4,644 matches
-
Există etape, stadii diferite În care se poate vorbi despre rezistența izolată Împotriva schimbării forțate având modelul omului și societății sovietice. După 1960, există o diversificare a dezvoltării comunismului autohton, momentul când acesta a produs - ori a căutat să producă - adeziunea cu partidul care părea să-și fi relevat, să zicem, propria cale. În acest sens, contra-cultura comunistă refăcea prin mistificare momentele anterioare ale culturii noastre, impunând aproape la fiecare cincinal un nou prezent. După 1990, lumea românească devine doar parțial
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui Goga, apare azi «Flacăra», în scopul de-a merge pe calea trasată de «el».” În același număr inaugural se publică discursul rostit la Radio de Ion Petrovici, în seara de 14 mai 1938, cu ocazia morții poetului, ca și adeziunea Cercului Cultural Național „Octavian Goga” la Frontul Renașterii Naționale, formațiune politică grupată în jurul lui Carol al II-lea. Astfel, încă de la început angajamentul politic al revistei devine manifest. Apar sporadic producții literare, articolele politice, economice, notele, informațiile bucurându-se de
FLACARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287011_a_288340]
-
umbra acestei vedenii de foc care ne merge înainte prin pustiu, vrem să trecem printre anarhie și moarte, căutând să aflăm drumul nostru, și nu altul.” Diversitatea de opinii a colaboratorilor este relevată și de Paul Costin Deleanu în articolul Adeziune: „Plecăm cu table și ordine de valori deosebite, cu concepții despre lume diferite, cu doctrine opuse.” Publicația conține rubrici ca „Poezie”, „Cronica”, „Încotro merg intelectualii”, „Hronic săptămânal”, „Curier”. Versurile incluse în sumar sunt îndrăznețe, parcurgând toate palierele expresivității și inovației
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
Atanasie Mera. Familia sa, originară din Moldova, se stabilise la Șiria, unde tatăl era preot ortodox. Urmează liceul la Timișoara și la Brașov, nimerind, în acest al doilea oraș, în perioada când cultul pentru Junimea era în floare, ceea ce explică adeziunea sa de mai târziu la multe din ideile susținute de aceasta. Absolvind liceul (1880), își face studiile universitare la Viena, unde participă la activitatea Societății România Jună, iar după terminarea lor (1886) va profesa mult timp medicina la Karlsbad. Iubitor
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monastică instituită aici și nici nu avem informații despre faptul că starețului i-ar fi fost conferită o autoritate, ca să spunem așa, „harismatică”. Probabil că nu exista nici o regulă; într-adevăr, știm că în aceste „mănăstiri” primitive prima regulă era adeziunea la normele Sfintei Scripturi care era citită și studiată cu asiduitate. Locul însuși era străbătut de harisma care asigura călugărului sănătatea, iar idealul de viață anahoretică, răspândit în Occident prin învățătura lui Atanasie și exemplul lui Antonius, era considerat încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
orice caz, ca un răspuns la acest memoriu a scris Justinian o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism); cf. despre epistolă aici, pp. ???-???. El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și a episcopilor, fiind sprijinit și de origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea lui Nonnos în 547, când origeniștii s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe Eutihie și pe Dioscor. În anii câți i-au mai rămas de trăit, s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Basilius (dar și „alte scrieri”); în PG sunt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omillilor pseudoatanasiene
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Isus Cristos a fost consubstanțial cu al nostru. În aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei declară adeziunea sa la Crezul de la Niceea și la tradiția ecleziastică și justifică opoziția sa față de Calcedon care ar fi introdus teza celor două naturi ale Fiului lui Dumnezeu. Un manuscris din British Library (Add. 12156, sec. VI) conține, în afară de cele două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ocazia conferinței din 532. Unele indicii l-au determinat pe M. Richard să pună activitatea acestui autor (fără să conteste că acesta, așa cum arată numele său, a locuit poate câtva timp și la Ierusalim) mai degrabă în legătură cu Constantinopolul, în special adeziunea sa la neocalcedonism, orientare încurajată de Justinian (desemnarea unirii celor două naturi în Cristos ca o compunere, synthesis; importanța unirii „după ipostază”; adeziunea la formula teopaschită „unul din Sfânta Treime a pătimit cu trupul”); A. Grillmeier crede că poate aduce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
arată numele său, a locuit poate câtva timp și la Ierusalim) mai degrabă în legătură cu Constantinopolul, în special adeziunea sa la neocalcedonism, orientare încurajată de Justinian (desemnarea unirii celor două naturi în Cristos ca o compunere, synthesis; importanța unirii „după ipostază”; adeziunea la formula teopaschită „unul din Sfânta Treime a pătimit cu trupul”); A. Grillmeier crede că poate aduce argumente în favoarea acestei teze, însă alți cercetători (P.T.R. Gray) plasează activitatea lui Leontie mai degrabă la Ierusalim. Redactarea scrierilor lui Leontie este plasată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dă viață corpului, binecuvântându-l; asociată în mod evident unei forțe vitalizante, ea ține de miracolul naturii și de harul reîntoarcerii la poveste. De veghe la moartea mea (1998) este un jurnal-eseu centrat pe analiza perioadei comuniste. Autorul își mărturisește adeziunea la comunism, sedus fiind de aparența generoasă a țelurilor pe care le propunea, și afirmă că și-a dat seama târziu de efectele lui dezastruoase. Fantasma utopiei narcotizante a „celei mai bune dintre lumile posibile” și a „omului nou”, sovietizat
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
fiind greu de făcut, deoarece „frontul” luptei duse cu dogmatismul, pentru care G.l. continuă să fie arena principală, trece adesea prin diferitele paliere ale aceluiași text, ca mod implicit de a nuanța teoretizând ori de a nega, în ciuda unei aparente adeziuni de principiu. Tudor Arghezi, care preia, în 1962, conducerea breslei, va fi secondat de același Mihai Beniuc; după ședința lărgită a Comitetului de conducere a Uniunii Scriitorilor din 25 aprilie 1962, calea indicată pentru dezvoltarea literaturii române rămâne tot aceea
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
la „Luceafărul”. Ca poet, a debutat în 1950, în revista „Tânărul scriitor”. Prima carte, Autoportret în august, apărută în 1962, anunță o coordonată stabilă în creația sa, așa-numita lirică militantă, nutrită de ceea ce Matei Călinescu numește în prefața volumului „adeziunea la ideile sublime ale comunismului”. Se regăsește aici un motiv din poezia lui N. Labiș, copilăria agresată de război (Amintiri din război), dar, dincolo de clișee și în opoziție cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
grăitor un dublu deficit de legitimitate, În raport cu ordinea socială tradițională („burgheza”), precum și În raport cu nouă ordine proclamata În societățile socialiste „fără clase”. Supralicitarea politică a acestor lupte pentru definire face că orice luare de poziție să riște a fi clasată drept „adeziune” la sau drept „contestare” a reprezentărilor sau categoriilor prestabilite. Analiza sociologică trebuie să țină seama de valoarea strategică a acestor lupte pentru definire (de sublimare sau de negare a statutului), esențiale pentru Înțelegerea pregătirii acestor elite, precum și a formelor de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
RDG În anii ’50, a fost profesor și rector al Universității din Halle/Wittenberg. Aderase În 1933 la PC austriac, pe vremea când era profesor de istorie a economiei la Viena. Începând cu 1949, a fost numit profesor la Halle; adeziunea să la ȘED datează din 1950. Arthur Baumgarten (1884-1966), profesor de drept penal, a fost președinte al Academiei de Stat și de Drept (DASR). Este unul dintre fondatorii unui Partid al Muncii În Elveția, În 1944; s-a stabilit În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sale particulare, acela de Weltanschauung). Ideologia evocă prin etimologie etnocentrismul, În vreme ce sociodiceea trimite mai degrabă la o viziune fundamentală a oricărei construcții științifice sau invenții artistice. Ideologia este pentru el fără Îndoială un echivalent posibil pentru doxa, forma de credință («adeziune doxică» sau «sacru cultural») și forma de rezistență la analiza științifică, căreia i se opune În mod necesar o critică istorică. Trecerea de la doxa la dogmă și, implicit, la ideologie este totuși produsul unei situații de criză și reacțiile critice
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
să-și descrie calvarul, Goma a fost comparat cu Soljenițin. Descalificarea morală a unei părți a victimelor represiunii din prima perioadă nu mai era luată În seamă. Anticomunismul lui Goma era inițial doar o formă de antisovietism, cum o indică adeziunea lui la PCR În 1968. Spre deosebire de alții, Goma era și un adversar al „vechilor” naționaliști, cărora le reproșa abandonarea Basarabiei și persecutarea basarabenilor. Singularizarea politică a lui Goma (Într-o scrisoare adresată lui Ceaușescu Îi spunea că ei doi sunt
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Soros În special. Aceste premii capătă sens În cadrul eforturilor noii clase („clasa medie», «clasa politică») de a-și asuma o legitimitate că meritocrație sau nouă elită, dotându-se cu instanțe de recunoaștere internațională (că, de altfel, În câmpul politici, căutarea adeziunii la marile organizații internaționale, NATO, UE etc.) Noile ideologii și spectrul revoluției conservatoare Luptele de diferențiere socială care Însoțesc apariția noilor elite supradetermină În același timp discursul de tip neoliberal, cât și opusul sau «extremist» și «conspiraționist», În noul câmp
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
divizate mai mult pe seama instrumentelor și profiturilor politice, decat a principiilor ideologice (dreapta/stânga). Pe masura ce spațiul politic a devenit mai structurat și instituțiile culturale mai autonome, GDS-ul a devenit mai instituționalizat și funcționează că o academie alternativă: puține noi adeziuni, reuniuni ceremoniale pentru atribuiri de premii, diminuarea dezbaterilor și a «meselor rotunde», În vreme ce mai mulți dintre membrii fondatori s-au Îndepărtat de grup. Genealogii și traiectorii Caracterul intelectual și «de elită» al grupului este evidențiat de profesiunile celor 48 de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
un portret aproape complet, cu vădite valențe parenetice. Interpretarea faptelor este întrucâtva subțiată de citatele frecvente și ample, autorul încrezându-se mai mult în puterea de convingere a documentului nemijlocit decât în caracterizarea interpretativă. Sinteză a aspirațiilor umaniste, Petrarca întrunește adeziunea contemporanilor săi - este concluzia la care ajunge, firesc, finalul exegezei. Procedee și intenții similare vor configura volumul Galileo Galilei. Dialog cu planetele (1982). Istoricul literar tinde spre cuprinderi globale, care să circumscrie procesual fenomenele de cultură. Astfel, în Storia della
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
Cu o literatură modestă - versurile lui Paul Bărbulescu, N.N. Angelescu, Mihail Ilovici, Aurel Chirescu ș.a. și prozele lui George P. Capagea-Rosetti, Bogdan Agapie, Tache Belimace, Mihail Ilovici -, L. se manifestă ofensiv în critica de la rubricile „Cronici mărunte”, „Recenzii”, „Actualități”. O adeziune la „memoria clasicilor” arată At. Alexandrescu în notele intitulate Sacrilegiu, care contestă premierea de către Societatea Scriitorilor Români a lui Ion Barbu și a lui Lucian Blaga, și în Săptămâna poeziei, unde conchide că publicul e interesat de Panait Cerna, V.
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
Mihail Dragomirescu exprimă succinte opinii, parțial convergente; cel dintâi subliniază că susținerea sa pentru estetica și dinamica inovatoare din „toate mișcările literare de după război” respectă principiul teoretic al diferențierii, fără să însemne și recunoașterea valabilității lor, cu atât mai puțin adeziunea propriei sensibilități, cu o „elasticitate” limitată; potrivit teoreticianului capodoperei, „adevărata literatură de avantgardă este a literaților înzestrați cu genialitate creatoare”, ca Dante, Shakespeare, Goethe, Flaubert, iar fenomenul contemporan autodenumit astfel „nu merită nici o atenție” din punct de vedere estetic. Tot
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
de la numărul 28/1941 apare săptămânal. Deși în subtitlu se autodefinește ca „independent”, ziarul are o vădită orientare național-țărănistă, declarată deschis chiar în primul număr, unde se spune: „Milităm în cadrele și în ideologia ortodoxă a Partidului Național Țărănesc”. Această adeziune se manifestă îndeosebi în publicistica social-politică, dar transpare și din conținutul rubricilor culturale. Sub titluri generice care au variat de-a lungul anilor-„Culturale-artistice-literare”, „Sociale-culturale-artistice”, „Literare-artistice-culturale”-, rubricile caută să ofere o informație bogată și să cultive valorile tradiționale, mai cu
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
administrator pe Victor Ionescu; de la numărul 53/1942 până la numărul 86-87/1943 director este I. Simionescu, iar de la numărul 1/1944 singurul nume ce apare pe frontispiciu este al prim-redactorului Al. Cerna-Rădulescu. În articolul-program Rosturile acestei publicații, se declară adeziunea la doctrina naționalistă „pe linia continuității și în spiritul ilustrat de Bălcescu, Kogălniceanu, Eminescu, A.C. Cuza, Octavian Goga, Corneliu Codreanu și alții”, arătându-se că revista va fi „în serviciul naționalismului integral, nu însă în folosul cuiva, ci exclusiv al
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]