperi undeva simplitatea trebuie să adaugi de îndată (altfel induci în eroare pe cititor...) că este, nu-i așa, dovadă de rafinament.” Sar în sus ca mingea cea de cauciuc în preajma parantezei și, nu-i așa, îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
cititor...) că este, nu-i așa, dovadă de rafinament.” Sar în sus ca mingea cea de cauciuc în preajma parantezei și, nu-i așa, îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii. * La Istoria lui Călinescu am adăugat, pe masă, drept în față: Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn. În „Biblioteca pentru toți copiii!” * Din articolul Modalități lirice contemporane, al lui Andrei Roman (articol din care cel mai bun fragment e citatul din dumneavoastră) remarc
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
scrisul și eu să nu fi ajuns deja cum să scriu mai adevărat decât am trăit dacă aș minți puțin (exact atât cât nu înțeleg) mâine îmi va fi mai bine pentru ziua de azi? cu word eu zilele-mi adaug... povestea asta nu trebuie neapărat să fie a mea mă simt pustiu și ireal ca stațiile de metrou din matrix aș vrea să fiu tu care acum mă citești detașat satisfăcut în orgoliu că-mi înțelegi stările gata să mă
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
cumpărarea chiloților de-a pururi fascinanți, a sutienelor și-a portjartierelor mirobolante! Comerț prosper și pătimaș, dugheană a copilăriei și maturității mele, la care, c-un metru-albastru după gît, oficiez ca-ntr-un altar acoperit de furouri înspumate spasmodic. Să adăugăm și cofetăria eternă cu-acel motan distins, stilat, aplecat ușor, cu-n șervețel alb pe-o labă, în fața halitorilor de baclavale, savarine și profiteroluri! Și s-o acoperim, ca-ntotdeauna-n timp ce scriem, c-o pătură sau c-o
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
Manuscriptum” a dedicat numărul său 1-2/ 1998, scriitorilor diplomați, între care se numără și Lucian Blaga. Pentru a contura cariera sa de la Ministerul Afacerilor Străine, începută în 1926, documentele publicate aici se dovedesc foarte relevante. La acestea aș vrea să adaug, în cele ce urmează, o scrisoare aflată în colecția doamnei Ioana Racottă din București, strănepoata destinatarului ei, diplomatul Nicolae Filodor. În scrisoare sunt amintite numele lui Nicolae Titulescu și al diplomatului Nicolae Dianu, care era directorul Direcției Presei din Ministerul
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
a apreciat nici calitatea artistică a textelor despre legenda căutării Fiului Sfânt făcând asemenea aprecieri: “Din această legendă sunt versuri câte vrea și nu vrea cineva, toate asemenea în felul începutului și în mersul faptelor, dar deosebite în amănunte.“ Să adăugăm că nota lui N. Iorga se încheie cu o observație generală asupra inspirației bisericești în creațiile populare românești: “Inspirația bisericească hotărât că n-a fost fericită la poporul nostru, ai cărui cântăreți și-au pus sufletul numai când au vorbit
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
crede că “talentul nu trebuie să existe ca preocupare” și că “stilul frumos e opus artei”. Ideea venea de la A. Gide; la el “instinctul expresivității pe care-l respinge apare totuși și în frază”. Nu mai puțin la Camil Petrescu, adăugăm noi. Pornind de aici, Vladimir Streinu marchează deosebirea între stil și stilistică, între scriitorul care “scrie numai cu preocuparea de a fixa tipuri de oameni și face stil fără să vrea” și cel care “lustruiește cuvintele, împodobește frazele cu adaosuri
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
totul despre tine și, dacă se poate, chiar ceva în plus. Ca laitmotive ale setei de exhaustiv apar sintagmele “la fel” și “toate datele”, repetate obsedant de cîte 3-4 ori. “Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora”, la care se adaugă “rude ale acestora”, trasează o infinitate de cercuri concentrice, pînă la marginea universului sensibil. Unde e punctul uriașei pînze în care pîndește păianjenul asasin, cine ar putea să presimtă? O capcană perfidă este aceea de a-i pretinde individului să
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
și să nu cădem în Budai-Deleanu!” Dezbaterile, seară de seară, erau retransmise integral la televizor și urmărite cu mai multă aviditate decît dacă ar fi fost o emisiune de divertisment. De la un timp, membrilor “plini” ai CPUN li s-au adăugat membri observatori, reprezentînd partidele înscrise la tribunal după data de 9 februarie. Observatorii stăteau la balcon și n-aveau dreptul să participe la discuții. Și totuși, în seara de 13 martie, telespectatorii au putut vedea, în obișnuita retransmitere a ședinței
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
jurnalul lui Kafka, n-am citit scrisorile lui, care, aud, sînt formidabile! Uneori sînt disperat că nu voi citi cărți esențiale ce m-ar fi făcut să trăiesc înzecit, însutit, înmiit. Cu cîte mii de ani îți poți lungi viața, adăugînd la a ta pe cea a scriitorilor mari, dragi, adorați, închegată-n opere eterne! Lectura ca elixir, căutat cu fervoare de alchimiști, al tinereții fără bătrînețe, al nemuririi! * Mereu ajung la două cuvinte: carne, carte! Un simplu schimb între consoana
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]