KorAP: Find »[drukola/base=addendum & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...41 >

1,015 matches

Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657

Wikander se arată foarte sceptic față de demonstrația lui Ringbom. Vezi Bibliographie, p. 217. De asemenea, pentru poziția critică a lui Wikander față de Ringbom și, în general, față de Religionsgeschichtliche Schule (Bousset, Reitzenstein, Cumont), vezi scrisoarea lui Marijan Molé către Wikander, cf. Addendum II. 2. Impactul lui Pettazzoni, al școlilor de antropologie socială, etnografie și allgemeine Religionswissenschaft asupra școlii de istorie a religiilor de la Uppsala nu poate fi ignorat. Două teze de iranistică publicate în același an, 1938, Hochgottglaube im alten Iran (apărută

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Arhiva SW s-a păstrat și scrisoarea trimisă cu aceeași ocazie a candidaturii de Georges Dumézil, mărturie importantă pentru informațiile pe care le furnizează în legătură cu protagoniștii tensiunilor universitare de la Uppsala. Din păcate, nu și în legătură cu cauzele discriminărilor și defavorizărilor. Vezi Addendum II, scrisoarea lui Dumézil către Wikander, 2 februarie 1953. Wikander candidase la această catedră și cu un an în urmă. La 2 martie 1952, Dumézil îi scria lui Eliade, dând astfel un difuz contur explicativ unuia dintre episoadele amare ale

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
profesioniști, vezi Monumentum Marcelle Duchesne-Guillemin, Acta Iranica - Hommages et Opera Minora, XIX, Peeters, Louvain, 1999. 3. Geo Widengren, Religionensvärld, Stockholm, 19451, 19532. Pentru corespondența Eliade-Widengren direct legată de posibilitatea publicării unei traduceri franceze, prin intervenția lui Eliade la Payot, vezi Addendum III, în volumul de față. 4. Observația lui Wikander privind influența lui Reitzenstein (i.e. preeminența influenței iraniene în raport cu gnosticismul, eshatologia iudaică) asupra gândirii și cercetărilor lui Widengren avea să fie confirmată mulți ani mai târziu de Carl-Martin Edsman, fostul lor

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
a operei celui mai proeminent istoric al religiilor din secolul XX, fondatorul și președintele, până la moarte, al celei dintâi instituții care unifică interesele disciplinei istoria religiilor, International Association for the History of Religions, vezi bibliografia întocmită de Eugen Ciurtin în Addendum II, la Zalmoxis (2002), pp. 480-482. Din păcate, articolul publicat în 1938 în Zalmoxis continuă să rămână singurul text tradus în România din oceanica și cardinal ramificata operă a lui Pettazzoni. Unul dintre elevii săi din ultima perioadă a vieții

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
et Stig Wikander, étrennes 1955, avec l’amical hommage de l’auteur”), se află în biblioteca Centrului de Istoria Religiilor grație generozității doamnei Marita Wikander și a domnului Jan Stolpe. Pentru traducerea în limba română a articolului lui Wikander, vezi Addendum I, în volumul de față. Pentru receptarea romanului în America, vezi Mac Linscott Ricketts, „The United States’ Response to Mircea Eliade’s Fiction”, în Bryan Rennie (ed.), Changing Religious Worlds. The Meaning and End of Mircea Eliade, Albany State University

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Vertanes”, JSAS 11, pp. 171-174. Acest câmp de cercetare irano-armenian trebuie să fi stimulat și scurta legătură cu Vlad Bănățeanu, nefructificată însă cu ajungerea acestuia din urmă la Uppsala - vezi scrisorile lui Vlad Bănățeanu și Tancred Bănățeanu către Wikander în Addendum II, în volumul de față. XXXVIItc "XXXVII" 1. Stabilirea definitivă în America (la Chicago, 16 octombrie 1956) a fost precedată de-a lungul biografiei lui Eliade de numeroase tentative, constant reluate în toate marile epoci ale vieții sale, cu motivații

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
având de fiecare dată un fir conducător - posibilitatea de a-și desăvârși studiile de indianistică fiind profesor la Harvard University, catedră despre care nu este exclus să fi știut de la George Sarton, corespondentul său încă dinaintea plecării în India - vezi Addendum Eliade la Eliade-Wikander IV. Abandonarea unui vast proiect asupra religiilor asiatice, imposibilitatea de a rămâne mai mulți ani în India pentru a deveni un redutabil indianist, dar mai ales limpezirea fermă („Cred că drumul meu e filosofia orientală și istoria

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
părțile noastre așa l-am auzit)” - cf. Corespondență I, pp. 246-247. În Arhiva SW s-a păstrat o scrisoare „tehnică” trimisă de C. Daicoviciu inițial lui Alf Lombard, urmând ca acesta din urmă să i-o transmită lui Wikander - vezi Addendum II, în volumul de față. 3. Al. Rosetti (1895-1990) a colaborat la revista Studia Linguistica, fondată de Wikander și Bertil Mamberg, elev al lui Alf Lombard, în 1947, la Lund. Dintre savanții suedezi de la Lund, legătura cea mai strânsă și

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
nu s-a păstrat nici o ciornă a eventualei conferințe. XLVtc "XLV" 1. Pentru detaliile biografice ale acestei descoperiri, vezi scrisoarea lui Wikander către unul dintre cei mai prolifici elevi ai săi, în vremea conferințelor susținute la Chicago, Alf Hiltebeitel, cf. Addendum II. 2. Atât Eliade, cât și Wikander au participat la al X-lea Congres Internațional de Istorie a Religiilor: „În fond, Congresul de Istorie a Religiilor a fost destul de mediocru. Nu înțeleg de ce aproape toți savanții francezi au lipsit. Heiler

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
în volumul de față. XLVIItc "XLVII" 1. Vezi „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957), pp. 66-96, dedicat aniversării lui Georges Dumézil, la 60 de ani. Pentru contextul biografic al genezei acestui articol, vezi scrisorile lui Lucien Gerschel către Wikander în Addendum II, volumul de față. Pentru anumite confirmări ale ipotezelor arheologice ale lui Wikander, vezi recent C. Lo Muzio, „The Dioscuri at Dilberjin”, StIr 28 (1999), pp. 41-71. Pentru extensia tematicii dioscurilor indo-iranieni în ansamblul operei lui Wikander, dar și ca

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
produs al creștinismului, să se poată ajunge la ceva care să semene câtuși de puțin cu știința religiilor. Până atunci, aceasta este și continuă să fie o problemă occidentală” - cf. S. Wikander, „Religionsfenomenologi eller religionsdiplomati?”. Pentru traducerea întregului articol, vezi Addendum I. 2. Probabil în „History of Religions and a New Humanism”, HR I (1961), nr. 1, pp. 1-8. LIItc "LII" 1. Nu tocmai întâmplător „milenaristă”, aceasta fiind perioada în care punțile de contact între cercetările celor doi corespondenți, vizibile, sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
titlul respectivului articol, lui Eliade i-ar fi revenit mai degrabă rolul de profet... Vezi „Professor ellet prophet?”, SDS, 14 decembrie 1957, și Bibliographie, p. 222. 2. Vezi traducerea în limba română - „Mircea Eliade și cercetările moderne asupra religiei”, în Addendum I. Foarte probabil, Eliade trebuie să fi avut rețineri mai ales față de pasajul din articolul lui Wikander care faceapropierea dintre Eliade și școala de psihologie a lui Jung. Eliade a insistat constant asupra semnificației diferite pe care o acordă „arhetipului

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
den religiösa symbolerna”, SvD, 21.09.1966. În același an a apărut și articolul lui Wikander despre Eliade, „Mircea Eliade och den moderna religionsforskningen”, Svensk Missionstidskrift LVI (1966), 4, pp. 217-224. Pentru traducerea în limba română a acestui articol, vezi Addendum I. 3. Cu un an în urmă, la 15 februarie 1965, Eliade nota în jurnal: „Primesc după-amiază o scrisoare de la Stig Wikander. Îmi spune, între altele, că suedezii s-au decis să-mi traducă lucrările. Iar el va face traducerea

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
eliberați (spune că doar 5% erau sclavi). Iar acum, recent, în Sud, bombardamentele și alte acte care au terorizat orașele din Nord, din 1965, nu s-au petrecut” - ibidem, 25 decembrie 1967. Vezi și scrisoarea lui Wikander către Dumézil, cf. Addendum II, în volumul de față. 2. Vezi E. Cioran, „Les débuts d’une amitié”, în Cahier de l’Herne Mircea Eliade, pp. 259-263. LXVtc "LXV" 1. Wikander a publicat o serie de articole despre legăturile dintre limbile altaice și grupul

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
fie publicate într-un volum. În ciuda insistențelor lui Eliade și ale membrilor din comitetul Haskell Lectures, Wikander nu a finalizat acest proiect, fapt pe care avea să-l regrete mai târziu. Vezi și scrisorile lui Joseph Kitagawa către Wikander, cf. Addendum II, în volumul de față. 6. Wikander a fost invitat să contribuie la acest volum editat de Charles H. Long și Joseph M. Kitagawa, Myths and Symbols. Studies in Honor of Mircea Eliade, Chicago University Press, 1969 - vezi scrisoarea colectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
6. Wikander a fost invitat să contribuie la acest volum editat de Charles H. Long și Joseph M. Kitagawa, Myths and Symbols. Studies in Honor of Mircea Eliade, Chicago University Press, 1969 - vezi scrisoarea colectivă din 27 iunie 1966, cf. Addendum II, în volumul de față. Pe aceeași scrisoare Wikander și-a însemnat data la care a răspuns acestei invitații,precizând și titlurile propuse: „Zoroaster and Habis” sau „Ancient Epics and Ancient Mythology”. Foarte probabil, și această tentativă se înscrie în

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
plic în care inițial fuseseră adunate fișe despre Max Müller,pentru o conferință la Åbo (i.e. Turku), dar pentru decembrie 1971. LXIXtc "LXIX" 1. Este vorba de moartea soției sale, Gunnel. Vezi și scrisoarea de consolare din partea lui Dumézil, cf. Addendum II, în volumul de față. LXXItc "LXXI" 1. Eliade primise studiul lui Wikander „Jehova-Jova. En Stagneliusstudie”, publicat în Lychnos. Lärdomshistoriska samfundets årsbok, Stockholm, 1975-1976, pp. 58-67, cel dintâi din seria celor patru dedicate poetului suedez și singurul însoțit de un

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
de patronaj a figurat, alături de Wikander și alți savanți de renume, arheologul român Al. Popa, care fusese prezent și la Congresul de la Teheran din același an cu o comunicare despre „L’iconographie mithraique d’Apulum” - cf. Acta Iranica 17. În Addendum II se află traducerea scrisorii primite de Wikander de la H.S. Bailey, președintele Societății de Studii Mithraice la acea vreme, conținând invitația de aparticipa în comitetul consultativ al tinerei reviste. Faptul că, deși consecvent critic față de Franz Cumont, într-un fel

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
de Littérature franșaise, Bruxelles, 1977, pp. 16-26. În strânsă legătură cu întreg corpus-ul corespondenței, am constituit o coda complementară, considerând-o absolut necesară pentru întregirea unei ambianțe a acestui schimb epistolar. Ea este subdivizată în trei părți, după cum urmează: Addendum I conține traducerea a trei articole publicate de Stig Wikander în presa suedeză, două dintre ele special dedicate opereilui Mircea Eliade ca scriitor, respectiv istoric al religiilor. Al treileaarticol, cuaparența unei cronici succinte în marginea a două cărți celebre, de

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
orientat în câmpul cercetărilor istorico-religioase. Alăturată acestor precizări își află locul și expresia recunoștinței față de Irina Rădulescu și Bogdan Timuș, pentru răbdarea acordată verificării traducerii din suedeză a acestor articole, fapt pe care, cu orice risc, mi l-am asumat. Addendum II cuprinde traducerea, după manuscris, a câtorva scrisori inedite primite sau redactate de Stig Wikander. Principiul selecției lor a fost, firește, relevanța pentru problemele discutate sau contextele invocate în corespondența cu Eliade. Cu o singură excepție, toate aceste scrisori se

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
scrisori inedite primite sau redactate de Stig Wikander. Principiul selecției lor a fost, firește, relevanța pentru problemele discutate sau contextele invocate în corespondența cu Eliade. Cu o singură excepție, toate aceste scrisori se află în Arhiva SW de la Carolina Rediviva. Addendum III, simetric față de cel anterior, conține alte câteva scrisoriinedite primite sau redactate de Eliade, provenind din diferite arhive personale. Addendum Itc "Addendum I" Stig Wikandertc "Stig Wikander" Romanul unui emigrant român, 1956*tc "Romanul unui emigrant român, 1956*" În una

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
invocate în corespondența cu Eliade. Cu o singură excepție, toate aceste scrisori se află în Arhiva SW de la Carolina Rediviva. Addendum III, simetric față de cel anterior, conține alte câteva scrisoriinedite primite sau redactate de Eliade, provenind din diferite arhive personale. Addendum Itc "Addendum I" Stig Wikandertc "Stig Wikander" Romanul unui emigrant român, 1956*tc "Romanul unui emigrant român, 1956*" În una dintre nuvelele sale timpurii, scriitorul român Mircea Eliade descrie deplasarea unui grup de bucureșteni burghezi pentru un picnic. Totul începe

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
corespondența cu Eliade. Cu o singură excepție, toate aceste scrisori se află în Arhiva SW de la Carolina Rediviva. Addendum III, simetric față de cel anterior, conține alte câteva scrisoriinedite primite sau redactate de Eliade, provenind din diferite arhive personale. Addendum Itc "Addendum I" Stig Wikandertc "Stig Wikander" Romanul unui emigrant român, 1956*tc "Romanul unui emigrant român, 1956*" În una dintre nuvelele sale timpurii, scriitorul român Mircea Eliade descrie deplasarea unui grup de bucureșteni burghezi pentru un picnic. Totul începe vesel, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Le Chamanisme, Paris, 1951 Images et symboles, Paris, 1952 Yoga. Immortalité et liberté, Paris, 1954 Forgerons et alchimistes, Paris, 1956 Mythes, rêves et mystères, Paris, 1957 Shamanismus und archaische Ekstasetechnik, Zürich, 1957 Aspects du mythe, Paris, 1963 Shamanism, New York, 1964 Addendum IItc "Addendum II" Stig Wikander et aliitc "Stig Wikander et alii" Stig Wikander către Alf Hiltebeitel I*tc "Stig Wikander către Alf Hiltebeitel I*" Fältspatsvägen 10 752 41 Uppsala 11 septembrie 1977 Dragă domnule și coleg, Vă mulțumesc pentru Ritual

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Paris, 1951 Images et symboles, Paris, 1952 Yoga. Immortalité et liberté, Paris, 1954 Forgerons et alchimistes, Paris, 1956 Mythes, rêves et mystères, Paris, 1957 Shamanismus und archaische Ekstasetechnik, Zürich, 1957 Aspects du mythe, Paris, 1963 Shamanism, New York, 1964 Addendum IItc "Addendum II" Stig Wikander et aliitc "Stig Wikander et alii" Stig Wikander către Alf Hiltebeitel I*tc "Stig Wikander către Alf Hiltebeitel I*" Fältspatsvägen 10 752 41 Uppsala 11 septembrie 1977 Dragă domnule și coleg, Vă mulțumesc pentru Ritual of the

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]